EUROPA: LECTIA IMEDIATA A TRAGEDIEI AFGANE | publicatii - Politica La Est
anp-435635348.jpg

EUROPA: LECTIA IMEDIATA A TRAGEDIEI AFGANE

Mihail E. Ionescu
 
          Indeobste, este mai intelept sa astepti ca evenimentele sa fie consumate pana la capat in consecinte  inainte de a referi la lectiile pe care ele le proiecteaza istoric. Este binecunoscuta remarca liderului chinez  Zhou Enlai, des citata de atunci , care intrebat , la inceputul anilor ’70 ai secolului trecut,  ce crede despre revolutia frnaceza din 1789 a raspuns ca este inca prea devreme sa fie evaluata. Desigur, poate ca era un tertip diplomatic pentru a ocoli un raspuns lung si neplacut pentru interlocutor ( H. Kissinger )  sau neconvenabil ideologiei comuniste ori alt motiv. Dar in esenta este astfel exprimat  deopotriva un adevar- evenimentele analizate la ‘cald’ sunt vadit  larg deschise  greselii de analiza si lectia extrasa este falsa si contraproductiva -, dar  ridica si un obstacol  redutabil pentru a descuraja  intelegerea evinmentului in cauza ,  ce inseamna el si cum  sa te feresti de consecintele lui ( chiar cu pretul unor concluzii poate grabite, poate nu indeajuns cantarite , etc. ). Asa ca nu trebuie sa ne lasam furati de … ‘adancimea’   butadei liderului chinez.
          De aceea, ‘lectiile invatate’ din ceea ce s-a intamplat in ultimele zile in Afganistan sunt , in egala masura,   desprinse prea devreme  pentru a fi stabilite cu fermitate, dar si  prea tarziu pentru a nu gandi ce trebuie facut pentru a preintampina consecinte ireparabile ale acestei tragedii.  Deja in Europa se vorbeste de iminenta unui urias val imigrationist afgan care va trebui gestionat, Romania stim ca are inca ( la ora acestei redactari)  cca 60 de oameni inca pe aeroportul din Kabul fiind intentia de a trimite un ‘Spartan’ al fortelor noastre aeriene pentru a-i repatria, alte tari au organizat separate poduri aeriene pentru a aduce acasa propria cetateni aflati intr-o situatie incerta ca viitor in Afganistan  sau  iau masuri de precautie privind valul de imigranti, asadar urmari primejdioase ale tragediei afgane din ultimele zile se vadesc inevitabile , etc.
          Pe un plan mai general se observa ca puterile invecinate  Afganistanului   au intrat in contact cu noua conducere talibana aflata la Kabul, principala problema fiind recunoasterea legitimitatii acesteia. China , de exemplu, care are o frontiera terestra de circa 80 de Km cu Afganistanul , a avut negocieri avansate in legatura cu viitorul politic al acestei tari cu lideri ai talibanilor inca inainte de avansul lor rapid si fara nicio opreliste catre capitala   consumat acum patru  zile ( presedintele democratic ales al tarii a fugit la 15 august , o data ce armata regimului sau s-a destramat ).
           Cetatenilor obisnuiti care urmaresc media internationala  li  se reliefeaza – asa cum se pot identifica la citirea comentariilor la diverse articole de presa sau la evaluarile pronuntate fata de de alte produse publice ( video, retele de socializare, etc. )  preocupari privind intregul dosar afgan, asadar al unui razboi inceput  in 2001 impotriva terorismului international, liderul gruparii responsabil de “September 11”  in SUA fiind adapostit de regimul Taliban  la putere la Kabul  Dupa victoria rapida impotriva regimului islamist din Afganistan, repurtata de armata americana in 2001, ocazie cu care a fost pentru prima data invocat articolul V al tratatului NATO , alianta nord-atlantica a desfasurat o operatie de ‘nation building’ in aceasta tara, incercand implementarea unui regim modern, lipsit de prejudecati feudale sau inspirate de ideologia talibanilor. Insurgenta acestora din  urma , amplificata an de an, a fost contracarata cu mari cheltuielir de catre SUA, care concomitent cu angajarea unor operatii militare  specifice  a format si inarmat modern o armata afgana guvernamentala  care sa stea pavaza regimului ales democratic la Kabul si sa asigure stabilitatea nationala o data cu retragerea fortelor internationale.
               In  timpul administratiei Trump au fost angajate negocieri privind o reconciliere nationala intre guvernul de la  Kabul si fortele talibanilor si o impartire a puterii politice astfel incat sa se incheie cel mai lung razboi purtat istoric de fortele militare ale SUA. Asa cum a declarat recent presedintele J.  Biden, el a preluat acest plan al administratiei precedente si a amorsat retragerea fortelor internationale ( proprii militari si cei ai natiunilor aliate NATO si partenere ), numai ca acest process s-a transformat cu o rapiditate nebanuita intr-un veritabil dezastru . Regimul de la Kabul a cazut fara sa fi fost tras un foc de arma, armata de circa 350 000 de militari pe care se bizuia acesta  si pentru care SUA au cheltuit multe zeci  de miliarde de dolari  s-a destramat in cateva zile ( fie prin capitularea unor masive forte organizate ale ei, fie prin dezertarea altora ), ambasadele unor puteri aliate si partenere fiind in imposibilitate de a se evacua la timp, iar numerosii colabroatori ai fortelor internationale din randurile populatiei afgane incercand sa se evacueze la randul lor , asediind pe aeroportul capitalei putinele avioane care mai faceau curse externe. Imagini incredibile ale afganilor care vroiau evacuarea si se agatau de fuselajul acestor avioane pentru  a cadea de la sute de metri inaltime au facut ocolul globului  determinand o sensibilitate accentuata a opiniei publice. Intrebarile ridicate de aceasta refera la modul in care a fost negociata si implementata retragerea fortelor internationale, de ce s-a ajuns la aceasta incredibila situatie, cine sunt vinovatii si , deopotriva, ce trebuie facut pentru a remedia cat mai grabnic situatia , iar pentru viitor, a evita repetarea unor asemenea tragedii.
 

Foto care insoteste articolul lui G. Rachman in ‘FinancialTimes’, la care refera  comentariul de cititor din text
 
                  Iata pentru intelegerea peisajului mediei internationale un comentariu critic de cititor ( dar nu american) , cu o experienta de patru decenii de calatorii in intreaga lume,  la un articol aparut in ‘Financial Times’[1] . Comentatorul respinge ca  nefondat corul Casandrelor din media si are propria opinie privind orientarea lui: “ Ceea ce este interesant este modul de  gândire  în rândul jurnaliștilor din tabloide . În ansamblu, ce s-a intamplat este descris ca ‘încă un dezastru american’ . Și, deși este aproape imposibil să reflectezi pozitiv asupra  întregului război afgan / irakian, aș spune  că abandonarea lui este în totalitate pozitivă. Imperiile (da, SUA este unul) au disparut  istoric prin supraextindere militara. SUA este în pericol să repete acest lucru, tot ce trebuie facut este de a avea girja  de  starea infrastructurii interne, a educatiei ,  etc. Ca atare, mai degrabă decât să cheltuiți pe incursiuni in  străinatate , cheltuiți pe plan intern, rentabilitatea investiției va fi  mai bună decât in  Afganistan sau Irak.[2] Pozitia comentatorului este aproape o justificare a orientarii administratiei Biden, care in ce priveste Afganistanul s-a situat pe pozitia precedentei administratii.  Dar el nu se opreste la jurnalisti, ci este critic si fata de politicienii care au sprijinit si propovaduit  interventionismul liberal in perioada  instalata la sfarsitul razboiului Rece pentru aproape o intreaga generatie: “spusele  politicianului sună a gol. Aceiași clovni  care au votat pentru aceste războaie deplâng acum retragerea din ele . Ei vin cu o noua  poveste de speriat , anume că acest lucru inseamna   sfârșitul lumii. Aceleași povești    folosite, in orincipal,  pentru a ne implica (vestul)  în aceste țări. /…/.”[3] Nu sunt scutiti nici militarii cu functii si grade inalte:  „’ Comandantul cutare  spune, declara  oficialii Pentagonului, informațiile  militare secrete arata  etc.’ Din nou, aceștia sunt aceiași bufoni care ne-au spus la începutul tuturor acestor lucruri: ‘băieți,  cu jucăriile noastre, totul va fi ca o plimbare în parc’. Greșit în Vietnam, greșit în Irak, greșit în Afganistan, pur și simplu greșit. Dacă acești băieți ar fi administratori de fonduri, ei ar da randamente mai slabe decât chiar Madoff. Ceea ce este destul de clar este gradul de incompetență și minciuni traficate, iar armata ar trebui să le ofere credibilitate zero și totuși  jurnalistii încă mai raspandesc  aceste lucruri”.[4]
                     Comentatorul din care am citat pana acum este sigur ca “SUA vor fi vazute ca un aliat nesigur”  De aici insa el desprinde concluzia logica : “ este timpul ca unii dintre aliații SUA să își asume responsabilitatea. În cele din urmă, alte țări care au fost călatori gratis  de zeci de ani vor trebui să înceapă să își plătească drumul. Nu este o concluzie favorabila  pentru acesti  politicieni / populații, dar dacă aș fi american și aș vedea că Europa are asistență medicală mai bună,etc, desi eu platesc,  as fi nemultumit , ca sa spun doar atat .  SUA, un stat care sa  cheltuie mai mult pentru  el insusi , pentru infrastructură, educație, sănătate și astfel coeficientul Gini / gradul  de distributie a bogatiei unei natiuni in randurile componentilor sai-n.n./va fi  mai puternic, nu mai slab”. [5] 
                       Incheierea comentariului este fidela pozitiei luate de administratia condusa de Joseph Biden si intarita de presedintele american intr-o interventie publica acum doua zile :”Deci nu, nu este un dezastru, în special dacă se învață lecții utile. Fără aventuri  peste mari , cheltuiți mai puțin pe escapadele militare , cheltuiți mai mult pe plan intern pentru a face SUA  mai inteligente, mai eficiente și oferind  oamenilor o educație mai bună și mai ieftină  construiti , sperăm, o țară mai echitabilă. Faceți asta , iar alte țări, în special ‘cele necinstite’  s-ar teme mult mai mult de SUA. Nu am date, dar de-a lungul a 40 de ani de călătorie globală,  am întâlnit mai mulți oameni care doresc  să se mute în SUA si nu  în ​​Rusia, China sau  in 99% din țările lumii . Și nu, nu sunt american” . [6]

                                          *
          Cand in urma cu trei zile  media internationala a anuntat ca la Kabul sunt doar trei ambasade functionale, celelalte fiind evacuate sau pe cale de a fi, desi intampina greutati la aeroport, Francois Heisbourg nota pe contul sau de twitter: “ cand talibanii au cucerit puterea in 1995, erau de asemenea trei tari  doar care i-au recunoscut rapid: Pakistan, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite . Lista nu s-a lungit. Acum, talibanii pornesc cu China , Rusia , precum si cu Pakistan. Si e de banuit ca altii vor urma. Noua geopolitica” .[7]
            Asadar, intr-un anumit fel, expertul si strategul mentionat prefata  practic atat disolutia ireversibila a armatei regimului corrupt de la Kabul, sprijinit pana acum de SUA si partenerii din NATO, cat si caderea acestuia si instalarea unui nou regim Taliban .  Nu ne aflam in cadrul unei geopolitici traditionale, care ar permite comparatii  Kabulului  de azi cu retragerea americana  de la Saigon ( Vietnam ) in 1975, cu care este plina in aceste zile media internationala, nici macar cu perioada imediat urmatoare retragerii sovietice din Afganistan ( 1988 ) , in siajul careia a avut loc instalarea la putere in 1995 a talibanilor .  Ne aflam intr-un alt peisaj geopolitic global , iar trasaturile lui principale trebuie cu atentie identificate si cantarite de fiecare cancelarie diplomatica in parte, astfel incat sa poata desprinde concluziile utile pentru statul sau regiunea  in cauza .
             Stim acum ca , o data ce Washingtonul a anuntat ca va recurge la retragerea fortelor sale militare  din Afganistan, s-au multiplicat contactele avute de puterile vecine acestei tari cu liderii miscarii talibanilor. China  a gazduit oficial acum doua saptamani o delegatie a acestora cu care  a conferit la nivelul conducerii superioare a Ministerului de Externe , iar acest lucru a parut multora ca o recunoastere de facto a interlocutorilor  ca veritabilii conducatori la Kabul.  De asemenea, Iranul a intrat in contact cu conducerea miscarii  talibane pe cale sa proclame un nou emirat islamic  la Kabul, iar Rusia a trimis ca masura de precautie noi forte militare la frontierea Afganistanului cu Tadjikistan si Turkmenistan , desi cu siguranta a initiat contacte discrete cu conducerea miscarii insurgente . Iar in situatia confuza din aceste zile   se pot identifica si perspective ale unui nou razboi civil in Afganistan o data ce vicepreseditnele regimului defunct a anuntat ca va initia o miscare de rezistenta impotriva talibanilor( 17 august ) .  Pakistanul, India,  UE, precum si alte cancelarii urmaresc  cu mare atentie ce se intampla acum la Kabul si in Afganistan .
Referindu-se la un articol publicat la 16 august de G. Rachman in ‘Financial Times’ , in care se afirma ca , deja ce se intampla acum in Afganistan apartine  “ lumii post-Pax Americana”, un expert juridica de marca al UE scria pe contul sau de twitter :
@FrDe2059
Afganistan now could become an Islamist magnet, a trouble for some neighbours, and maybe an opportunity for China.



ft.com :Afghanistan is now part of the post-American world The Taliban’s defeat of the US will be a boost to jihadis across the globe” [8]
 
          In zilele si saptamanile urmatoare  vom vedea cum se aseaza apele in Afganistanul parasite de SUA si NATO. Dar, in aceste cateva  zile scurse de la dezastrul din Kabul, a fost ridicata energic in Europa problema angajamentului de securitate al SUA pe batranul continent prin intermediul NATO. Un prim articol a aparut la 17 august in prestigiosul “ Financial Times” sub semnatura lui Helen Warrell ( Londra ), Guy Chazan ( Berlin) si   Richard Milne ( Stockholm). Intitulat  “Aliatii NATO cer   regândirea alianței după ieșirea ‘unilaterală’ din Afganistan a lui Biden” are subtitlul : “ Liderii europeni critica SUA, deoarece ‘dezorganizarea’  retragerii trupelor duce la sfârșitul misiunii de lungă durată”.[9] Este citata reactia responsabililor UE pentru problematica de securitate si aparare , in viziunea carora decizia Washingtonului  de a retrage ultimii 2500 de militari  americani din Afganistan a grabit caderea Kabulului, determinand haosul ,  slabind alianta  si ridicand  acut “ chestiunea dependentei de securitate a Europei fata de Washington” . Aceasta reactie marcheaza sfarsitul amar al “celei mai indelungate misiuni NATO, care a implicat 10 000 de militari din 36 de tari” aliate si partenere.  Ministrul Apararii al Letoniei a declarat, in contextul haosului retragerii fortelor militare din Afganistan ca “ Vestul arata ca  … este mai slab la scara globala”.  Iar Armin Laschet, candidatul conservator la postul de cancelar german a spus in acelasi context ca “ este cel mai mare dezastru pe care l-a experimentat NATO de la infiintarea sa”. O descriere mai amanuntatita a acestui “fiasco” al NATO  a facut-o acum cateva zile lordul Peter Ricketts , fostul consilier pentru securitate nationala al UK:În primul rând, decizia lui Trump de a începe negocieri cu talibanii despre retragere  și apoi decizia Biden de a stabili un calendar pentru aceasta . Operațiunea din Afganistan trebuia să se încheie  dupa un anumit  timp, nu avea să se desfășoare  pentru totdeauna, dar modul în care s-a procedat  a fost umilitor și dăunător pentru NATO[10]. Conform informatiilor disponibile, autorii articolului din presa londoneza   arata ca responsabilul Apararii in guvernul britanic, B.  Wallace, sesizand primejdia unei retrageri imediate americane pentru fortele aliatilor din Afganistan , inclusiv pentru stabilitatea politica a acestei tari , a solicitat SUA sa sprijine o coalitie a fortelor unor state membre NATO gata sa asume raspunderea unei operatii post-retragere. Deja , in  acest sens, UK primise acordul de participare  din partea Italiei, Turciei si probabil si altii ar fi aderat la initiativa, insa era nevoie de sprijin aerian al SUA. Washingtonul nu a agreat cu aceasta propunere, ceea ce contravine unui principiu al aliantei nord-atlantice, pe care lordul Robertson,  secretar general NATO la data interventiei  in Afganistan l-a exprimat astfel : ‘in together, out together’. Este iarasi adevarat ca un rol independent al unei coalitii de state NATO pentru Afganistan, fara o participare a SUA este, asa cum a mentionat cancelarul Angela Merkel: “ Noi am spus mereu ca sungtem in mod fundamental dependent de deciziile guvernului american” .
          Astfel ca decizia finala a fost luata de presedintele american  Biden, dar acest complex evenimential din  ultimele zile are mari consecinte, un comandant militar NATO observand ca: “Este foarte bine ca NATO vorbeste  despre capacitatea sa de a lupta împotriva Rusiei, dar  nu a putut găsi macar 3.000 până la 5.000 de soldați pentru a se asigura că Afganistanul este suficient de stabil pentru a depasi un impas  și, în cele din urmă, a incheia  un armistitiu cu talibanii, fără sprijinul american” .[11] Nu trebuie sa ai inalte studii de strategie ca sa realizezi ca europenii au gasit in cele recent intamplate  un urgent  indemn  pentru a reflecta  asupra soliditatii angajamentului american de securitate in Europa pornind de la aceste ultime evenimente din Afganistan .

Presedintele Frantei, E. Macron ,in vizita in tarile baltice- septembrie 2020
 
            Iar de aici pana la a considera ca Europa ( Uniunea Europeana) trebuie sa stea pe propriile ei piciaore , cand este vorba de securitatea proprie,  distanta a fost fulgerator parcursa , iar mai vechile teze ale presedintelui Frantei Macron sunt deja  privite in alta lumina . Adica, mult mai favorabil decat pana acum in ce priveste   pledoaria neintrerupta a acestuia pentru autonomia strategica a UE. Deopotriva, responsabili politici europeni si ai NATO au vorbit in aceste zile de imperativul de a evita supra-extinderea capacitatilor aliantei, evitarea  in viitor a actiunilor de ‘nation building’ , ceea ce sugereaza ca Afganistanul este un veritabil si sever  avertisment . Lordul Robertson a declarat in acest sens : „Dacă astfel s-a sunat desteptarea   pentru europeni -anume  că în viitor vor trebui să-și protejeze propria securitate mult mai mult decât înainte, fiindca . . . polițistul global american nu va fi neapărat prezent tot timpul - atunci /cele intamplate la Kabul-n.n./ vor  fi folosit la acest lucru” . [12]
             Al doilea articol la care vom referi pentru a distinge principala lecttie de invatat pentru Europa a tragediei care se consuma in aceste zile in Afganistan este cel semnat de Dave Keating, un ziarist american   specializat in problematica Uniunii Europene,   in revista de politica externa ‘Internationale Politique Quarterly’, publicata de ‘German Council on Foreign Relations’. [13]
             Articolul incepe brusc cu afirmatia ca este “ prima data cand alianta transatlantica a pierdut un razboi” , iar aceasta determinand  o ‘trauma’ va avea  “ mari implicatii” pentru viitorul NATO. Mai trebuie mentionat ca misiunea NATO in Afganistan este prima in care a fost invocat ( de catre SUA ) articolul V al tratatului aliantei tranatlantice, astfel ca  aliantii europeni au participat cu efective militare pe teatrul de operatii afgan  ( de lupta - britanicii -, supraveghere comunicatii , stabilitate regionala, instructie forte afgane ,etc. ). Este deja o controversa in ce priveste modul definire a operatiei NATO din Afganistan, unele surse autorizate numind operatia   ISAF (International Security Assistance Force) , inceputa in 2001 ca una de ‘nation building’, pe cand altele vorbesc de faptul ca , dupa lichidarea ‘zonei  de siguranta “ ,ocupate de Al-Qaida, misiunea asumata a fost disproportionata fata de resursele si efectivele angajate pentru a fi astfel numita . 
              Trecand in revista ultimele evenimente din Afganistan, precum si comparatia acestora cu Saigon 1975 , ziaristul desprinde o concluzie care constituie demersul sau principal: “ Consecințele Afganistanului ar putea fi mult mai grave. Vietnamul a fost un război american, demoralizând o națiune. Afganistanul este o misiune NATO, iar eșecul său va demoraliza două continente. SUA nu numai că a abandonat afganii cu care a lucrat în ultimele două decenii, ci a lăsat și țările europene în bezna  în timp ce  luptă să-și evacueze cetățenii și pe cei care i-au ajutat. După trauma din această săptămână, care urmează  anilor destabilizatori ai lui Trump, in Europa increderea fata de Washington  s-a micsorat foarte mult. Cum poate NATO, care este efectiv un protectorat militar american asupra Europei, intemeiat  pe încredere ca fundament , să supraviețuiască în forma sa actuală în astfel de condiții?”. [14]
              In sprijinul acestei teze, autorul aduce argumente extrase din luarile de pozitie recente ale politicienilor europeni de varf. Astfel, citeaza pe A. Laschet , care numeste Afganistanul “cel mai mare dezastru inregistrat de  NATO de la înființare" si prelimina ca :  "Vom vorbi despre cauzele și concluziile desprinse in urma  acestei  misiune de salvare -,  o analiză fără restricții a erorilor din Germania-, cu aliații noștri și din comunitatea internațională".
              Cum se stie, in ultimele luni, mai ales in Franta , s-a manifestat un curent NATO-sceptic, care , pe langa pledoaria sustinuta pentru ‘autonomia strategica’  a UE militeaza pentru o reformulare / reconstructie a NATO astfel incat sa corespunda marilor provocari actuale. Trebuie spus ca, cel putin pana acum, este vadit ca acestui NATO-scepticism i s-a opus cu deosebire UK, dar si alte state. Astfel ca, intuind ca retragerea din Afganistan ar putea determina o consolidare a acestui scepticism de noua data, aceste state au pledat pentru a forma un coalitie care sa mentina un contingent de trupe suficient sa asigure stabilitatea  in perioada de trecere catre o impartire a puterii la Kabul cu talibanii. Refuzul SUA a pus capat acestei initiative a lui Ben Wallace .
               Dar intregul episod, arata in continuare autorul, vadeste  o realitate deloc avantajoasa pentru Europa. Anume ca: “ /…/ europenii nu ar fi putut continua  fara americani nici măcar o misiune  limitata în Afganistan . Si, daca este asa, atunci idea ca NATO este o alianta militara este o fantezie, un ‘wishful thinking’ . O  alianță condusă de SUA incapabilă să acționeze fără Statele Unite. Iar  acest lucru lasă țările europene fără aparare , complet impotente în materie de securitate”. [15] Este un “adevar crud” si deopotriva un “subiect tabu” pe continent , mai ales in Germania, UK si Europa de Est ,  dar aceasta ultima saptamana  “ traumatica” obliga politicienii UE sa “ aiba o discutie onesta despre NATO” . Ea   nu trebuie  sa induca defel  concluzia desfiintarii aliantei , ci a transformarii ei . Iar intre caile acestei transformari se citeaza de catre autorul articolului  fie o alianta exclusiv europeana , fara SUA, Canada si Turcia, ori un bloc militar al UE,  sau al UE plus UK,   in cadrul aliantei care sa contrabalanseze hegemonia/superioritatea SUA .
          Autorul conchide ca  a desfiinta alianta  ar insemna sa fie anulat  un efort comun de decenii pentru a crea o alianta de asemenea dimensiuni , dar  daca “ europenii continua sa-si ascunda capetele in nisip  cand este vorba de chestiunile fundamentale ale aliantei , atunci cand ea va ajunge sa fie pusa la incercare  va fi prea tarziu. Cei care apreciază NATO ar trebui să fie deschiși la transformarea sa   completa  . Poate fi singurul mod de a salva alianta .”[16]
          Evident pentru autor, dar nu numai,pentru ca in randurile expertilor isi face loc tot mai mult aceasta idee a unei transformari integrale a aliantei  , in urma unei discutii aprofundate a modalitatilor de schimbare , astfel incat NATO  sa fie corespunzatoare realitatilor lumii de azi, numite tot mai mult “ post-americane” dupa evolutiile recente din Afganistan. 
 
19 august 2021
 
[1] Gideon Rachman,  Afghanistan is now part of the post-American world The Taliban’s defeat of the US will be a boost to jihadis across the globe, August 16, 2021-   https://www.ft.com/content/516b75b4-0c1c-4a7b-91d9-dd4844b1ecab?shareType=nongift#comments-anchor
 
[2] “What is interesting is the degree of group think amongst broadsheet journalists. On the whole is is portrayed as “yet another” US disaster.  And whilst it is near impossible to put a positive spin on the whole Afghan/Iraq wars, I would suggest that abandonment thereof is wholly positive.  Empires (yes the USA is one) have a history of ending in military overreach. The USA is in danger of doing so, all one needs to do look at is the state of domestic infrastructure , eduction etc.  As such, rather than spend on foreign excursions, spend it domestically , the return on investment has to be better than Afghanistan or Iraq.”
[3] “quotes by politician ring empty.  The same fools that voted for these wars now lament the withdrawal. They come up with another scare story that this signals the end of the world.  The same scare stories btw  used to get us (the west) involved in these countries the first place.”
[4] “’Commander so and so says, pentagon officials says, military intelligence  etc’.Again,  these are the same buffoon who told us at the start of all of this, ‘guys with our toys this will be a walk in the park’. Wrong on Vietnam, wrong on Iraq, wrong on Afghanistan, just plain wrong. If these guys were fund managers they’d show worse returns than even Madoff.    What is quite clear is the degree of incompetence and lies peddled but the military ought to give them zero credibility and yet every journalists still peddles this stuff. “   
[5] /…/” Good I say, time for some of the US allies to take responsibility. At long last other countries which have been free riders for decades will need to start to pay their way.  Not a nice realization for those politicians/populations but if I were an American and saw that Europe has better healthcare etc and I don’t but I am paying for it, I too would be miffed to say the least.  A USA which spends more on itself , infrastructure, education, health and with this closing the Gini coefficient is only going to be a stronger not weaker place.”
[6] “ So no, this isn’t a disaster esp. if lessons are learnt. No overseas exploration, spend less on military escapades, spend more domestically to make the USA a smarter, more efficient and by virtue of giving people a better and cheaper education hopefully a more equitable country.  Do that and other countries , esp “rogue ones” would fear the USA a lot more. I don’t have the data but throughout 40 years of global travel I’ve met more people who want to move to the USA than to Russia, China , insert 99% of the worlds countries in there.  And no, I am not an American” .
[7] “ when the Taliban took over in 1995, there were also only 3 countries recognising them early on: Pakistan, KSA and UAE . The list didn't lengthen. This time, the Taliban start off with China & Russia as well as Pakistan. And presumably others will follow. New geopolitics”-https://twitter.com/FHeisbourg/status/1427530942252556289
10:21 AM · Aug 17, 2021
[9] Helen Warrell , Guy Chazan , Richard Milne ,Nato allies urge rethink on alliance after Biden’s ‘unilateral’ Afghanistan exit, in ‘Financial Times’, Aug.17.2021- https://www.ft.com/content/3ea7e87e-ab3a-4e14-8396-8061420942b0
 
 
[10] “First of all, Trump’s decision to start talking to the Taliban about leaving and then the Biden decision to set a timetable. The Afghanistan operation was always going to end some time, it was never going to go on forever, but the manner in which it’s been done has been humiliating and damaging to Nato.”
[11] “It’s all very well Nato talking up its ability to fight off Russia, but it couldn’t even find 3,000 to 5,000 troops to ensure Afghanistan was stable enough to force a stalemate, and eventually a ceasefire on the Taliban, without American underpinning,”
[12] ”If this is a wake-up call to the Europeans — that in the future they’ll have to safeguard their own security much more than before because . . . the American global policeman is not necessarily going to be around all the time — then it will have served a purpose.”
[13] Dave Keating, Can NATO Survive the Afghanistan Debacle ? , in lnternationale Politik Quarterly , 3/2021  August 17, 2021- https://ip-quarterly.com/en/can-nato-survive-afghanistan-debacle
 
[14] “But the consequences of Afghanistan could be far worse. Vietnam was an American war, demoralizing one nation. Afghanistan is a NATO mission, and its failure will demoralize two continents. The US has not only abandoned the Afghans it worked with over the past two decades, it’s also left European countries in the lurch  as they scramble to evacuate their citizens and those who have helped them. After the trauma of this week, which follows on from the destabilizing Trump years, there is little trust left in Europe toward Washington. How can NATO, which is effectively an American military protectorate over Europe that relies in trust as its bedrock, survive in its current form in such conditions?”
[15] “ the Europeans could never have continued even a small mission in Afghanistan without the Americans. But if that’s the case, it exposes the fanciful idea that NATO is a military alliance as wishful thinking. This is an US-led alliance incapable of acting in any way without the United States. And this leaves European countries with no agency, completely impotent on security matters.”
[16] “If Europeans continue to bury their heads in the sand when it comes to the alliance's fundamental problems, by the time it comes to putting it to the test it will be too late. Those who value NATO should be open to completely transforming what it is. It may be the only way to save it.”

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.