De cand, la 18 mai 2020, liderii Frantei si Germaniei s-au inteles public asupra unui fond de 500 miliarde euro pentru a sprijini  economiile statelor componente zdruncinate economic  de criza Covid-19, in Uniunea Europeana a inceput delimitarea a doua tabere.

Stim cat de  aspra si generatoare de temeri- de la desfiintarea UE la fracturarea acesteia intr-un Nord ,bogat si arrogant,  si un Sud, sarac si mandru,  suplicant de fonduri financiare pentru a se pune pe picioare dupa pandemia COVID19 - a fost disputa in ultimele saptamani in organizatia europeana. Sudul a cerut un  lucru cu care Germania si Olanda ( nemeritat de acida fata de suplicanti )  nu au fost deloc de accord: anume ca reconstructia post-pandemie sa fie facuta cu o inovatie de ultima ora  ( corona-bondul) , care de fapt relua mai vechea cerere a mutualizarii datoriilor la nivelul UE. 

Recent, un fapt fara precedent a intervenit in  evolutia Uniunii Europene. In plina pandemie globala, pe fondul controversei inca nesfarsita privind emiterea unui ‘ coronobond’ pentru refacerea economiilor suferinde ale statelor UE care au inregistrat pierderile economice  cele mai importante- mai ales Italia, Spania si Franta-,  Curtea Constitutionala a Germaniei  a emis o decizie de o semnificatie juridica aparte. Consecintele politice ale acesteia sunt nebanuite, iar unii considera ca pot duce la dezmembrarea Uniunii Europene.

Evolutiile se precipita in ce priveste starea lumii (sistemului). Evident, pentru cei mai putin  familiarizati de cativa ani competitia sistemica este la marginea fierberii intre SUA si China, definind evolutia sistemica mai mult decat realizam acum,  ca relatia China-SUA este predominanta si definitorie pentru viitor.
Ziua de 7 mai consemneaza , pe de o parte, o pozitie clara , oficiala a Washingtonului relativ la relatia sa cu China, iar Casa Alba, prin presedintele SUA , Donald Trump a fost cat se poate de clar.

In timp ce intre primii  doi clasati in topul economiilor globale- SUA si China- avea loc acest ‘razboi  comercial’ cu mize extraordinare , in care sunt implicate si dosare nucleare si se recurge, pentru descurajare,  la lansari exeprimentale de rachete intercontinentale si vehiculate informatii privind dispozitive miniaturale atomice adaptate acestora, apare o intrebare importanta . Care a fost  atitudinea celorlalte state din sistem, a organizatiilor internationale pe care se bizuie ordinea globala si legalitatea interstatala, cum au reactionat ele la evenimentele intervenite intre cele doua superputeri globale in anii 2018-19 ?
Intrebarea este legitima , fie doar pentru faptul ca tot ceea ce se intampla sistemic depinde ,azi si probabil maine,   de natura relatiilor dintre acesti doi giganti globali.