In acest context politic tensionat –  cunoscutul miliardar Jack Ma, fondatorul ‘Alibaba’ , socotit drept cel mai bigat om din China,  a disparut public cateva saptamani pentru a apare apoi ,  parasind carma afacerilor si dedicand o considerabila  suma de bani operelor de binefacere cetateneasca- a reaparut fenomenul ‘dazibao’. Desigur, in forme specifice epocii internetului, dar in esenta identic, dar cu o mai larga circulatie decat cea a traditionalelor opinii scrise cu litere majuscule  ‘pe ziduri’. La 12 zile de la reuniunea prezidata de Xi , care a statornicit  marea strategie a ‘prosperitatii comune’, pe blogul unui ‘influencer cunoscut, Li Guangman,  cu numerosi ‘followers’  in mediul online, a aparut un ‘dazibao’ cibernetic , cu titlul   “ Fiecare simte ca se intampla o schimbare profunda’  . In mod cu totul neobisnuit, acest text a fost retiparit in cotidiane si reviste cu circulatie larga  in China , inclusiv in ziarele partidului si armatei.

Vesti interesante , dar deopotriva ingrijoratoare,  ne vin in ultimele zile din China. Ele ne sunt oferite printr-un procedeu clasic chinezesc – nu se stie daca aplicat doar de comunisti , dar si de cei ce i-au precedat in administrarea Regatului de Mijloc ( Middle Kingdom ), anume prin ‘dazibao’. Anume scurte ( sau mai lungi ) opinii politice sau culturale aplicate  pe zidurile  cetatii- Universitate , indeobste in secolul XX - si supuse dezbaterii publice .  Astfel incat guvernanta comunista  sa aiba un reper solid de orientare , altul decat cel specific occidental al sondajelor de opinie pe tipic sociologic ( cu carentele,  dar si cu beneficiile lui ) . 

Indeobste, este mai intelept sa astepti ca evenimentele sa fie consumate pana la capat in consecinte  inainte de a referi la lectiile pe care ele le proiecteaza istoric. Este binecunoscuta remarca liderului chinez  Zhou Enlai, des citata de atunci , care intrebat , la inceputul anilor ’70 ai secolului trecut,  ce crede despre revolutia frnaceza din 1789 a raspuns ca este inca prea devreme sa fie evaluata. Desigur, poate ca era un tertip diplomatic pentru a ocoli un raspuns lung si neplacut pentru interlocutor ( H. Kissinger )  sau neconvenabil ideologiei comuniste ori alt motiv. Dar in esenta este astfel exprimat  deopotriva un adevar- evenimentele analizate la ‘cald’ sunt vadit  larg deschise  greselii de analiza si lectia extrasa este falsa si contraproductiva -, dar  ridica si un obstacol  redutabil pentru a descuraja  intelegerea evinmentului in cauza ,  ce inseamna el si cum  sa te feresti de consecintele lui ( chiar cu pretul unor concluzii poate grabite, poate nu indeajuns cantarite , etc. ). Asa ca nu trebuie sa ne lasam furati de … ‘adancimea’   butadei liderului chinez.

Revin la promisiunea facuta de a reda cateva dintre comentariile la editorialul lui Gideon Rachman din  »Financial Times«[1]  din 19 iulie anul curent . De ce sunt atat de importante comentariile la articolul citat si comentat de noi  in analiza din 25 iulie?

Orice expert in relaţii internaţionale  este familiarizat cu chestiunea istorică a competiţiei dintre puterile continentale si cele maritime ( într-un registru propriu geopoliticii  între puterile insulare şi cele continentale ) , care a preocupat geopolitica  de tip classic , de la Mackinder la Alfred Mahan . Unul dintre motivele acestei familiarizări este cel că , în lumea actuală, strategiile diverşilor actori, de la cei mai mari ( şi mai ales în cazul acestora ) pâna la cei medii ( cei mai mici sunt îndeobşte anexe ale celor mai proeminenţi )  sunt călăuzite de principii  extrase  din acest dosar geopolitic  extrem de fecund în urmări . Demonstraţia istorică se vrea  convingătoare pentru a explica, de pildă, de ce Marea Britanie a putut sa creeze cel mai întins imperiu global din  istorie, întemeiat şi apărat pe baza unei flote fără egal; sau  de ce   Germania sfârşitului de secol XIX şi  începutul celui următor a angajat un program de înarmare navală, care a atras imediat ostilitatea Londrei, fiind una dintre cauzele Marelui Război( 1914-1918 ); or  de ce programul de înarmare navală, lansat de amiralul sovietic S. G. Gorşkov  în anii 60 ai secolului trecut    , pe de o parte a secătuit economia URSS grabindu-i sfârşitul, iar pe de altă parte a adus imperiul comunist la paritate strategică globală  cu SUA, lucru ce a determinat , între altele desigur, şi lansarea convorbirilor/acordurilor SALT si START ( cel din 2010 fiind şi azi valid ) .