DOUA ZOOM-uri MEMORABILE ( I) | publicatii - Politica La Est
ch_door.jpg

DOUA ZOOM-uri MEMORABILE ( I)

Mihail E. Ionescu
 
 
          Cum se ştie, pandemia Covid-19 a schimbat şi continuă să transforme  enorm lumea pe care o ştiam. Unele schimbări sunt sâcâitoare pentru cei obişnuiţi cu normalul pre-pandemie- restricţionarea libertăţii de mişcare fără precedent istoric , amintind de lumea medievală şi legarea de glie a ţăranilor iobagi/şerbi,  e doar un exemplu, la care putem adăuga bineînţeles lockdown-urile care seamămă a arest  impus şi consimţit la domiciliu-, iar  altele sunt benefice. Acestora din  urmă nu le-am facut o evaluare - învăţământul online fiind însă indiscutabil absent din lista lor  -, dar printre ele se află faptul că a ‘democratizat’ circulaţia ideilor, mai mult decât media infectată de ‘fake news’ .  Credem în acest sens că  proliferarea explozivă a zoom-urilor , adică a întâlnirilor online ale experţilor diverselor domenii , a dat posibilitatea unei circulaţii mult mai extinse şi mai rapide   decât în perioada pre –pandemie, oricum înlocuind cu success reuniunile faţă în faţă  şi, mai ales,  permiţand acces acolo unde altădată era  foarte greu să ajungi greu sau chiar  inaccesibil.
          Doua recente asemenea reuniuni online de experţi , organizate de insitituţii prestigioase  global , au prilejuit nu doar o substanţială desfătare intelectuală prin bogăţia ideilor discutate, dar au relevat şi un interes practic în a cântări actualele evoluţii în sistemul global   şi a  identifica şi dezbate   trenduri  geopolitice   în curs sau dezvoltări probabile în dosare foarte importante şi tocmai de aceea complexe şi cu abordări diferite ca expertiză şi scenarii de evoluţie  .
          Cea dintâi reuniune la care fac referire  a fost organizată de Chatham House, renumita instituţie britanică, specializată dela apărare şi securitate la sănătate şi tehnologie ,   sub titlul “The First 100 Days: Implications for the Future of US Foreign Policy.Will Joe Biden’s presidency fundamentally change US domestic and global policy?“,  la 20 aprilie 2021 . Participanţii: Dr Stephen Wertheim, Director of Grand Strategy, Quincy Institute for Responsible Statecraft;Susan B Glasser, staff writer, The New Yorker; global affairs analyst, CNN;Gideon Rachman, chief foreign affairs commentator, Financial Times. Moderatorul discuţiei a fost  Dr Leslie Vinjamuri, director, US and the Americas Programme, Chatham House.
           Sfârşitul ‘lunii de miere’ acordată fiecărui preşedinte SUA la capătul celor 100 de zile de la instalare de catre media americană şi internaţională a prilejuit această dezbatere pe urmatoarele coordonate dinainte făcute cunoscute participanţilor:

How has US foreign policy developed under the Biden administration?
Will Joe Biden’s presidency fundamentally change US domestic and global policy?
Is the president pursuing a revolutionary set of policies or are we seeing a restoration of an earlier era?
And how is the rest of the world responding to this new president?


          Aşadar, în principal, dacă  şi-a stabilit Joe Biden priorităţile de politică externă, dacă sunt ele corespunzătoare intereselor americane şi , în ansamblu, aşteptarilor  lumii democratice şi care sunt căile pe care se va dezvolta politica externă americană în următorii patru ani.
Dezbaterea a prilejuit exprimarea unor puncte de vedere  incitante , între care aş vrea să citez şi unele neaşteptate  sau mai puţin cunoscute publicului larg şi chiar experţilor. Astfel:

Momentul unipolar’- deci al dominaţiei sistemice incontestabile a SUA, instalat la sfărşitul Razboiului Rece- a dispărut. Motivul este creşterea extraordinaă a Chinei şi contestaţia de către aceasta ţară a hegemoniei sistemice a SUA; aceasta este percepţia sistemică actuală; ( Steven Wertheim)

În completarea precedentei percepţii sistemice se găseşte şi faptul că SUA sunt într-o criză internă puternică , care formatează un “fond de instabilitate politică” pe care trebuie să acţioneze presedintele Joe Biden;

Pe acest fond se desenează ca prioritate a politicii externe a noii administraţii de la Casa Albă o “restaurare” , consacrată de formula utilizată de Biden:  “America is back” . Desigur, Biden avea la dispoziţie si alte alternative : retrenchment ( reducere, repliere) şi reinvention ( reinventare) , dar experienţa şi instinctul  l-au îndreptat catre restaurare  ( S. Glasser ); Biden năzuieşte  să facă , pe acest fond de restaurare ,   “US hegemony more sustainable” ( S. Wertheim )

Această “restaurare”  nu e un proiect de hegemonie sistemică , ci de continuitate pe fondul competiţiei cu China şi Rusia şi în împrejurările declinului general al democraţiei în lume ( Susan Glasser ) ;

Atributul de  continuitate este atât cu propria experienţă , aşadar cu politica administraţiei Obama , dar şi cu nevoia şi angajamentul de a produce o reîntoarcere la ordinea globală liberală ameninţată de cuplul China- Rusia; această opţiune de continuitate este determinată şi de modul în care Biden  şi-a format echipa de consilieri şi decidenţi în politica externă , cât şi de pierderile mari înregistrate în cursul pandemiei de către SUA ( circa 600 000 de morţi) , cu impact naţional puternic mai ales la nivelul clasei mijlocii ; orientarea Biden este una corespunzătoare cerinţelor  clasei mijlocii a SUA; 

 

‘Chatham House  rule’ este  paradigma utilizată global pentru schimbul liber de idei

Continuitate da, dar nu cu orientarea administraţiei B. Obama, ci cu a lui D. Trump ( G. Rachman ) , pentru ca este corespunzător sfârşitului momentului unipolar, crizei interne, retragerii din Marele Orient Mijlociu ( Greater Middle East )  definit de  ‘momentul dramatic’ al retragerii din Afganistan;

Focusul în politica externă a  lui Biden este cel al lui Trump ( China ) , iar sub această continuitate se află o ‘ ambiguitate strategică’  determinată de o concentrare evidentă pe problematica crizei interne; este însă şi o diferenţa între Biden şi Trump: atitudinea faţă de aliaţi, la Trump fiind ostilitate , la Biden fiind reparaţie a relaţiilor post-ostilitate ( G.  Rachman ) ;

Viitorul politicii externe a lui Biden  ? . Impactul tensiunii între obiectivul reîntoarcerii la normalitate şi faptul că nu este absorbită criza internă este factorul determinant în croirea acestui viitor ; se adaugă şi împrejurarea ca este o ‘fereastră mică’ de acţiune decisivă pentru că urmează alegerile pentru Camera Reprezentanţilor , fiind pericolul ca democraţii s-o piardă ; în consecinţă , va fi vizibilă concentrarea pe politica internă , iar in exterior va fi continuitate Obama şi Trump (S. Glasser ),  cu precizarea că “America first” este puţin probabilă;

Viitorul politicii externe a SUA ?  Se observă, chiar pe fond de continuitate Obama-Trump, ca se gândeşte altfel chiar de aceiaşi oameni de decizie , “ datorită presiunii interne”, ceea ce obligă la angajarea unei competiţii de mare putere ( cu China) şi  mişcări de tip Trump ( retragerea din Afganistan). Sub aparenţa continuităţii se întâmplă ceva . ( S. Wertheim )

Există în Europa temerea că o revenire a lui D. Trump la prezidenţie în 2024 va consemna retragerea SUA din NATO. În consecinţă , administraţia Biden trebuie sa etaleze  moderaţie : cu UE ; cu Rusia- pentru a evita întărirea Turciei ; cu China – linia de urmat în aceasta relaţie depinde şi de alţi mari actori . ( G. Rachman ) ; un al doilea mandat prezidenţial Trump va însemna ostilitate UE –SUA (NATO) şi o dezagregare a instituţiilor internaţionale , aşadar o lovitură dată multilateralismului  ( S. Glasser )


‘Chatham House’ are o arhivă  impresionantă privind relaţiile internaţionale

Relaţia care va fi dezvoltată de SUA cu Rusia  va fi importantă pentru că va arăta cum va fi relaţia cu Europa : prioritizarea va fi importantă  în binomul acomodare-confruntare; o relaţie importantă care trebuie soluţionată este cu Turcia , Obama fiind cel care a vrut clarificarea ei , dar nu a reuşit s-o facă  ( S. Glasser)

In relaţia cu Rusia, poate că experimentul NATO în cazul Ucrainei este depăşit; iar in relaţia cu China  ideologizarea competiţiei de putere ( democraţie versus autoritarism) este contrazisă de:  a. focusarea pe criza internă; b. politica de combatere a încălzirii globale si c. menţinerea rolului global determinant(S. Wertheim)

Ideologizarea competiţiei de puetere e dificilă azi , dupa experienţa Războiului Rece , cand Portugalia lui Salazar sau Grecia regimului coloneilor puteau sa fie parte a alianţei; cu cât Chinba devine mai autoritară vom putea invita in alianţa democraţiilor state ca India, Ungaria sau Polonia ?  ( G. Rachman)

Razboiul Rece în actualele împrejurări- chiar unul de tip ‘zombi’- nu este recomandabil pentru că se riscă un al treilea razboi mondial nimicitor(S. Wertheim)


            Sunt extrase de idei şi opinii  dintr-o discuţie calificată axată pe un subiect fierbinte care intereseaza viitorul sistemului internaţional. Dar din opiniile selectate   se pot desprinde opinii serioase şi argumentate privind orientările de politică externă ale SUA în acest moment, impedimente aflate în calea unei prioritizări si unui activism energic în acest domeniu- la loc de frunte situându-se criza internă- , precum şi caracterizări de ansamblu ale situaţiei sistemice din prezent şi într-un viitor apropiat.
 
 
23 aprilie 2021
 
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.