VA RUPE RUSIA RELATIILE CU UE ? | publicatii - Politica La Est
49588756_401.jpg

VA RUPE RUSIA RELATIILE CU UE ?

Mihail E. Ionescu
 
          Indiscutabil, una dintre paginile ‘fierbinti’  al actualitatii internationale este viitorul relatiilor Rusiei cu UE . In pofida a ceea ce parea o realizare de intarire a relatiilor reciproce intre cei doi mari actori globali, anume finalizarea si operationalizarea  conductei de gaz North Stream -2, in pofida puternicei opozitii a SUA , dar si a unei aripi a establishmentului politic german- fara a mai pune la socoteala statele direct pagubite de acest proiect economic ruso-german-  ‘dosarul Navalnai’ a avut un efect neasteptat si  napraznic.
           Mai intai, pentru a intelege adecvat contextul international al acestei evolutii neasteptate  se cuvine o scurta recapitulare a marilor evenimente pe scena globala  din ultimele luni.
           Anul 2020 va intra in istorie ca anul celei dintai pandemii globale. Chiar daca istoricii au facut paralele cu pandemia din 535 din vremea imparatului bizantin  Justinian, care a oprit incercarea pana atunci reusita a acestuia de a reface unitatea Imperiului Roman, sau cu ciuma din 1346-48 care a redus cu mai mult de  jumatate populatia Europei, or ciuma din 1665 de la Londra  despre care a scris Daniel Defoe un  jurnal amanuntit  aratand ca , in caz de epidemie mortala, comportamentul si nestiinta oamenilor sunt  similare fie ca suntem in secolul XVII sau XXI, este evident ca aceasta este chiar prima la esalon global. Ultimele statistici arata ca in clasamentul pierderilor globale, pana in 12  februarie 2021, fiind inregistrat  un numar de 2 366 982 de morti, SUA au avut cele mai multe victim ( 483 200 ), uramata de Brazilia ( 234 945 ) , Mexic ( 169 760 ) , India ( 155  399 ), UK  ( 114 851 ) , Italia ( 92 338 ) , Franta ( 80 443 ) , Rusia ( 78 867 ) , Germania ( 63 979 ) , etc .[1]
            Pandemia Covid-19 , prim implicatiile sale inca complet absorbite, a determinat o acutizare a unor evolutii geopolitice in curs, accelerand procesul de consolidare a politicii de putere ( power politics )  pe plan international, déjà manifestat in anii anteriori . Conflictul la “varful” sistemului intre SUA si China, devenit  fierbinte in 2018-2019  prin asa numitul  “ razboi al tarifelor” a cunoscut noi amplitudini prin acuzatia administratiei Trump ca virusul mortal  este originar din China si ca Bejingul a produs pagube globale inestimabile ascunzand  datele necesare pentru un raspuns planetar coherent, rapid  si salvator . In contextul desfasurarii acestei competitii la varful sistemului international, evident ca ceilalti mari actori au cautat sa se acomodeze evolutiilor prognozate conform propriilor interese. In fapt, aceasta este cea mai mare consecinta geopolitica a pandemiei din  2020 si inca nesfarsita, anume ca a avut un impact considerabil asupra ordinei globale existente- déjà intrata in declin- grabindu-i sfarsitul prin orientarea marilor actori sistemici  pe paradigma politicii de putere ( intre ei doar UE nu este dotata cu o putere hard competitiva ) . In paralel, dar in stransa legatura cu aceasta noua paradigma sistemica , a fost constatabila si amplificarea competitiei ideologice la nivel global, democratia simtind din plin concurenta modelului chinezesc economic-politic  caracterizat prin  autoritarism politic si control etatist in economie  , influentele acestei noi realitati fiind observabile pretutindeni.
 
 

Suporterii presedintelui D. Trump in Capitoliu- 6 ianuarie 2021
 
                 De la glisarea spre stanga a Partidului Democrat in SUA, castigatorul alegerilor prezidentiale din 2020 ,  si intarirea populismului in aceasta tara-cheie a sistemului international , la protestele pro-democratie din Belarus sau Rusia, de la lovitura de stat militara recenta din Myanmar la consolidarea  curentelor politice de dreapta si extrema dreapta in diverse tari , nu doar europene , aceasta competitie  a fost tot mai evidenta. Reprezentantii noii administratii democrate a SUA spun repetat ca “ democratia este inca in pericol” referindu-se la tendintele inca neprobate suficient  de fostul presedinte Trump, socotit initiatorul unei “ insurectii” pentru capturarea ilegala a puterii, soldata cu ocuparea pentru cateva ore  Capitoliului, practic fara paza,  de catre partizanii sai. Aceasta competitie ideologica inca nedecantata in  interiorul statelor occidentale - unde se confrunta tendintele populiste ( de diverse orientari )  si nativist/nationaliste   cu cele democratice neoliberale-  pare a fi  consolidata  sistemic de ‘diplomatia vaccinului anti- Covid- 19’ , unde rezultatele campaniilor de vaccinare ale populatiei sunt vazute déjà prin prisma ideologica. Intr-un editorial scris la 28’decembrie in “ Financial Times” , G. Rachman era convins ca : “Se pare că nimic nu poate împiedica rivalitatea geopolitică. Nu este  pandemia, nu prăbușirea călătoriilor internaționale sau o recesiune mondială. În diferite moduri, China, SUA și UE au tratat toate Covid-19 ca un test foarte public al abordărilor rivale ale guvernanței  și ca parte a unei intreceri  internaționale de prestigiu și influență. Concluzia preliminară evidentă este că pandemia se va dovedi a fi un câștig geopolitic general pentru Republica Populară Chineză /subl.n./ ” [2].
                   Deja se contureaza cateva linii de ciocnire geopolitica viitoare de mare anvergura. Intr-un interviu recent  acordat revistei “ The Atlantic’ ( inceputul lui februarie )  , presedintele Frantei a aratat cum intelege Parisul , in general UE, strangerea legaturii transatlantic,  iar aceasta viziune  pare ca  nu concorda cu aceea a  administratiei Biden a SUA. Apasarea liderului francez pe multilateralism ca o trasatura sistemica a viitorului nu are multi adepti la Washington, unde ciocnirea de magnitudine pe taram geopolitic cu China presupune  strangerea  randurilor aliatilor in jurul coordonarii Americii . Deopotriva, incheierea negocierilor  China –UE in privinta acordului de investitii ( CAI ) la sfarsitul anului trecut nu a fost pe placul Washington-ului, dornic sa se revina  la paradigma mai veche , a inceputului anilor 2000, cand ‘unipolarismul’ era atotcuprinzator si credibil global .  Recentele ‘ciocniri’ pe taramul geopolitic al vaccinului a aratat ca post-Brexit relatiile UE – UK nu sunt chiar armonioase, iar UE este deschisa in combaterea pandemiei la colaborare globala, inclusiv cu Rusia si China . Macron a insistat in ultimele sale interviuri, cu o patrunzatoare putere de analiza asupra insemnatatii viitoare a Africii pentru UE, unde se poate prelimina un ‘joc’ geopolitic in trei (UE-SUA-China)  fara a  putea fi acum descifrate directiile lui .
In sfarsit, Rusia a evidentiat prin raspunsul la ‘dosarul Navalnai” ca are propria citire a realtiilor sistemice de azi si deci concluzii proprii , cu greu percepute de ceilalti actori sistemici.
 
                   Rusia si schimbarea de regim la Kremlin. Pe un astfel de fundal international a cazut si si s-a dezvoltat ‘dosarul Navalni’. Mai trebuie spus ca , deopotriva, acest dosar a aparut cand era o aparenta sinergie strategica intre UE si Rusia, demult avansata de presedintele Frantei,  E. Macron ( vezi luarile de pozitie si actiunile acestuia inca din vara anului 2018), dar si de  cancelarul german A. Merkel ( sustinatorul tenace al finalizarii conductei de gaz North Stream -2 ).

 
               Brusc, in vara anului trecut, cand lumea intreaga era preocupata in principal de pandemie si de iminenta aparitiei celui de al doilea val acesteia, a aparut stirea ca opoizantul rus Navalni s-a imbolnavit fiindu-i rau si lesinand la bordul unui avion , care a aterizat de urgent la Omsk, dincolo de Urali, Doctorii rusi l-au tratat initial, apoi la solicitarea omologului finlandez, presedintele Putin a fost de accord cu trasportarea lui la Berlin pentru investigatii, Aproape imediat a aparut stirea dupa ce a fost tratat la Berlin ca Navalni a fost otravit cu substanta novichok ( utilizata si in cazul fostului agent rus Skripal in UK, ceea ce a determinat atunci in 2019 o veritabila solidaritatea trasnatalnitca fiind expulzati diplomati rusi din statele NATO ). Moscova a cerut probe in aceasta privinta sau ca doctori rusi sa fie pusi la current cu probele, iar Vestul a cerut imediat si vocal ca Rusia sa suporte consecintele acestui asasinat care nu putea fi posibil decat cu aprobare de la celk mai inalt nivel politic. A fost mentionat ca substanta utilizata in acest caz se afla sub incidenta legilor international care interzic utilizarea armelor chimice, la care Rusia  este semnatara.
               ‘Dosarul  Navalni’ a cunoscut alte episoade care au atras atentia opiniei publice international, intre care doua merita sa fie mentionate. Primul este confirmarea de catre un agent rus implicat in operatiunea de otravire a lui Navalni, care intr-un chip bizar , s-a destainuit  chiar acestuia crezand ca vorbeste cu unul dintre superiorii sai pe o linie telefonica secreta. Intregul dialog al lui Navalni cu acest agent rus si modul in care a putut intra in legatura telefonica arata ca este vorba de o operatie de servicii secrete, in care nu trebuie exclusa nici complicitatea celor rusesti tocmai pentru a accepta credibilitatea intregului episode. Or, daca acest lucru este adevarat, atunci in Rusia se dezvolta o  miscare de opozitie fata de Kremlin, inca nedefinita , dar  in care sunt implicati si membri ai sistemului . Cel de al doilea episode, succesiv celui dintai , a fost reintoarcerea lui Navalni in Rusia in pofida avertismentului ca va fi arestat la sosire , ceea ce s-a intamplat. Apoit, sub pretexte inventate,  unele ridicule, el a dobandit alti doi  ani de inchisoare , pe care ii ispaseste acum.
Doar ca, in intreaga Rusie  au izbucnit proteste in sprijinul lui Navalni, fiind operate mii de arestari in  toate orasele tarii unde au avut loc. Reactiile internationale au fost rapide si au solicitat atat eliberarea lui Navalni, cat si a protestatarilor arestati. Mai mult, se constata o repozitionare a opozitiei rusesti interne la politica Kremlinului. Partidul Comunist, condus de Ziuganov, inca de la prabusirea URSS este unul care face dovada acestei schimbari: multi dintre activistii partidului, desi socot ca ‘dosarul Navalni’ este o fabricatie a serviciilor secrete occidentale- asa cum sustine si Kremlinul- socot ca trebuie sa participe la proteste pentru ca este vorba de a se impotrivi sistemului ca atare, care trebuie schimbat.
                In acceptia insa a liderului de la Kremlin, cazul Navalni este instrumentat de Occident pentru a putea sa ‘in gradeasca’ ( contain ) , sa izoleze  Rusia , facand aluzie la marea strategie americana din  timpul Razboiului Rece, pentru a-i impiedica evolutia si a schimba regimul. Cu o saptamana in urma, intr-o intalnire cu jurnalistii, Vladimir Putin a etichetat astfel cazul Navalni:  “Putin a sugerat că valul de proteste desfășurat recent în toată Rusia ca urmare a arestării și încarcerarii  lui Navalny a fost hrănit și din străinătate, pe fondul ‘epuizării, frustrării și nemulțumirii’ răspândite de  pandemia de coronavirus. El a spus că ‘numeroasele succese’ ale Rusiei la nivel militar, dar și în gestionarea crizei Covid-19 și dezvoltarea vaccinului Sputnik V, ‘încep să irite’ pe adversarii Moscovei.’Cu cât devenim mai puternici, cu atât această politică de izolare este mai puternică’, a spus Putin.” [3]
 
 
                  Politia rusa recurge la reprimarea protestelor pro- Navalni – Moscova, 31 ianuarie 2021
                 Evolutia cazului Alexei Navalni a adus o certa incordare in relatiile dintre Rusia si UE, pe de o parte, iar, pe de alta, a fost o hartie de turnesol in privinta raporturilor actuale dintre partenerii atlantici.
                 In ce priveste cea dintai chestiune , a tensiunii instalate brusc intre Moscova si Bruxelles trebuie mentionate cateva elemente. Catre sfarsitul lunii ianuarie2021, cand protestele aveau loc in la Moscova si alte orase  pentru eliberarea lui Navalni , iar inchisorile gemeau de protestatarii arestati, UE a luat in discutie aplicarea de  sanctiuni Rusiei  pentru aceasta flagranta incalcare a drepturilor omului- inclusiv a unor cerinte ale unor acte  internationale la care Moscova e parte. Totodata , s-a luat decizia   ca Inaltul Reprezentat al UE pentru Politica Externa si de Securitate, J. Borrell,  sa faca totusi o vizita in capitala Rusiei pentru a convinge oficialitatile sa fie rezonabile. Multi dintre expertii europeni au apreciat aceasta decizie ca hazardata avandu-se in vedere precedentele reactii ale Moscovei la astfel de “ lectii”  predate   la ea acasa.
                Practic, vizita facuta de Borrell la Moscova a fost un esec, atat al UE , cat si personal. El este cel care a propus aceasta  vizita fiind ostil asumarii de sanctiuni impotriva Rusiei, in speranta ca la  Moscova va intalni interlocutori rezonabili. Este iarasi adevarat ca Borrell este putin familiarizat cu problematica functiei sale, precum si cu dosarele rusesti ale UE, pentru ca , asa cum au subliniat analize ulterioare, UE are o mare carenta, anume o politica externa limpede si unanim acceptata, iar oficialul spaniol este mai degraba expert pe alte ramuri ale relatiilor internationale . In cazul rusesc, de pilda, sunt state  – indeobste cele imediat vecine catre Est, membre ale UE -  care militeaza pentru o politica robusta fata de Moscova, pentru care evenimentele din Ucraina- 2014 pana in Belarus- 2020, sunt o proba ca Rusia intelege doar un asemenea limbaj. In cazul altor  state, dar cu exceptii notabile, se manifesta o anume  maleabilitate fata de colosul rusesc , posesor al unor mari bogatii naturale, trasatura  care se accentueaza cu cat te departezi spre Vest  de frontierele cu Rusia. 
                  Esec pentru UE pentru ca in cursul ei ministrul de Externe al Rusiei, S. Lavrov,  a caracterizat  organizatia de integrare europeana ca fiind un partener “ unreliable”  ( nestatornic, lipsit de predictiblitate)  , iar intr-un interviu ulterior acelasi oficial a aratat ca Rusia, in cazul in care UE  adopta sanctiuni pe cazul Navalni, atunci nu va ezita sa rupa relatiile reciproce ( ele sunt déjà insignifiante, mai ales dupa ocuparea Crimeii in martie 2014, dar principalele puteri europene , Germania si Franta,  sunt membre ale “ formatului Minsk” pentru solutionarea dosarului ucrainean, precum si altor asemenea grupuri de decizie  ). Or, o suspendare a relatiilor reciproce ar avea consecinte greu de anticipat asupra climatului europen si global, pentru a nu mai vorbi de evolutiile situatiei de la frontiera reciproca , unde se afla dislocat un dispozitiv NATO de ‘descurajare strategica’. Desigur, au fost pozitii ulterioare care au cautat sa atenueze impactul nelinistitor al amenintarilor de la Moscova, de genul ca acest lucru se va intampla doar daca sanctiunile vor atinge sectoare economice sensibile ( purtatorul de cuvant al Kremlinului ) ; in acelasi timp din partea Berlinului s-a exprimat consternare si neliniste fata de eventuala intrerupere a relatiilor reciproce, lucru foarte serios luat in calcul la Kremlin o data ce  chiar in timpul vizitei lui Borrell  au fost expulzati trei diplomati ai statelor UE ( Polonia, Germania, Suedia ) pentru a fi participat la manifestatiile  pro-Navalni la Moscova.
                     Esec personal pentru Borrell pentru ca , pe de o parte, tratamentul aplicat de gazda a fost unul neprotocolar- ori mai degraba indicativ pentru cursul evolutiei   politicii fata de UE,  precumpanitor acum la Kremlin- , fiind anuntat de echipa sa pe twitter de expulzarea diplomatilor  mentionati chiar in cursul vizitei sale. Pe de alta parte, Borrell a fost supus unor critici aspre o data intors la Bruxelles pentru a faptul de a fi efectuat vizita la Moscova in pofida sfaturilor expertilor ca nu este cel mai potrivit moment, iar el insusi , dintr-un adversar al unor sanctiuni impotriva Rusiei a devenit acum un partizan al lor. 
Consiliul ministrilor de Externe al UE  , care are a se intruni la 22 februarie 2021,  are a discuta  asupra sanctiunilor care vor fi aplicate Rusiei in urma dezvoltarilor prilejuite de  ‘cazul Navalni’.
 

Cei doi intrerlocutori , S. Lavrov ( stanga ) , J. Borrell , 5 februarie 2021 la Moscova
 
              In ce priveste relatiile transatlantice, ele traverseaza concomitent o perioada critica, astfel ca UE se afla intr-o “menghine” cu asteptate note de ostilitate in presiunile viitoare dinspre Est ( Rusia )  si Vest ( SUA si UK ) . O analiza publicata acum doua zile in “ Bloomberg’ de Martin Paul Ivens, fost vreme de sapte ani editor al ‘Sunday Times’ , pana ain vara anului trecut , specifica faptul ca este observabila o “ geometrie schimbata a relatiilor dintre UE, SUA si Marea Britanie”. El porneste de la ‘dosarul North Stream-2’ , fiind mentionat si presedintele Germaniei cu motivatia sa dezamagitoare a constructiei conductei -    “ datorie de vinovatie a tarii sale pentru pacatele celui de la Doilea Razboi Mondial” -   pentru a ajunge la aceasta concluzie facuta doar in nume propriu : “Din păcate, această afacere/ North Stream-2- n.n. /  are atât învinși, cât și câștigători. Ucrainenii vor fi privați de plăți de tranzit pentru  conducta terestră actuală (și sunt profund nemulțumiți de  minimizarea propriilor pierderi în cel de-al Doilea Război Mondial). Alte democrații din Europa de Est se tem că Putin obține mijloacele pentru a le întrerupe gazul fără a-i face rău clientului său bogat german. În ciuda educației sale în Germania de Est, ceea ce o face mai prudentă față de ruși decât partenerii coaliției sale social-democratice, Angela Merkel a optat pentru un avantaj comercial.Nu este doar Rusia. Cancelarul și Von der Leyen i-au oferit și președintelui Joe Biden o surpriză neplăcută în timp ce se pregătea să preia funcția prin anunțarea unui acord de investiții cu China. Ce  vede înlocuitorul lui Trump când se uită la această Europă confuză? Evitând în același timp bătăile de toba ale lui Trump, Biden își propune să continue ‘concurența extremă’ cu Beijingul și să-l facă responsabil pentru încălcările drepturilor omului. Merkel,  urmata  de francezul Emmanuel Macron, arată clar că nu se va alătura unui nou Război Rece împotriva Beijingului și avertizează împotriva împărțirii lumii în blocuri concurente. China este cea mai mare piață de export a autovehiculelor din Germania.”[4]

 
Proteste inedite in Rusia pentru eliberarea lui Navalni-14 februarie 2021
 
Asadar, sa ne intrebam daca opinia editorialistului britanic este una ciudata sau reflecta realitatea: s-a schimbat, prin North Stream -2  ( Rusia-Germania ) si CAI ( UE- China )  geometria relatiilor transatlantice ?
 
17 februarie 2021
 
[2] Gideon Rachman , The perverse political effects of Covid-19 Both the US and EU may end up being politically strengthened by the pandemic, in “ Financial Times”, December, 28 , 2020- https://www.ft.com/content/af3258af-651d-4ad8-9d11-21ff3498ae7f
 
[3] Putin Accuses West of Using Navalny to 'Contain' Russia, in ‘ Moscow Times’, February 14, 2021 -
https://www.themoscowtimes.com/2021/02/14/putin-accuses-west-of-using-navalny-to-contain-russia-a72930
 
[4] Martin Ivens, The EU Is Much Less Wonderful Than It Thinks, in ‘ Bloomberg’, February 15, 2021- https://www.bloomberg.com/opinion/articles/2021-02-15/the-european-union-is-much-less-wonderful-thank-it-thinks?srnd=premium-europe
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.