Este evident pentru noi toti ca lumea in care traim este una a unei competitii hegemonice acerbe intre SUA si China. Celelalte mari puteri importante sistemic- economic sau militar- incearca sa se acomodeze acestei curse la “varf” , cu totul diferita de aceea din vremea  Razboiului Rece. Si este valabil  fie ca este vorba de Marea Britanie ( care prin Brexit a tintit o anvergura globala singulara, nu incoresatata de UE  ), fie de UE, focusata mai ales pe puterea economica , dar si in cautarea unei ‘autonomii strategice’, fie de Japonia, pentru care dragonul chinez reprezinta un pericol invecinat, sau de Rusia , cu o forta militara remarcabila , sau India , cu achizitii de vectori de putere impresionante in ultimele decade.

Este neindoielnic faptul ca strabatem o perioada fara precedent in era post-Razboi Rece, in care lumea intreaga este  pusa in fata unor decizii  foarte grele,  dar urgent de luat si gestionat. Pentru a da doar  doua exemple culese de la un diplomat francez cu largi state de serviciu in diverse tari  si un consecvent observator al relatiilor internationale ,  Gerard Arnaud ( fost ambassador al Frantei la ONU , in SUA si in Israel ) :  cel dintai exemplu refera la criza interna din SUA : “Trump a fost ales de o mișcare născută din preocupările multor americani privind  efectele globalizării și sentimentele de înstrăinare față de elite. Întrebarea este acum dacă noua administrație va putea răspunde nelinistilor lor. ”; secundul priveste Iranul : “Europenii au subliniat că denunțarea JCPOA ne-ar  întoarce la alternativa: ‘bombardarea Iranului sau o bombă iraniană’. Eșecul total al așa-numitei ‘presiuni maxime’ ne adduce  din ce în ce mai aproape de acest moment. Hai să reînviem  un JCPOA modificat

Mai intai,  a fost un articol in NYT din 19 decembrie 2020 care relata  ca, in ziua precedenta,  la Casa Alba a avut loc o reuniune a ‘greilor’ administratiei Donald  Trump, cu presedintele in frunte, precum si cativa invitati, intre care generalul M. Flynn ,avocatii Sidney Powell si Rudolph Giuliani ( present la discutie prin telefon ).[1] Atat in acest articol, cat si pe contul de twitter al unuia dintre autori (Maggie Haberman ) erau relatate amanunte despre cele discutate.  Anume ce actiuni viitoare se pot planifica si executa astfel incat acuzatiile administratiei privind frauda electoral masiva  in alegerile din 3 noiembrie  sa fie dovedita si astfel  rezultatul general al votului  sa fie modificat in favoarea candidatului D. Trump. Articolul este semnat si de o cunoscuta jurnalista, corespondenta pentru Cas Alba a ziarului, care in trecut a ‘acoperit’  asa-numita Russiagate ( legaturile echipei de campanie  Trump in alegerile prezidentiale din 2016 cu Kremlinul )

La miezul penultimei zile a anului 2020, cand era in desfasurarea reuniunea pe zoom  europeano-chineza la “ varf”  privind incheierea CAI (China and the European Union on a Comprehensive Agreement on Investment )  un expert german,adversar al acestuia,  scria urmatoarele:
Întrebările cheie despre acordul de investiții UE-China (CAI) nu au fost încă discutate. Fir rapid./ Este oare adevarata concluzia ca , de fapt,  CAI este o mișcare strategică a guvernelor UE, condusă pe această problemă de cancelarul german Angela Merkel, sau este doar ‘business as usual’ dependent de evolutie ? 

In era globalizarii, comertul mondial joaca un rol capital pentru, deopotriva, cresterea prosperitatii generale a umanitatii si securitatea ei. Desfasurarea performanta a  comertului creaza bogatie- repartizarea ei, pe plan local sau regional si global  este de alt resort decat cel comercial-.  iar sincopele ridicate in calea acesteia este daunataoare pe toate planurile  evolutiei umane. Se ridica bariere greu de trecut in relatiile internationale, apar conflicte si razboaie distrugatoare, intemeiaza regimuri autoritare care sa distribuie saracia datorata izolarii .