Indeobste, este mai intelept sa astepti ca evenimentele sa fie consumate pana la capat in consecinte  inainte de a referi la lectiile pe care ele le proiecteaza istoric. Este binecunoscuta remarca liderului chinez  Zhou Enlai, des citata de atunci , care intrebat , la inceputul anilor ’70 ai secolului trecut,  ce crede despre revolutia frnaceza din 1789 a raspuns ca este inca prea devreme sa fie evaluata. Desigur, poate ca era un tertip diplomatic pentru a ocoli un raspuns lung si neplacut pentru interlocutor ( H. Kissinger )  sau neconvenabil ideologiei comuniste ori alt motiv. Dar in esenta este astfel exprimat  deopotriva un adevar- evenimentele analizate la ‘cald’ sunt vadit  larg deschise  greselii de analiza si lectia extrasa este falsa si contraproductiva -, dar  ridica si un obstacol  redutabil pentru a descuraja  intelegerea evinmentului in cauza ,  ce inseamna el si cum  sa te feresti de consecintele lui ( chiar cu pretul unor concluzii poate grabite, poate nu indeajuns cantarite , etc. ). Asa ca nu trebuie sa ne lasam furati de … ‘adancimea’   butadei liderului chinez.

Revin la promisiunea facuta de a reda cateva dintre comentariile la editorialul lui Gideon Rachman din  »Financial Times«[1]  din 19 iulie anul curent . De ce sunt atat de importante comentariile la articolul citat si comentat de noi  in analiza din 25 iulie?