"There is another reason why the United States may get out of this in better shape than one might initially think: the dollar. It remains the world’s reserve currency and is still considered a relatively safe asset in times of economic uncertainty."

In plina criza de coronavirus, mai mult atunci cand SUA  au devenit deja focarul cel mai important al pandemiei globale Covid-19 (vezi graficul situatiei globale la 1 aprilie) asteptandu-se la sute de mii de morti in urmatoarele zile si saptamani, iar industria americana era trecuta pe picior de razboi pentru a produce aparatura medicala necesara , geopolitica in sens traditional  loveste napraznic si neasteptat. De ce napraznic ?  Pentru ca, in mod evident, inamicul nominalizat de Trump, a socotit ca America este in punctul sensibil al slabiciunii interne , pandemia lovind si fortele militare

Pandemia globala cunoscuta sub numele de Covid-19, declansata in China in noiembrie 2019, a cuprins deja  intreaga lume si nu da deloc semne de absorbtie. Impactul acesteia asupra sistemului international de state este dificil de masurat deocamdata. Ceea ce stim acum sunt , pe langa numarul mortilor in continua crestere- mai ales in statele europene, Italia si Spania, in primul rand, dar si in SUA-, modalitatile si strategiile asumate de diverse state pentru a se masura cu inamicul ‘invizibil’ si pierderiel umane inregistrate, anuntate zilnic precum comunicatele de razboi. Se dezvolta  si apar cele mai diverse opinii referitoare la viitorul globalizarii, la sanatatea sistemului economic global, la modalitatile de iesire din aceasta criza, la posibilitatea aparitiei unui vaccin salvator, se fac predictii asupra numarului de morti, global sau pe tari. Un dosar important al acestui impact e reprezentat de evolutiile geopolitice globale. Sunt ele altele decat cele aflate in  dezvoltare la declansarea pandemiei ? Sau aceste evolutii au ramas aceleasi , doar ca aparitia pandemiei  Covid-19 a determinat   amplificarea  si accelerarea lor ?  S-au schimbat rivalitatile sistemice ca urmare a pandemiei ori ele s-au adancit si, mai ales, ameninta sanatatea sistemului international de state cu flagelul unui nou razboi mondial ?

Cand presedintele Frantei, E. Macron,  a utilizat de opt ori  cuvantul “razboi” in alocutiunea sa de avertizare a natiunii  ( 16 martie ) fata de pericolul grav al Covid -19 , multi  s-au intrebat:  cu cine suntem in razboi  ?  Desi Macron nominalizase repetat inamicul.
 Decriptarea ‘metaforei’  lui Macron  nu era defel dificila. Mai ales ca el folosise  in alocutiunea sa si alte fraze cheie , care aduceau aminte de Primul Razboi Mondial. Un exemplu in acest sens, compararea personalului sistemului national sanitar actual  cu militarii francezi ai  Marelui Razboi, reluand exact cuvintele sefului Frantei de atunci, George Clemenceau  fata de luptatorii  din transee: “Ils ont des droits sur nous.”. Acest lucru a fost observat abia mai apoi, cand au avut loc reuniuni ale Consiliului European, iar Germania ( alaturi de Austria si Olanda, parca si Finlanda, ratacita intre ele, ) s-a opus mutualizarii pierderilor uriase provocate de actuala criza la nivelul UE   ( 26 martie 2020 ). Adica, atunci cand UE se afla practic, in intregimea sa,  in ‘razboi’

Teza Rachman care a iritat – se pare- cel mai mult comentatorii a fost aceea care califica drept o performanta ceea ce a reusit China comunista  sa realizeze in combaterea virusului : “But China did indeed confine some 60m people in Hubei province to their homes, while imposing movement controls on hundreds of millions more. And, for now, this seems to have worked. Nicholas Christakis, a Yale professor, expressed a widespread sentiment when praising China for ‘an astonishing achievement from a public health point of view’.”. Iar de aici, pentru acesti comentatori a califica pe Rachman un ‘ mole’ al Beijingului nu a fost decat un pas; la fel a fost si a socoti  o asemenea concluzie ca afirmarea convingerii/ opiniei   ca in acest fel se declara comunismul/autoritarismul ca fiind superior democratiei , mai mult ca in  inclestarea geopolitica cu Occidentul , China trebuie déjà privita ca invingator.