EUROPA DE EST SI TRIUNGHIUL SUA , RUSIA SI CHINA | publicatii - Politica La Est
download.jpg

EUROPA DE EST SI TRIUNGHIUL SUA , RUSIA SI CHINA

Mihail E. Ionescu
 
          Dupa 15 august 2021, cand a avut loc retragerea fortelor militare  SUA din Afganistan , dupa un razboi purtat vreme de doua decenii impotriva terorismului si tot atati ani de ‘nation building’, a intervenit o succesiune de evenimente care au dat forma volatilitatii crescand ingrijoratoare a situatiei globale. Aliatii europeni din NATO au murmurat nemultumiti  initial, apoi au condamnat deschis faptul ca retragerea americana din Afganistan a fost facuta fara a-i anunta si deci coopera ca pana acum pe acest teatru - iar britanicii au reprosat si faptul ca europenii se oferisera sa asigure o iesire strategica fara pierderi , dar au fost descurajati de Washington-, apoi au chestionat ce inseamna acest lucru pentru securitatea Europei si, mai ales, pentru viitorul NATO. Ceea ce inseamna ca se considera ca securitatea Europei este in cumpana si trebuie gandite masurile necesare de ‘normalizare’, mai ales referind la relatiile transatlantice.

          Nici nu au fost stabilite temele prioritare ale acestui nou dosar transatlantic care sa fie abordate pentru a evita dezvoltarea lui intr-o disputa inutila ambelor parti ca a intervenit un alt  eveniment de mare impact mediatic , dar si amenintand sa redefineasca geopolitica viitorului global , tinand cont ca acum centrul geopolitic al planetei este déjà  fixat in zona Indo-Pacific. Acordul numit AUKUS semnat la 15 septembrie  unea  cele trei state anglo-saxone, SUA , UK si Australia, intr-o alianta informala  in Indo-Pacific conturand un containment al Chinei clar urmarit la Washington de administratia Biden. Numai ca aceasta mega-miscare geopolitica a fost in dauna unuia dintre aliatii NATO, anume Franta, care astepta semnarea contractului negociat cu Australia pentru achizitionarea unui numar de submarine Diesel. Or, in locul acestora AUKUS stabilea dotarea marinei australiene cu submarine nucleare, mult mai adaptate tehnologic pentru eventualul adversar din Pacific, China, déjà detinatoare a unui impresionat arsenal militar si instalata in frunte in cateva domenii militare de varf ( la cateva saptamani, in octombrie, Beijingul a lansat o racheta supersonica capabila sa inconjoare pamantul pentru a lovi tinta astfel incat sistemele de aparare anti-racheta déjà existenta ale adversarilor prezumtivi  sunt neputincioase, ceea ce a facut pe generalul Milley sa asemuiasca evenimentul  ca  un nou ‘ Sputnik moment’ pentru SUA ). Or, Franta , veritabila putere  a Pacificului prin ‘teritoriile de peste mari detinute aici ( cu ape teritoriale , dupa unele estimatii, circa 9 milioane Km . patrati , era  exclusa de la o  mare strategie in  acest urias  acvatoriu la care doi principali aliati ai NATO se angajau fara s-o anunte, mai mult decat atat afectandu-i interesele industrial-financiare . Reactia Parisului a fost in primul moment foarte dura- ambasadorul francez la Washington a fost chemat pentru consultari-, pentru a se calma ulterior treptat, fara insa a se stinge integral, nicidecum avand a fi uitata . Pentru  ca , spre sfarsitul lunii octombrie , Franta si UK sunt angajate intr-un episod confrontational- o nava de pesuit britanica este oprita de paza de coasta franceza , eveniment cu repercusiuni diplomatice negative- astfel ca soliditatea NATO este din nou pusa la incercare.
 
          Sa mai mentionam in randul acestor evenimente de mare impact si acutizarea dintr-o data in cursul lunii octombrie 2021 a “dosarului Taiwan”, fortele americane luand masuri pentru a descuraja o eventuala interventie militara a Chinei pentru a se reunifica cu aceasta insula apartinand patrimoniului teritorial chinez conform actelor internationale incheiate dupa sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial. Or, aceasta interventie militara pentru ‘reunificarea’ Taiwanului  inca nu a avut loc, dar a prilejuit si declansarea unei dezbateri in SUA relativ la angajamentul eventual al SUA de a interveni militar in sprijinirea Taipei-ului.  La nivel official s-au  inregistrat ‘gafe’ de partea americana - presedintele  Biden sustinand ca SUA vor actiona in acest sens, iar seful Pentagonului a informat  aliatii ca Washingtonul este legat de trei acte semnate cu Beijingul, asadar de a nu interveni, citate alaturi de Taiwan Act care declara angajamentul SUA de a livra sprijin  echipament militar guvernului insulei – pana la momentul recent al unei discutii telefonice Biden-Xinping destinate sa de-escaladeze o situatie cu potential exploziv. “ Dosarul Taiwan” ramane ins ape radarul international, desi SUA au stabilit ca este inca fidela politicii “ o singura China”.

          Asadar, se pare ca evolutiile de ordin geopolitic  se desfasoara undeva in apropierea Chinei , rostul lor fiind realizarea unui fel de ‘containment’ ( ingradire ) a acestei uriase tari de SUA si aliatii sai apropiati, astfel incat  acestia din urma sa poata la nevoie sa aiba parghii de descurajare si chiar de actiune cu rezultate positive.  Evolutiile ingrijoratoare au loc deci undeva departe de Europa, desi globalizarea are rolul ei in a disemina impactul pretutindeni pe planeta atunci cand este vorba de marile puteri cu interese globale. In acest fel se pot explica si chiar minimiza ca importanta desfasurari ca ostilitatea Frantei fata de pronuntarea AUKUS, calificata la Paris ca ‘ o lovitura pe la spate ‘ sau chiar recenta cearta franco-britanica privind drepturile de pescuit in Canalul Manecii [1]. Alte desfasurari de impact, cum ar fi criza gazelor naturale, al caror prêt a crescut ametitor in ultimele saptamani amenintand locuitorii Europa cu o iarna polara in absenta incalzirii sau a facturilor uriase care ar monta mari miscari sociale si fragilitate politica, au a astepta inca ceva timp pentru a li se lamuri resorturile adevarate si nu doar cele banuite , dar nedemonstrate.

           Dar, ceea ce trebuie neaparat consemnat este faptul ca in birourile analistilor sau pe plansetele planificatorilor militari si politici din  marile puteri se ia in  considerare o stransa legatura intre evenimentele circumscrise mai sus mentionatului containment al Chinei si miscari bruste, unele neasteptate,  care au directa legatura cu Europa de Est.

            Mai intai , acesti analisti evidentiaza o stransa legatura intre eventualitatea unei actiuni militare in Taiwan  cu o brusca actiune in Europa de Est , cu preferinta in Ucraina, fara sa excluda si alte tinte,  intreprinsa de Rusia. Un articol publicat recent de ziarul Pentagonului se intituleaza chiar : “Incetati sa va ganditi ca SUA va avea de luptat cu China si Rusia  separat”   (Don’t Assume the US Will Fight China and Russia One at a Time). Intemeindu-se pe dovezile existente privind coordonarea strategica a fortelor armate ale Chinei si Rusiei, expertii semnatari apreciaza ca strategia militara a SUA trebuie sa abandoneze vechea conceptie ca SUA vor avea de furca cu fortele militare ale acestor  doua tari in mod separat, iar planurile pe 2022 trebuie sa fie elaborate pe conceptual simultaneitatii actiunilor militare concomitente ale Beijingului si Moscovei . Daca ei au dreptate, atunci planurile trebuie schimbate, dar se subintelege si ca  ele erau bazate pana acum pe paradigma confruntarii nesimultane a celor doua mari puteri eurasiatice, ceea ce in siajul evenimenteleor din utlimii ani pare cel putin neprofesionista.  In sprijinul propunerii lor, expertii evoca faptul ca fortele navale ale Rusiei si Chinei au efectuat in intervalul 14-17 octombrie acest an un exercitiu naval combinat  ( nume de cod Joint Sea 2021 ), in  care prima data istoric  un distrugator greu si un avion  antisubmarin chineze au luat parte la aplicatii in strainatate.  Exercitiul a demonstrat ca ambele state considera submarinele americane ca fiind prioncipala lor preocupare in  Marea Chinei de Sud. Totodata planificarea exercitiului comun desfasurat in apele apropiate de Japonia a transmis,  conform presei chineze,  semnalul ca astfel s- a livrat “o amenintare la adresa Japoniei, precum si a SUA , care cauta sa ralieze proprii aliati pentru a confrunta China si Rusia “  .
 

Distrugator chinez la o parada navala la St Petersburg in  2019
          Acest exercitiu naval a fost precedat tot in 2021 de  un altul  efectuat in comun  ( anume Sibu/Interaction -2021 , desfasurat in China de Nord  in luna august , cu participarea a  peste 10 000 de militari, fortele rusesti participand pentru prima data la o aplicatie strategica chineza. Fortele chineze si  ruse au actionat sub comanda comuna pentru prima data , avand forte aeriene rusesti integrate fortelor chineze   experimentand  atat recunoasteri comune, cat si actiuni ofensive.  Expertii constata ca “chiar dacă fortele armate ruse si chineze mai au inca mult de lucru în  ce privește capacitatea și operațiunile combinate, frecvența tot mai mare a exercițiilor militare sugerează un nivel ingrijorator  de coordonare strategică între adversarii puterii Americii. Spre deosebire de pretențiile unor oameni de știință și factori de decizie conform cărora relația dintre China și Rusia este de natură doar superficială sau tactică, alinierea lor strategică pare să se consolideze . Acest lucru este deosebit de îngrijorător, având în vedere eforturile masive de modernizare ale ambelor armate, ceea ce  erodează avantajul SUA.” Precizand ca , dupa anexarea Crimeei de  Rusia in 2014, cand s-a lansat efortul  de cooperare intre fortele militare ale celor doua state , constatandu-se un veritabil pivot al Rusiei catre China ,   in 2019 s-a atins gradul cel mai inalt din intreaga perioada dupa 1949 , expertii evalueaza ca  „ la nivelele strategic si operational, Pentagonul trebuie ca urgent sa revizuiasca planurile si ipotezele relevante de razboi. Chiar și fără o coordonare prealabilă, este complet plauzibil ca Beijing sau Moscova să exploateze o criză militară care implică una dintre ele  pentru a-și urmări propriile obiective în strâmtoarea Taiwan sau, respectiv, în Europa de Est ( s.n.) ” [2].

          Dar si alte evolutii arata ca exista o clara coordonare a actiunilor cu tenta militara a celor doua state la acest sfarsit de octombrie 2021. Astfel, o data ce tensiunea in stramtoarea Taiwan s-a ridicat brusc ,  inca de la sfaristul lunii precedente, si a inceput sa se discute pe marginea unei actiuni iminente de reunificare a insulei la teritoriul Chinei si privind pozitia SUA in acest context, la extremitatea vestica a Eurasiei a intervenit o brusca deteriorare a relatiilor dintre NATO si Rusia, precum si evolutii preocupante in conflictul militar dintre Rusia si Ucraina. Astfel, acum mai bine de trei saptamani ,dupa ce NATO a expulzat 8 diplomati ai Misiunii Rusiei la NATO sub motivul ca sunt ofiteri de informatii acoperiti, Rusia a decis brusc retragerea acestei reprezentante diplomatice la sediul Cartierului General al aliantei nord-atlantice. Relatiile dintre cele doua parti au atins un nivel apropiat de lipsa de comunicare, daca nu luam in calcul ‚Consiliul Rusia-NATO’ , dar care , dupa suspendarea  lui intervenita in contextul anexarii Crimeii  in 2014,  a fost reanimat acum aproape doi ani fara a avea insa reuniuni notabile ca importanta.

          Tensiunea recenta in jurul unui posibil act de forta al Chinei pentru realizarea reunificarii cu insula dizidenta este  rezultatul deopotriva al  interpretarii angajarii frecvente de catre aviatia militara  a Beijingului in spatiul de aparare strategica al acesteia ( care nu este defel suprapusa spatiului aerian legitim, intrucat se extinde mult dincolo de el, inclusiv pe continent  ) si al ‚citirii’ strategice  a acestora, cuplat cu unele declaratii la Bejing , de catre expertii americani a posibilitatii unei astfel de intreprinderi.Potrivit acestora din urma: „Beijingul este o putere revizionistă remarcabil de ambițioasă,  hotărâtă să intregeasca din nou China , ‚reunind’ Taiwanul cu continentul, transformând Mările Chinei de Est și de Sud în lacuri chinezești și edificand  primatul regional ca trambulina  către puterea globală. De asemenea, China se confrunta cu o incercuire crescanda si o rezistență tot mai ampla  pe multe fronturi – exact genul de scenariu care a determinat-o  în trecut să reactioneze atacand”.[3] Numerosi experti americani au evidentiat, ca pattern comportamental traditional,  ca China va utiliza forta, indiferent de forta adversarului,  cand este „ confidenta privind viitorul”  , dar  si cand „este ingrijorata de apropierea dusmanilor ” , asadar cand se deschide  o ‚fereastra de vulnerabilitate’ privind periferia sa teritoriala, precum si pentru  a consolida controlul asupra unor spatii in disputa .[4]

              Concluzia este ca potrivit acestui ‘pattern’, extras din comportamentul international al Chinei de la instalarea comunismului , dar si unor declaratii al liderilor chinezi , mai ales ale presedintelui Xi Jinpin,  in acest deceniu va ataca astfel incat sa resolve chestiunea reunificarii Taiwanului.

O harta a regiunii unde expertii ‘citesc’ un conflixt militar in anii 20 ai secolului 21
 
          O cuvantare cu iz provocator a presedintelui Taiwanului cu ocazia zilei nationale  , cu precizari ca nu va ceda presiunii Beijingului si ca va intensifica pregatirile de aparare ( 12 octombrie) a determinat reactia presedintelui Xi  ca asemenea afirmatii belicoase  “ incita la confruntare” . Tensiunea intre cele doua parti si, in consecinta,  si preocuparea SUA  s-au intensificat , asa cum se observa din cascada de analize publicate in presa internationala in urmatoarele saptamani ( se continua si la ora scrierii acestor randuri ) , dar si din anumite miscari ale diplomatiei americane.[5] Astfel, au fost facute declaratii la inalt nivel  ca SUA va sprijini  rezistanta taiwaneza in fata unei agresiuni militare chineze , iar concomitent s-a pronuntat la Washington  o anumita deschidere fata de Rusia.

In august 2021, 95 la suta au declarat ca sprijina actualul statut al insulei, iar 65 la suta ca sunt taiwanezi
          De ce aceasta deschidere fata de Rusia ?  Cum mentionam mai sus, expertiza specialistilor in aparare arata ca in eventualitatea deschiderii focarului de lupta taiwanez , Rusia va lupta alaturi de China, asa cum au aratat si exercitiile militare  recente. Aceiasi experti avertizeaza insa ca SUA ar avea probleme daca ar fi nevoite sa raspunda militar la doua crize simultan, focarul taiwanez determinand si deschiderea unuia in Estul Europei de catre Rusia . La urma urmei-arata acestia-  avand in vedere  capabilitatile militare ale Chinei si Rusiei  ar fi deja  „nesigur să presupunem că armata americană ar putea disloca  forțele  rapid  si fara impotrivire  din Statele Unite continentale până în Marea Baltică sau Strâmtoarea Taiwan. Dacă acele forțe expeditionare din SUA sunt necesare simultan în ambele locuri, atunci armata americană are o problemă și mai mare.Un astfel de scenariu potențial reclama  construirea de  capacități militare suplimentare ale SUA și ale aliaților,  dislocate  atât în ​​Europa de Est, cât și în Indo-Pacific“.[6]

          Cel putin sub formula de  ipoteza se poate considera ca vizita in a treia decada a lunii octombrie a Victoriei Nuland, adjunctul sefului   Departamentului de Stat la Moscova , a discutat si  eventualitatea deschiderii focarului de razboi in Taiwan o data ce in agenda urmarita de oaspete in intalnirile cu oficialii din tara gaza s-au aflat si “ chestiunile globale”.  Or, conform declaratiile lui D. Kozak, care este responsabil pentru “dosarul Ucraina” in Rusia, in aceasta privinta lucrurile au mers foarte bine. Kozak „ a salutat ceea ce a descris ca fiind un ‚dialog amănunțit și constructiv privind soluționarea conflictului în sud-estul Ucrainei’, adăugând că ‚a fost confirmat că Acordurile de la Minsk rămân singura bază pentru rezolvarea conflictului’”.  Mai mult, „ Kozak a afirmat că Nuland a ‚confirmat’ ceea ce a caracterizat drept poziția SUA adoptată de Joe Biden în timpul Summitului de la Geneva:  anume,  conflictul teritorial de la granița de est a Ucrainei nu poate fi rezolvat fără acordarea unui ‚statut special’ autonom regiunii separatiste Donbass[7].

            Este de presupus- cu oarecare risc- faptul ca mentinerea pozitiei SUA pe ‚baricadele’  ( acordului de la ) Minsk-ului, ceea ce este neconvenabil Ucrainei din mai multe motive , inclusiv al atingerii obiectivului de aderare la  NATO, nu a displacut Moscovei, mai ales ca subiectul anexarii Crimeei nici nu a fost mentionat ( cel putin in relatarile de presa de pana acum, poate prin subintelegerea faptului ca sanctiunile ramase valide pentru acest act contrar reglementarilor internationale fac evidenta pozitia neschimbata a SUA in acest dosar ). Dar , oricum ar fi, nu poate sa nu fie conchis ca, discutarea ‚dosarului Ucraina’ cu responsabilul rus al acestuia a prilejuit acestuia din urma  un ton in comentarii  „mult mai optimist” decat al altor oficiali rusi in cunostinta amanuntelor vizitei lui diplomatului american  Nuland.

          Un alt element intervenit de curand in dosarul Ucraina poate sa serveasca iarasi ca un argument- cat de cat valabil- privind nemultumirea aliatilor SUA fata de ceea ce are loc in relatiile dintre SUA si Rusia. Astfel, recent a fost constatat ca Turcia a livrat drone Ucrainei, care a si folosit noua achizitie pentru a bombarda un depozit advers din  regiunea Donbas .[8] Unii observatori ai scenei international au interpretat acest eveniment ca fiind un ‘game changer’, stiut fiind ca utilizarea dronelor este interzisa in conflict prin armistitiul intre combatanti ( fortele ucrainene si separatiste ), iar Turcia este membru NATO, consemnandu-se astfel o implicare  a aliantei nord-atlantice in conflictul din Estul Ucrainei, care fundamental opune Rusiei Ucraina , de rau augur pentru viitorul regiunii. Este oare doar o diversiune a  presedintelui Erdogan, care obisnuieste asemenea miscari surpriza  pe esichierul international ( vezi acordul cu Libia pentru delimitarea apelor teritoriale de anul trecut, care a inflamat situatia si asa tensionata din Estul Mediteranei ) sau a fost o miscare facuta cu aprobarea aliantei si acoperita de scandalul stins rapid al expulzarii ,ambasadorilor a 10 puteri din NATO  de la Ankara sub pretextul amestecului in chestiuni interne )  ?

 Drona de fabricatie turceasca ‚Bairactar’ TB2 din dotarea armatei  Ucrainei
            Déjà observatiile satelitare au confirmat ca pe masura intetirii tensiunii in jurul  Taiwanului, Rusia maseaza forte militare insemnate catre frontiera cu Ucraina.  In acest conbtext ingrijorator, la 2  noiembrie s-a aflat ca directorul  CIA, William Burns,  s-a intalnit cu responsabili cu securitatea de la Moscova , la cererea presedintelui Biden . Cele discutate de Burns la Moscova s-au referit la “ o serie de probleme ale relatiilor bilaterale” , dar comentariile nu au intarziat sa consemneze ca “la  începutul acestei săptămâni, imaginile prin satelit au arătat unități blindate, militari  și artilerie rusești
apropiindu-se de frontiera cu Ucraina, determinand din  nou  îngrijorări cu privire la o potențială incursiune militară[9].

           Un articol recent in cotidianul „The New York Times” ( 31 octombrie )  arunca o proiectie interesanta asupra a ceea ce se intampla in relatiile dintre SUA si Rusia. Titlul este probabil nu intamplator ales astfel incat sa surprinda esenta stadiului acestor relatii in actualele imprejurari : „Rivali pe scena globala, Rusia si SUA cauta tainic teren  de intelegere ”.[10]  In  cuprinsul acestuia se afla o evaluare a actualei perceptii la Moscova a deschiderii facute de presedintele Biden fata de Rusia, probabil experimentata de expertii rusi dupa intalnirea la ‚varf’americano –rusa d e la  Geneva in  cursul verii acestui an. Evaluarea apartine unuia dintre cei mai sagace experti rusi, editorul sef al revistei „Russia in  Global Affairs”, F. Lukianov: „Biden înțelege importanța unei abordări sobre/.../Cel mai important lucru pe care îl înțelege Biden este că nu va schimba Rusia. Rusia este așa cum este. ”[11]

            Este o opinie care vorbeste volume despre politica americana fata de Rusia azi, fara insa a-i preciza motivele. Asadar, Biden a realizat ca pentru a avea o intelegere din partea Rusiei si a putea sa fie pe aceeasi lungime de unda  cu Moscova in chestiuni de presant interes pentru el este nevoie sa recunoasca interesele  rusesti asa cum sunt vazute de rusi  . Cat despre motivele acestei abordari Biden este misiunea expertilor sa identifice ce l-a impins pe presedintele american sa modifice  politica fata de vechiul adversar din Razboiul Rece impreuna cu care SUA a pus capat acestei perioade istorice in  care lumea s-a aflat pe marginea abisului nuclear, iar dupa 1990-1991 considerata , o data cu prabusirea URSS, o tara in criza profunda sau chiar doar o putere regionala ( 2014, caracterizarea presedintelui  Obama) .

          Presdintii SUA si Rusiei- Geneva , 2021
          Ca aceasta schimbare de politica americana fata de Europa de Est este in curs si deopotriva  care este sensul acestui nou curs  aflam si din alte surse serioase. Unul dintre strategii proeminenti ai erei actuale, britanicul Julian  Lindley French scria intr-una din analizele sale publciate  pe blogul propriu si intitulata sugestiv „Testul Riga pentru NATO”:   “20 octombrie 2021. Testul de la Riga se referă la excelentii  cetățeni ai capitalei Letoniei și dacă ei pot sau nu dormi în paturile lor în siguranță, știind că NATO îi apără. Tocmai terminată , Conferința de la Riga 2021 a fost un alt eveniment de hotar și am avut onoarea de a participa la majoritatea conferințelor de la Riga  incepand din 2006. O fac din solidaritate cu ceilalți europeni și pentru că cei din Riga trăiesc pe prima linie a libertății. Riga este astfel locul perfect pentru a testa sănătatea și utilitatea Alianței. Anul acesta? Sunt ingrijorat. Pentru prima dată din 2006, o personalitate de rang înalt mi-a spus că unii letoni devin temători pentru viitorul lor. Ceea ce am detectat pentru prima dată este că letonii, mereu conștienți de istorie, pot simți în aer o posibilă trădare, poate nu mâine, ci poimâine?”.[12]   Concluzia strategului este ca NATO se afla la un “punct de inflexiune”din care nu poate iesi intreg si cu viitor decat printr-o elaborare adecvata a noului concept strategic care sa  planifice realist si credibil un plan de aparare a spatiului euro-atlantic .
 
4 noiembrie 2021
 
[1] Lionel Barber, editor al “Financial Times”:, scria pe twitter despre aceasta disputa: “Anglo-French relations are in the worst shape in decades, and this gratuitous insult will hardly help. Diplomacy is best done in private. The rest is public relations.”, referind la chemarea ambasadorului francez la Londra la ministrul britanic pentru Europa  sa explice: “ the disappointing and disproportionate threats made against the UK and Channel Islands.” https://twitter.com/lionelbarber/status/1453799978904653841, Oct. 29, 2021
 
[2] Bradley Bowman, John Hardie, Zane Zovak, Don’t Assume the US Will Fight China and Russia One at a Time  Beijing and Moscow are boosting their strategic coordination along with their militaries., in “Defense News”, October 29, 2021-https://www.defenseone.com/ideas/2021/10/dont-assume-us-will-fight-china-and-russia-one-time/186453/
 
 
[3] Michael Beckley , Hal Brands ,What Will Drive China to War? A cold war is already under way. The question is whether Washington can deter Beijing from initiating a hot one., in  “The Atlantic”  November 1, 2021-https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2021/11/us-china-war/620571/?utm_source=Sailthru&utm_medium=email&utm_campaign=EBB%2011.02.2021&utm_term=Editorial%20-%20Early%20Bird%20Brief “Beijing is a remarkably ambitious revanchist power, one determined to make China whole again by “reuniting” Taiwan with the mainland, turning the East and South China Seas into Chinese lakes, and grabbing regional primacy as a stepping-stone to global power. It is also increasingly encircled, and faces growing resistance on many fronts—just the sort of scenario that has led it to lash out in the past.”
 
 
[4] M. Taylor Fravel , Power Shifts and Escalation: Explaining China's Use of Force in Territorial Disputes, in “International Security, Vol. 32, No. 3 (Winter, 2007/2008), pp. 44-83-
 
[6]  Michael Beckley , Hal Brands, op. cit.
 
[7] Mark Episkopos ,Victoria Nuland’s Mission to Moscow, in  “National Interest”, October 16, 2021- https://nationalinterest.org/feature/victoria-nuland%E2%80%99s-mission-moscow-195152
 
[8] Ukraine Destroys Pro-Russian Artillery in Its First Use of Turkish Drones,  in “Moscow Times”, oct 27, 2021- https://www.themoscowtimes.com/2021/10/27/ukraine-destroys-pro-russian-artillery-in-its-first-use-of-turkish-drones-a75420: “’Bayraktar was used in order to force the enemy to cease fire’ the Ukrainian armed forces’ general staff said in a statement. ‘After that, the shelling of Ukrainian positions stopped’.The drone strike did not inflict any military or civilian casualties, Russia’s Interfax news agency quoted  an unnamed source in the self-proclaimed, separatist-held Donetsk People’s Republic as saying Wednesday.The neighboring separatist-held Luhansk People’s Republic accused Kiev of using the Bayraktar in violation of ceasefire agreements that ban the deployment of foreign drones on the front line.Tuesday’s drone strike is the first since Turkey delivered the first batch of Bayraktar TB2 to Ukraine in July.”
 
 
[10] Anton Troianovski , David E. Sanger, Rivals on World Stage, Russia and U.S. Quietly Seek Areas of Accord, in “The New York Times”, Oc tombrie 31, 2021-https://www.nytimes.com/2021/10/31/world/europe/biden-putin-russia-united-states.html
 
[11] Ibidem
[12] J Lindley French, NATO’s RIGA TEST, October, 20, 2021- https://lindleyfrench.blogspot.com/search?updated-max=2021-11-02T12:14:00%2B01:00&max-results=1- “October 20th, 2021. The Riga Test concerns the good citizens of Latvia’s capital city and whether or not they can sleep in their beds safe in the knowledge that NATO is defending them.  The just finished Riga Conference 2021 was another milestone event, and I have had the honour of attending most of the Riga Conferences since 2006. I do so out of solidarity with my fellow Europeans and because Rigans live on the front-line of freedom. Riga is thus the perfect place to test the health and utility of the Alliance.  This year? I am worried. For the first time since 2006 a senior figure told me that some Latvians are becoming fearful for their future.  What I detected for the first time is that Latvians, ever conscious of history, can smell possible betrayal in the air, maybe not tomorrow, but the day after tomorrow?”
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.