EUROPA DE EST: ‘ORIENTUL MIJLOCIU’ AL EUROPEI(3) | publicatii - Politica La Est
630_360_1590476252-404.jpg

EUROPA DE EST: ‘ORIENTUL MIJLOCIU’ AL EUROPEI(3)

- partea a treia -  
                                                                                 Mihail E. Ionescu
 
            De mai bine de zece zile se multiplică semnele că situaţia din  Estul Europei , la graniţa dintre Rusia si Ucraina , cunoaşte o deteriorare in  creştere. Mai întâi au fost ştirile potrivit cărora Rusia ar muta însemnate forţe militare ( blindate indeosebi ) din Siberia  (Novosibirsk ) către frontiera ucraineană. Trenuri încărcate cu tancuri T-72 au fost depistate a fi fiind transferate cu această destinaţie de către specialişti din Moscova în urmărirea traficului feroviar. Concentrarea de trupe ruse la frontiera  ucraineană a atras atenţia observatorilor internaţionali care au început să se întrebe dacă Rusia are planificată o nouă acţiune ofensivă in zona Donbass sau către Odesa pentru a smulge teritoriul  numit acum mai bine de o sută de ani Novorussia şi astfel să procedeze prin agresiune militară sau altfel ( ameninţare cu utilizarea forţei sau prin război hibrid )  la o nouă anexiune din teritoriul ucrainean.

Imagini vehiculate  în presa internaţională şi pe reţelele de socializare privind mişcările de forţe militare ruse către frontiera cu  Ucraina – 2 aprilie 2021 . Potrivit specialiştilor di n Moscova, garnitura de mai sus a plecat din staţia Yurga  ( Kenmerovo -Novosibirk) la 30 martie şi va sosi la 11 aprilie la staţia Tretviaskaia ( regiunea Voronej) , la frontiera cu Ucraina
 
            La alegaţiile venite din Vest privind posibilitatea unui război cu Ucraina ,  Moscova a răspuns prin a arăta că nimic nu este  neobişnuit în mişcarile de trupe pe care le execută, fiind vorba de transferuri socotite necesare pe propriul teritoriu si deci nefiind intenţionate să iniţieze sau ridice tensiuni internaţionale. De altfel, specialiştii ruşi , care ai identificat si unităţile militare in deplasare din  Siberia spre Ucraina , evaluează că nu poate fi vorba de aplicaţii de nivel strategic, care de obicei au loc în toamnă, astfel că singura explicaţie nu poate fi decât exercitarea de presiuni asupra Ucrainei sau  pregătirea unei posibile offensive în Donbas. [1]
            Dezminţirile Moscovei nu au fost crezute , pe fondul unei rusofobii accentuate dezvoltate in media mainstream , astfel ca liderii occidentali, alertaţi si de oficialităţile de la Kiev,  au fost prompţi în a avertiza Kremlinul că vor sta alături de Ucraina în eventualitatea reluării operaţiilor militare in  Estul acestei tări independente. In fruntea acestor lideri s-au aflat oficialităţi ale noii administraţii din SUA. Urmaţi curând de cei ai NATO şi UE.   
              Cum se ştie, o dată  cu anexarea Crimeei si autoproclamarea unor republici independente in Estul Ucrainei in  martie 2014, consecutiv fugii din Kiev în Rusia a preşedintelui Yanukovich şi instalării unei noi puteri la Kiev, a fost constituit internaţional un grup de lucru pentru des-escaladarea tensiunilor între Rusia şi Ucraina cunoscut sub numele de “ formatul Normandia” ( Germania, Franţa, Ucraina şi Rusia ). Acest grup a obţinut o încetare a focului în Donbass între cele doua părţi monitorizată de observatori  OSCE  ( septembrie 2014 si februarie 2015 ) stabilind si itinerare de încheiere a păcii şi de reglementare a situatiei tensionate din estul Ucrainei , unde in regiunea Donbass,  stau faţă in faţă forţele militare  separatiste , sprijinite de Rusia , si cele ucrainene. Armistiţii si înţelegeri de încetare a focului sunt încheiate frecvent, dar starea continuă de nesifuranţă pentru loclanici si insecuritate regională persistă din 2015 până azi.
              În  contextul iniţial al descurajării oricărei  ofensive armate  ruse  în urma depistării transferurilor de forţe  ruseşti catre frontiera ucraineană, atât presedintele SUA, Joe Biden, cât si liderii Germaniei si Franţei au avertizat Moscova că orice acţiune militară ofensivă în Donbas   va găsi aceste state  de partea Ucrainei  , independeţei şi integrităţii teritoriale a acesteia.  Mai întâi , s-a considerat că intenţia Kremlinului prin mişcările militare la frontiera cu Ucraina ar fi destinate să testeze noua administraţie Biden in privinţa atitudinii faţă de Europa de Est, deopotrivă cu poziţia Alianţei Atlantice . Atât preşsedintele Biden , cât şi NATO au avertizat Kremlinul ca stau ferm de partea Ucrainei , în cazul alianţei nord-atlantice fiind expusă si atitudinea tuturor membrilor săi prin intermediul unui comunicat din 2 aprilie în care se sublinia că “  acţiunile destabilizatoare ale Rusiei  subminează eforturile de des-escaladare  a tensiunilor  “  si că  “NATO continuă să sprijine suveranitatea  şi integritatea teritorială a Ucrainei si va rămâne vigilent  în monitorizarea atentă a situaţiei”. La această fermă luare de poziţie a NATO Kremlinul a replicat a doua zi avertizând ca dislocarea unor efective ale alianţei in Ucraina va determina escaladarea tensiunilor.[2]
            Nu doar aceste acţiuni de concentrare a forţelor ruseşti la frontiera cu Ucraina, combinate cu mişcări similare in Crimeea,  au sensibilizat opinia publică internaţională. Dar, concomitent, au fost observate acţiuni  destabilizatoare cu caracter militar de-a lungul intregii linii de contact intre forţele ruseşti si cele ale NATO aflate in dispozitiv de descurajare strategică intre marile Baltică si Neagră încă din 2014. Astfel,  avioane de vânătoare si bombardament ruseşti au acţionat provocator  in  vecinătatea spaţiului aerian aliat in ultimele zile, submarine nucleare doatate cu rachete balistice  au iesit de câteva ori la suprafaţă  in  manevre în Oceanul Arctic  intenţionând să arate că Rusia  consolidează apărarea acestui acvatoriu, ceea ce a determinat  Comandamentul Europa al SUA să ridice starea de alertă a forţelor sale la cel mai înalt nivel. Totodată, preşedintele Biden a avut convorbiri telefonice cu omologi aliaţi din  aceasta regiune , inclusiv cu cel ucrainean. [3]
 

Militar ucrainean în poziţie de luptă pe frontul din Donbass, februarie 2021
 
            Experţi de cel mai înalt profesionalism- strategi sau foşti comandanţi militari  de eşalon strategic- şi-au spus , de asemenea, cuvântul în privinţa intenţiilor ruseşti prin acţiunile multiple întreprinse , dar într-o perspectivă mult mai amplă. Anume, dacă Europa singură este capabilă sa facă faţă amenintării ruse de război fără sprijinul SUA.   Julian Lindley–French, John R. Allen  ( fost commandant ISAF în Afganistan – 2011-2014, preşedinte al Brookings Institution) şi Frederick Ben Hodges (general, fost comandant al Comandamentului  SUA în Europa  între anii 2014 şi 2017 )   au publicat la sfărşitul lunii martie 2021  un studiu intitulat  “ Viitorul razboiului si apărarea Europei”. Răspunsul autorilor este argumentat din unghiuri diverse- analiză strategică, evaluare a  dotărilor în armament si echipamente militare, scenarii posibile de conflict  – si impune prin asprimea lui. Fără SUA Europa nu este capabilă să se apere singură în faţa unui atac al Rusiei.
              În analiza strategică întreprinsă , autorii menţionaţi apreciază că  Rusia  cu ale sale  “ slăbiciune economică şi instabilitate politică împreună cu costul supradimensionat  al menţinerii aparatului de securitate statal si al dezvoltării de noi arme “ reprezintă cea mai mare ameninţare pentru Europa. Pe locurile doi şi trei ca ameninţări se situează situaţia volatilă din Orientul Mijlociu , respectiv  creşterea Chinei  , coşmarul strategic al bătrânului continent fiind “ China şi Rusia  lucrând în tandem pentru a slăbi abilitatea SUA de a asigura apărarea Europei”.
            Este  de menţionat soluţia pe care autorii o dau dilemei de securitate în care se găseşte Europa ( Uniunea Europeană) . Mai întai , este observat că NATO , care are ca misiune de bază  apărarea Europei, poate să facă acest lucru doar “  dacă alianţa se transformă; dacă nu o face, orice război care ar avea loc s-ar transforma într-un război diferit de cele anterioare. Europa trebuie să înţeleagă că dacă America va produce o reasigurare a apărării Europei, Europa va fi aceea care va furniza poliţa de asigurare “ şi că  NATO “este esenţial o instituţie europeană care îşi poate îndeplini misiunea sa defensivă doar dacă Europa oferă  Alianţei  mijloacele si instrumentele necesare pentru a menţine  o descurajare minimă , dar credibilă”. In al doilea rând, se răspunde franc si direct întrebării: dacă Europa se poate apăra singură  ? Răspunsul este: “ Nu, si pentru multă vreme”.
 Pentru a depaşi această situaţie , Europa trebuie sa producă o apărare integrată condusă de UE şi un sector  strategic public-privat capabil de o revoluţie in domeniul inteligenţei artificiale, super-computerizării  si tehnologiilor specifice câmpului de luptă al viitorului; mai cu seamă însă , Europa trebuie să creeze “ un super-parteneriat trahnsatlantic  nou, echitabil şi mult mai flexibil”.[4]
            Deşi este evident că studiul mai sus menţionat nu a fost determinat de actuala acţiune rusă de destabilizare a  Estului Europei, nu putem să nu ne întrebăm dacă în condiţiile dezvoltării acesteia  UE nu va realiza că nu poate să facă singură faţă amenintării celei mai puternice la adresa sa, anume Rusia. De altminteri, modul în care Rusia  s-comportat faţă de J. Borrell, ministrul de Externe al UE,  in  vizita sa la Moscova la începutul lui februarie acest an spune volume despre atitudinea Moscovei faţă de viitorul UE.
            De altfel, evoluţia din Estul Europei a provocat mare îngrijorare la Berlin , astfel că la 8 aprilie a avut loc o convorbire  între cancelarul Angela Merkel şi preşedintele Rusiei, Vladimir  Putin,  la iniţiativa cancelarului german, cea mai puternică personalitate politică a Europei.  Comunicatul prezentat de partea rusa este mult mai dezvoltat astfel încât o să referim în principal la el, pentru ca    nu a fost defel dezminţit până acum .
Conform acestui comunicat, cei doi lideri au discutat o serie amplă de focare globale  de conflict , începând bineînteles cu situaţia de la frontiera ruso-ucraineană Liderul rus-conform  Kremlinului- a subliniat  “ acţiunile provocatoare ale Kievului care agravează acum în mod deliberat situaţia de-a lungul liniei de contact“ . Ambele părţi au observat  “ necesitatea ca autorităţile de la Kiev să traducă fără întârziere  în viaţă acordurile anterioare, în special cele referitoare  la lansarea unui dialog direct  cu Donetzk si Lugansk şi să formalizeze statutul special al Donbass-ului “ . Deopotriva, interlocutorii  au subliniat că este necesar ca părţile in conflict “ să arate reţinere  si să  reia viguros procesul de negociere pentru a implementa pachetul de măsuri convenit la Minsk în 2015  ca unicul fundament al unui acord de pace. S-a reafirmat angajamentul părţilor faţă de coordonarea strânsă între eforturile ruse şi germane, inclusiv in formatul Normandia, între consilierii politici si ministrii de externe”. In afară de problematica Donbas-ului a mai fost abordata in convorbirea celor doi lideri şi situaţia din Siria , Libia şi Balcanii de Vest  (  cu special referire la cea din Bosnia ) , dar si situaţia dizidentului rus încarcerat A. Navalnâi   la cererea părţii germane. [5]
            Doua menţiuni cu referire la această discuţie telefonică Merkel-Putin. Cea dintâi este ca devine limpede că partea rusă aruncă întrega vină pe deteriorarea situaţiei la frontiera dintre Rusia si Ucraina pe politica provocatoare a  Kievului  în creştere deliberată . Fără să fie specificate motivele acestei politici provocatoare a Ucrainei , nu trebuie să fie uitat faptul că se profilează  o situaţie negativă pentru Kiev o dată ce conducta North Stream-2 între Rusia şi Germania ar fi finalizată , pierderile financiare din taxele de transit pe propriul teritoriu a gayului rusesc cifrându-se  la circa 3 miliarde de dolari . Oprirea  finalizării acestui obiectiv , realiyat în proporţie de 95 la sută, şi care este un dosar contencios între SUA si Germania, este un obiectiv clar al Kievului. Rămâne întrebarea dacă Kievul ar putea merge până la lansarea unei ofensive militare în Donbas pentru a atinge acest obiectiv, mai ales că experţi rusi in problematica de securitate nu s-au dat înapoi a menţiona că într-o  astfel de eventualitate partea rusă ar putea folosi chiar arme nucleare tactice în sprijinul separatiştilor. Mai trebuie adăugat că această conduct urmează a fi finalizată în urmatoarele 50 de zile considerând viteza de lucru a navei ruseşti care aşeaza conducta pe fundul Marii Baltice.
            În al doilea rând, atrage atenţia sublinierea făcută de ambele părti ca Ucraina trebuie să reia procesul de negociere Minsk, inclusiv in formatul Normandia si să concretizeze pachetul de măsuri convenite pentru dezamorsarea conflictului militar care a făcut până acum 14 000 de morţi. Intre aceste măsduri se află şi acordarea unei largi autonomii republicilor separatiste din Donbas, Lugansk si Donetzk ,inclusive in domeniul politicii externe a statului,  ceea ce  practic ar bloca eventualul acces al  Kievului în NATO. 
            Dincolo de asemenea reconstituri ale contextului diplomatic al  unei situaţii grave de criză in Estul Europei  se află insă adevărata cauză a relansării  acum a conflictului latent care opune din 2014 Rusia si Ucraina, asadar o putere nucleară si una non-nucleară  . Intr-o regiune unde se intersectează interesele divergente ale marilor actori ai planetei- întâi de toate SUA, UE ( mai ales Germania )  si Rusia, pe fondul competiţiei dintre China si America- , precum si ale celor de talie regională, ca Turcia , la Marea Neagră şi în Mediterana Orientală,  adversar tradiţional al Rusiei .
 
Preşedintele Ucrainei, V Zelenski, pe frontul de luptă din Donbass , 8 aprilie 2021
            Criza se dezvoltă şi în aceste zile anuntând un posibil război de amploare in absenţa unei acţiuni decisive de de-escaladare a tensiunii la frontiera dintre Rusia si Ucraina , precum si la Marea Neagră, unde cele doua state slave îşi dispută  Crimeea intrată în componenţa Rusiei in martie 2014. SUA si NATO au anunţat acum doua zile trimiterea de nave de război în Marea Neagră-prin respectarea prevederilor Conventiei de la Montreux din 1936- ca un avertisment adresat asertivităţii Moscovei, iar preşedintele ucrainian  Volodomyr Zelensky s-a deplasat in ţinută de lupta la linia de contact între beligeranti ( separatiştii din Donbass si armata ucraineană)  pentru a ridica moralul trupelor proprii şi al naţiunii întregi. În zonele separatiste  se vorbeşte
 
10 aprilie- întâlnire V . Zelensky si T. Erdogan  la Istanbul; preşedintele Turciei şi-a oferit bunele oficii pentru calmarea situaţiei
deschis de un mare razboi, într-un efort fără precedent de mobilizare a populaţiei locale apte de luptă, ceea ce face situaţia tot mai tulbure , iar imperativul acţiunii diplomatice imediate tot mai evident.
            Este un război cu Rusia inevitabil în săptămânile care urmează, aşa cum unii analişti reputaţi nu se sfiesc să trâmbiţeze ? Se va limita el la doar cei doi beligeranti- separatiştii din Donbas  ( Rusia) şi Ucraina-  sau se va aluneca ” somnambulic” în primul mare război european sau mondial al secolului XXI ?
 
 
 
 
11 aprilie 2021
 
PS.  Stiri de ultimă oră menţionează , prin vocea unor înalţi oficiali , că Ucraina nu intenţionează să declanşeze o ofensivă în Donbas; de asemenea, din Washington se anunţă ca SUA intenţionează să trimită doua nave de război în Marea Neagră; şefii diplomaţiilor Germaniei şi Franţei sunt în contact zilnic pe problematica tensiunii in creştere din Estul Ucrainei
 
[2] Vezi pe larg- Amy Mackinnon, Jack Detsch, Robbie Gramer, Russia’s Buildup Near Ukraine Puts Team Biden on Edge, April 2, 2021- https://foreignpolicy.com/2021/04/02/russia-ukraine-military-biden/
 
[3] Ellen Mitchell, Pentagon on alert as Russia steps up saber rattling in Eastern Europe and beyond- 04.04. 2021- https://thehill.com/policy/defense/546346-pentagon-on-alert-as-russia-steps-up-saber-rattling-in-eastern-europe-and
 
[4] Julian Lindley –French, John R. Allen şi Frederick Ben Hodges, Future War and the Defence of Europe, Tuesday, 6 April 2021- http://lindleyfrench.blogspot.com/ Speaking Truth Unto Power
 
 
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.