Trebuie spus ca autorul articolului la care am referit in ultimul text nu se afla la prima abordare  publica  privind acest dosar complex al dosarului nuclear Iranian. Inca din luna august a acestui an, analizand pozitiile celor doi candidati la prezidentie in SUA, Donald Trump si Joe Biden, el  s-a aratat ingrijorat de pozitiile exprimate de ambii  in chestiunea relatiilor cu Teheranul . 

Mai intai o explicatie necesara . De ce ultimele doua analize ( precum cea de fata, de asemenea )  au purtat subtitlul “addenda la textul precedent ‘ Batalia pentru Europa’  “  ?
          Cititorii pot verifica imediat ca intentia in  textul “ Batalia pentru Europa” facea referinta la problematica exterioara batranului continent, deci ca era vorba de a stabili cine vrea sa stapaneasca  spatiul de la  Atlantic  la linia imaginara  Marea Baltica- Marea Neagra,  unde este dislocat dispozitivul NATO de descurajare strategica a Rusiei ( in linii mari UE si parteneri ai acestei uniuni de integrare  continentala  ). 

Inainte de a mention ape scurt  cateva chestiuni, numite anterior colaterale, dar de o semnificatie deosebita pentru fundamentarea doctrinei Macron, trebuie spus ca presedintele Frantei si-a facut foarte limpede propria intelegere a “ autonomiei/suveranitatii strategice’ utilizand referinta la un punct de vedere contrar . Anume , mentionarea  opiniei total opusa doctrinei Macron, intr-o chestiune fundamentala pentru viitorul Europei,  exprimata public chiar in ajunul alegerilor prezidentiale din SUA  de o importanta personalitate politica din Germania. Este vorba de ministrul Apararii,   Annegret Kramp-Karrenbauer, socotita pana  acum catva timp  urmasa preferata de cancelarul Angela  Merk

Pe langa lovitura naprasnica aplicata Europei in intregime- dar si lumii largi - de catre virusul Covid- 19, pe batranul continent s-au multiplicat crizele de natura diversa conturand un tablou de furtuna sistemica. In Vestul Europei  aceasta furtuna a luat forma unor proteste masive si repetate ale populatiei  in capitale sau alte orase ale principalelor  state, practic nicio tara membra  a UE nefiind  scutita de astfel de manifestari, mai mari sau mai mici,  fata de restrictiile impuse de autoritati pentru combaterea pandemiei. Pe de alta parte,  in Estul Europei crizele au imbracat un invelis geopolitic evident. Fie ca a fost vorba de protestele post-alegeri prezidentiale in Belarus nici azi sfarsite, fie in ‘ cazul Navalnai’ , dar mai ales in  ce priveste razboiul armeano-azer , izbucnit neasteptat la sfarsit de octombrie, aceasta trasatura geopolitica este veritabila . Crizele s-au desenat viguros in vecinatatea imediata a spatiului rusesc  si au implicat activ Rusia , pe de o parte, si Occidentul   ( in Belarus si privind posibila otravire a activistului Navalnai )  , pe de alta parte ( in cazul razboiului armeano-azer ) , Turcia, stat membru NATO .

O uriasa  infruntare geopolitica ‘imbracata’  in proiecte  economice  , ‘miscari’ politice  si razboaie