In timp ce intre primii  doi clasati in topul economiilor globale- SUA si China- avea loc acest ‘razboi  comercial’ cu mize extraordinare , in care sunt implicate si dosare nucleare si se recurge, pentru descurajare,  la lansari exeprimentale de rachete intercontinentale si vehiculate informatii privind dispozitive miniaturale atomice adaptate acestora, apare o intrebare importanta . Care a fost  atitudinea celorlalte state din sistem, a organizatiilor internationale pe care se bizuie ordinea globala si legalitatea interstatala, cum au reactionat ele la evenimentele intervenite intre cele doua superputeri globale in anii 2018-19 ?
Intrebarea este legitima , fie doar pentru faptul ca tot ceea ce se intampla sistemic depinde ,azi si probabil maine,   de natura relatiilor dintre acesti doi giganti globali.

Poate cititorul se intreaba : de ce atat de mult accent in analiza noastra pe aceasta reconstituire ( oarecum )  minutioasa a “ razboiului tarifar” declansat intre SUA si China in martie 2018 ? 
            Raspunsul este simplu. Fara sa intelegem ce s-a intamplat atunci ,  din martie 2018 pana in anuarie 2020 , cand s-a incheiat un prim acord in acest razboi comercial intre cele doua superputeri ( pentru ca aceasta competitive continua sub aceasta forma si altele ) , nu vom percepe  defel in ce lume suntem azi si vom fi maine. Lumea de azi este unorbi ‘lockdown’ aproape universal in Vest ca urmare a Covid-19, pentru prima oara manifestat la Wuhan in China in decembrie 2019, apoi extins cu rapiditate global, devenit pandemie. 
 

Secunda intrebare pe care ne-am propus sa-I conturam raspunsul refera la:   ce s-a urmarit prin aceasta dimensiune colaterala a conflictului prioritar, cel tarifar intre SUA si China ? De aceasta data  o privire incrucisata  a datelor de baza  ale  evolutiei  dosarului nord- coreean cu cele ale ‘razboiului tarifar’ dintre China si SUA ne pot sugera o cale de raspuns. Aminteam in precedentul episod ca  lansarile succesive de rachete de catre Coreea de Nord a trebuit sa creeze indiscutabil o preocupare majora pentru administratia Trump.

Editorialul publicat de Gideon Rachman acum cateva zile in “ Financial Times” este remarcabil din mai multe puncte de vedere . Primul ar fi ca releva ca in aceste zile ale pandemiei Covid-19 ne aflam la o rascruce sistemica:  in toiul infruntarii dintre SUA si China pentru suprematia sistemului, asadar  ordinea globala actuala fiind in cumpana. In al doilea rand , penru ca abordeaza direct chestiunea declinismului SUA  din ultimii ani supunand US soft power la ceea ce numeste “ reality check” ( unde  “ati trimite la studii universitare copiii? “ ) . In al treilea , dar nu in ultimul rand, arata care sunt acum  principalele puncte slabe ale celor doi competitori.

Declansarea ‘razboiului tarifar’ de catre Donald Trump in martie 2018 nu a fost desigur fara urmari.  Fie numai si pentru faptul ca numeroasele runde de negociere intre oficiali americani si chinezi  in cadrul acestuia  nu au fost defel in  masura sa creasca increderea intre cele  doua parti.  Au fost impuneri de tarife marite de catre SUA pentru marfuri chinezesti si riposte ale Chinei in ce priveste propriile importuri americane care  au creat evidenta unui binom lovitura- contralovitura specific infruntarilor clasice despre care se invata in scolile militare  .