Orice expert in relaţii internaţionale  este familiarizat cu chestiunea istorică a competiţiei dintre puterile continentale si cele maritime ( într-un registru propriu geopoliticii  între puterile insulare şi cele continentale ) , care a preocupat geopolitica  de tip classic , de la Mackinder la Alfred Mahan . Unul dintre motivele acestei familiarizări este cel că , în lumea actuală, strategiile diverşilor actori, de la cei mai mari ( şi mai ales în cazul acestora ) pâna la cei medii ( cei mai mici sunt îndeobşte anexe ale celor mai proeminenţi )  sunt călăuzite de principii  extrase  din acest dosar geopolitic  extrem de fecund în urmări . Demonstraţia istorică se vrea  convingătoare pentru a explica, de pildă, de ce Marea Britanie a putut sa creeze cel mai întins imperiu global din  istorie, întemeiat şi apărat pe baza unei flote fără egal; sau  de ce   Germania sfârşitului de secol XIX şi  începutul celui următor a angajat un program de înarmare navală, care a atras imediat ostilitatea Londrei, fiind una dintre cauzele Marelui Război( 1914-1918 ); or  de ce programul de înarmare navală, lansat de amiralul sovietic S. G. Gorşkov  în anii 60 ai secolului trecut    , pe de o parte a secătuit economia URSS grabindu-i sfârşitul, iar pe de altă parte a adus imperiul comunist la paritate strategică globală  cu SUA, lucru ce a determinat , între altele desigur, şi lansarea convorbirilor/acordurilor SALT si START ( cel din 2010 fiind şi azi valid ) .

Vara anului 2021, în mod neaşteptat-după mai bine de un an de pandemie Covid-19, care a arătat cum pot fi viitoarele asemenea molimi -, într-o lume globalizată , azi de aproape 8 miliarde de oameni, în 2050 estimându-se 12 miliarde, a marcat o reîntoarcere a geopoliticii tradiţionale. Dacă această reîntoarcere, de nimeni prognozată-experţii se avântaseră déjà în geopolitica pandemiei, estimându-se transformări structurale majore  în sistemul internaţional - a fost determinată decisiv de turneul preşedintelui american Joe  Biden în Europa sau de alte evoluţii evenimenţiale mai puţin mediatizate vom afla poate curând. Dar cel puţin în anumite regiuni, consecinţele turneului lui Biden se pot deja desprinde şi comenta , fiind posibile chiar predicţii de evoluţie  pe această bază.

Evoluţia atat de rapidă a avenimentelor internationale aproape că nu mai permite experţilor zăbavă, deci o minimă perspectivă,   în efortul de evaluare în timp a însemnătătii lor.  Am să refer , în continuare, la ceea ce s-a întâmplat în această perspectivă în intervalul dinainte de summit-ul americano-rus,  Biden-Putin , la Geneva ( la 16 iunie ) , precedat  de reuniunea G-7  de la Cornwall-UK şi apoi summit-ul NATO, toate in cursul primei călătorii a preşedintelui Biden în Europa de la preluarea mandatului ( 12-17 iunie  ).

In ultima săptămână pe eşichierul geopolitic global au avut loc doua importante evenimente care au in poziţie centrală Europa , mai precis Europa de Est . Fac referire la ridicarea sancţiunilor americane privind construcţia conductei baltice ruso-germane cunoscută sub numele de North Stream -2 şi votul din Parlamentul UE care a „îngheţat” cu o mare majoritate de voturi ratificarea acordului CAI dintre UE şi China încheiat in decembrie anul trecut.

Cum se ştie, pandemia Covid-19 a schimbat şi continuă să transforme  enorm lumea pe care o ştiam. Unele schimbări sunt sâcâitoare pentru cei obişnuiţi cu normalul pre-pandemie- restricţionarea libertăţii de mişcare fără precedent istoric , amintind de lumea medievală şi legarea de glie a ţăranilor iobagi/şerbi,  e doar un exemplu, la care putem adăuga bineînţeles lockdown-urile care seamămă a arest  impus şi consimţit la domiciliu-, iar  altele sunt benefice. Acestora din  urmă nu le-am facut o evaluare - învăţământul online fiind însă indiscutabil absent din lista lor  -, dar printre ele se află faptul că a ‘democratizat’ circulaţia ideilor, mai mult decât media infectată de ‘fake news’ .  Credem în acest sens că  proliferarea explozivă a zoom-urilor , adică a întâlnirilor online ale experţilor diverselor domenii , a dat posibilitatea unei circulaţii mult mai extinse şi mai rapide   decât în perioada pre –pandemie, oricum înlocuind cu success reuniunile faţă în faţă  şi, mai ales,  permiţand acces acolo unde altădată era  foarte greu să ajungi greu sau chiar  inaccesibil.