DOSARE GEOPOLITICE : UE-UK-TURCIA-CHINA | publicatii - Politica La Est
britain-in-the-world-cover.jpg

DOSARE GEOPOLITICE : UE-UK-TURCIA-CHINA

                                                                                                      - Prima parte -

                                                                                                                                                                                                                            Mihail E. Ionescu
 
          In era globalizarii, comertul mondial joaca un rol capital pentru, deopotriva, cresterea prosperitatii generale a umanitatii si securitatea ei. Desfasurarea performanta a  comertului creaza bogatie - repartizarea ei, pe plan local sau regional si global  este de alt resort decat cel comercial.  Iar sincopele ridicate in calea acesteia este daunataoare pe toate planurile  evolutiei umane. Se ridica bariere greu de trecut in relatiile internationale, apar conflicte si razboaie distrugatoare, intemeiaza regimuri autoritare care sa distribuie saracia datorata izolarii .
           Istoria a vadit inca de la inceputurile ei importanta cardinala a schimburilor comerciale, intre primele acte de coordonare sociala care ne-au ramas mostenire  tratatele comerciale, iar organizarile social-economice inregistrate istoric au dat ‘negustorilor ‘ un loc proeminent social. Marile imperii create in cursul istoriei au fost rodul unor conduceri vizionare si aplicarii de  efort militar continuu, care trebuia alimentat,   dar au sedimentat o fluenta de relatii omogene si sigure  pe vaste teritorii,   care au facut schimburile comerciale intra-imperiale facile si productive si au asigurat durata  uneori milenara a unor astfel de intreprinderi politice si de civilizatie. De la imperiile persan , roman sau chinez si indian  pana la cel britanic din secolul XIX   a fost facuta permanent o asemenea demonstratie a insemnatatii remarcabile a comertului in cladiri impresionante teritorial si ca durata , dupa cum rapida prabusire a unor astfel de constructii imperiale - vezi cea  mongola sau macedoneana - au fost determinate si  de inexistenta acestui vector fundamental sau carenta concretizarii lui .
          In ultima perioada istorica , dar mai ales in  secolele XIX-XX , pe fondul revolutiei industriale, dar si al evolutiilor rapide  in tehnologie, mai ales in domeniul  comunicational comertul global a fost baza hegemoniilor sistemice inregistrate, demonstratia fiind facuta, o data cu deschiderea atlantica a Europei,  de  la imperiile portughez si spaniol la cel olandez si, mai ales, cel britanic, asupra caruia nu apunea soarele. Aceasta mutatie remarcabila care a sporit bogatia globala prin schimburi - unele asemenea  imperii au fost construite nu doar cu  armele,  ci cu agresivitatea companiilor comerciale - au produs uriase transformari , de la  preeminenta fortei navale in ierarhia globala la ideologii specifice promovand liberul schimb si organizari sociale corespunzatoare capitalismului in consolidare sau la institutii de anvergura globala  care sa reglementeze comertul global. Mai ales ca, o data ce valoarea comertului a fost deplin inteleasa in producerea bogatiei , el a inceput sa fie folosit ca  auxiliar al efortului militar - vezi sanctiunile economice - pentru a repurta succese sistemice ori pur si simplu pentru a promova pierderi masive adversarilor prin politici tarifare agresive sau  speculatii pe monedele acestora.
          Chiar azi exista o explicatie  legata predominant  de comert, care justifica ascensiunea remarcabila a Chinei si , pe masura, deopotriva slabirea SUA ca hegemon global sau pierderea centralitatii sistemice a Europei. Anume ca , o data ce China a fost primita in WTO ( Organizatia Mondiala a Comertului ) in 2001, speculand ingenious beneficiile oferite de reglementarile acesteia  tarilor in curs de dezvoltare – tarife preferentiale  si exceptari benefice - ea a inregistrat in ceva mai mult de un deceniu o asemenea crestere economica incat  in 2013-2014  a ajuns  prima economie a lumii ca volum proiectand-o ca a doua superputere sistemica.
          Asadar, comertul si reglementarile internationale joaca azi, ca si in istorie, un rol crucial in definirea sensului  relatiilor internationale si, in acelasi timp, evolutiile in cadrul lui sunt un barometru sensibil al mutatiilor geopolitice in evolutie continua in sistem. Inregistrarea adecvata  a acestor miscari sprijina neindoielnic descifrarea  viitorului pe termen scurt si mediu si dezvaluie inca de pe cum  sensurile sale de formatare. Intre comertul global si directiile lui si harta geopolitica sistemica exista o stransa si indisolubila legatura.
          Aceasta  lunga introducere am socotit-o necesara pentru a putea intelege ceea ce se petrece azi  global , unde observam , pe de o parte, mutatii geopolitice substantiale , deja amorsate sau in curs de aparitie exploziva, si  incheierea unor tratate comerciale  intre marii actori sistemici , pe de alta parte , ‘jocurile’ fiecaruia dintre acestia pentru a da un sens favorabil calibrului si insemnatatii acestor tratate . 
          Anul 2020 nu a fost doar anul pandemiei Covid-19, dar si al incheierii primei faze unui primejdios razboi comercial angajat de administratia Trump cu China , care pe parcursul lui ( 2018 - ianuarie 2020 ) a cunoscut puncte de tensiune maxima intre cele doua mari puteri . Noua administratie va avea sa decida in  ce priveste continuarea razboiului comercial, asa cum preconizase Donald Trump, anuntand noi ridicari de tarife la produse chinezesti sau dimpotriva recurgand la o renegociere a actului incheiat in ianuarie 2020 ( cum spera Beijingul ). Importanta acestui razboi comercial in plan geopolitic este de necontestat, problematica lui fiind chiar un dosar in dezbatere in campania prezidentiala, iar D. Trump afirmand si acum, dupa alegeri, ca urmasul sau la Casa Alba va fi foarte slab in relatia  cu China. De altfel, chiar acum doua zile , 28 decembrie, Donald Trump a contestat rezultatul alegerilor prezidentiale scriind pe contul sau de twitter ca “Breaking News: In Pennsylvania au existat 205 000 mai multe voturi  decat votanti. Doar atat si acest stat ar apartine presedintelui Trump /prin electori/”[1]. Ceea ce spune destul despre fluiditate  geopolitica din cadrul  sistemului, acum cand intr-una din cele doua mari puteri in competitie nu exista certitudinea unui transfer de putere normal si astfel se propaga sistemic neliniste,tensiune , teama si incertitudine/impredictibilitate. De aici   si impulsul  de actiune transmis celorlalti actori de seama ai sistemului  de a se pozitiona favorabil, fiecare potrivit propriei analize a viitorului pe termen mediu si lung. 
          Deopotriva, anul care se incheie a fost si anul in care s-a consumat integral Brexit-ul , adica desprinderea UK de UE conform referendumului din iunie 2016. Dupa 2016 , vreme de aproape cinci ani, Londra , guvernele conservatoare aflate  la putere au cautat din rasputeri sa duca la bun sfarsit rezultatul referendumului, sub lozinca  populista a  “ reluarii  controlului ” asupra suveranitatii proprii amenintata de dictatul Bruxelles-ului tinzand sa se  inscrie intr-o alta perspectiva globala  decat impreuna cu UE. Iesirea deplina din UE urmeaza sa fie pecetluita la 31 decembrie 2020, iar in aceasta perspectiva s-a consumat o agenda  multipla de negocieri privind conditiile acestei parasiri a organizatiei- vazuta la Londra ca o asociere de piata  ( numele ei initial a fost Piata Comuna)  , pentru a se stabili conditiile in care se vor desfasura in viitor relatiile bilateral, asadar predominant in domeniul economic . Relatiile  commercial-economice , intai de toate, avea sa fie definite de alternativa ‘ cu acord’ , adica bine  reglementate  sau ‘ fara acord’ , raporturile de multe sute de milirrde de euro anual avand a se desfasura potrivit regulilor WTO. Incordarea a fost maxima si s-a rezolvat cu cateva zile inainte de sfarsitul anului prin decizia Londrei de a incheia un acord, ceea ce nu mai era de sperat fata de ezitarile si pozitionarile anterioare ale UK. .

24 decembrie 2020- premierul B. Johnson a anuntat  incheierea negocirilor cu UE prin “acord’
 
          Inainte de a sublinia semnificatia geopolitica globala a acestui accord , sa consemnam ceea ce a spus  despre acest voluminos dosar al acordului  Charles Grant ,  unul din specialistii britanici ai relatiilor UE-UK, imediat dupa incheierea lui la 24 decembrie 2020:
„1. Obținerea unui acord de liber schimb în mai puțin de un an este neobișnuit de rapidă. Ambele echipe de negociatori merită laude. Refuzul Marii Britanii de a prelungi tranziția ar fi putut ajuta, galvanizand actiunea. Costul: mare incertitudine pentru firme, care nu au știut la ce reguli să se aștepte. / 2 Majoritatea britanicilor habar nu au cât de greu va fi Brexit-ul. Călătorii, producătorii și fermierii vor suferi o frictiune  neplăcută la granițe; companiile de servicii vor pierde accesul pe piețele UE; întreprinderile care importă lucrători din UE vor fi in pierdere. Deci Marea Britanie va fi mai puțin atractivă pentru investitorii străini. / 3 Ieșirea din UE este mai degrabă ca aderarea inversă: la aderarea la UE, o țară trebuie să accepte condițiile UE sau nu intră. Odată ce Marea Britanie și-a stabilit liniile roșii, UE a decis schițele generale ale acordului pe care îl va obține. UE a cedat in  detalii, dar forma generală este ceea ce și-a dorit. / 4 În ultimii 4,5 ani, guvernele Marii Britanii au fost rareori sinceri cu privire la compromisurile implicate de Brexit. Există un spectru între suveranitate maximă / beneficiu economic minim și câștig minim suveranitate / maxim castig economic . Fiind sincer, spun ca  ar fi fost nevoie de admiterea faptului că Brexit-ul implică costuri economice reale. Viitorii istorici se vor întreba de ce Marea Britanie a ignorat economia în timpul negocierilor - de exemplu, o mare atenție acordată pescuitului , serviciile financiare și industria auto fiind ignorate; de exemplu, „F *** Bus”[2] / 6 EU a fost paranoic pe condițiile  de concurență echitabile. Marele său excedent comercial sugerează dezavantaj pentru  Marea Britanie; Brexit-ul va face Marea Britanie și mai puțin competitivă. Niciun guvern conservator nu ar fi fost impotriva  drepturilor sociale si referitor la protectia  mediului înconjurător sau impotriva pomparii de  miliarde în industrie. Marea Britanie, de asemenea, a facut  prostia de a nu   lupta pentru a păstra dreptul de a ignora regulile care nu  îi plac. Este probabil ca forța de muncă să caute legături economice și de securitate mai strânse. Dintr-un motiv sau altul, Marea Britanie și UE vor fi în negocieri permanente, timp de cel puțin 50 de ani. Întrebați elvețienii. / 8 În aceste negocieri, Marea Britanie va fi pusa in dificultate  de lipsa de încredere din partea UE. Episoade precum încercările de prorogare a Parlamentului și depășirea Acordului de retragere au afectat  puterea soft  britanică. UE va fi pragmatică și realistă, dar nu începe prin a arata  multă bunăvoință   Marii  Britanii./ 9 Problema aderării Regatului Unit la UE nu va fi pe agenda politică cel puțin o generație. Mulți adversari  ai Brexit-ului  vor să profite la maximum de o intelegere  proastă și să meargă mai departe. UE nu va dori o aplicatie de aderare de la o țară care nu are  un consens național în favoarea reintegrarii – ceea ce este foarte departat . / 10 Brexit crește incertitudinea cu privire la unitatea Regatului Unit (multor adepti ai  Brexit le pasă puțin de acest lucru).  Acest lucru contribuie la creșterea sprijinului pentru SNP/ Partidul National Scotian / și independența Scoției. Și nimeni nu poate fi sigur cât de mult  noua frontieră din Marea Irlandei va afecta politica din Irlanda de Nord  - care va rămâne într-o  singura piata  și vama cu UE. SFARSIT [3]
          A  se observa din cele de mai sus ca Charles Grant ar fi fost favorabil alternativei ‚fara acord’ pentru ca ar fi concentrat si intensificat  eforturile britanice in directia implementarii  drumului ales prin Brexit ; ca  acordul atins ‚tine’ UK legata de UE pentru inca 50 de ani, avand a negocia in tot acest interval conditiile schimburilor economico-bilaterale cu blocul economic cel mai puternic al planetei ; ca UK va sfarsi probabil prin a a cere readerarea la UE dupa o generatie , fara ca UE sa arate  bunavointa  la aceasta solicitare; dar , mai ales, ca UK s-a plasat singura in fata spectrului demantelarii statului actual, acordul intarind veleitatile de independenta prin a ramane in UE ale Scotiei si Irlandei de Nord.
          Este asadar de prisos sa insistam asupra calibrului geopolitic asumat prin acest acord UE-UK, dar nu putem sa nu mentionam cateva  consecinte de calibru in acest domeniu : UK ramane atasata geopolitic ( ce altceva  poate insemna continua negociere a relatiilor economice decat o stransa legatura ) de Europa pentru cel putin o jumatate de veac, fara insa a solicita reintrarea in UE timp de o generatie ( 25-30) ; ca rezultat al acestui fapt orice miscare sistemica majora  a UK va trebui urmata /negociata  de/cu UE , dar nu si invers ( asa inteleg observatia autorului : ‚ intrebati elvetienii!’) ; o primejdie ( pentru UK ) ,sau un  avantaj (pentru UE ) sunt reprezentate de posibila desprindere a Scotiei si Irlandei de Nord de UK si reatasarea lor la UE ( Scotia ) sau la Irlanda ( membru UE) a Irlandei de Nord ( ori chiar ca stat independent ) . Aici se poate vorbi chiar de un win-win de perspectiva, pentru ca secesiunea eventuala a Scotiei si Irlandei de Nord ar putea fi  legatura sine qua non dintre UE si UK in viitorii 50 de ani, un stimulent  al revenirii UK in UE  in scopul refacerii  unitatii politice.
            Pe scurt, Brexit-ul nu poate aduce beneficiile urmarite prin lansarea lui pentru ca , geopolitic , legatura economica  stransa UE-UK  ramanand  in fiinta nu permite afirmarea UK ca jucator de sine statator in sistem , ci doar impreuna cu Uniunea Europeana. Daca alternativa  iesirii UK ‚cu acord’ din UE a fost gandita in sensul consolidarii relatiei transatlantice, asadar ca a existat o anumita intelegere prealabila intre guvernmul conservator si noua administratie Biden ( ori ca  a fost gandita realmente doar  la Londra ca perspectiva cea mai profitabila pentru viitor)  ramane de vazut.  Deocamdata se pare ca UE va trebui sa gandeasca de doua ori inainte , dupa acest acord cu UK, daca va implementa o alta relatie sistemica predominanta alta decat cea transatlantica.
          Pe de alta parte, tocmai pentru a minimiza impactul economic, dar si geopolitic  al acordului cu UE, Londra a luat imediat masura de a se angaja/revigora  o relatie economica stransa cu Turcia.  De altfel, responsabili oficiali ai UK au aratat ca exista intentia de a semna acordul cu Turcia inainte ca sa intre in vigoare cel cu UE, ceea ce s-a si intamplat.
 
Presedintele Turciei  Recep Tayyip Erdogan  si Boris Johnson, ministrul de externe al UK  dupa  o intalnire la Ankara , 27 sept. 2016
          Practic , cele doua state vor face din conditiile noului acord  din  29 decembrie  a.c.  o replica a celui deja  in fiinta in relatiile economice dintre cele doua state .  Ocupanta portofoliului  comertului in guvernul britanic Liz Truss,  a comentat ca “Acordul pe care ne așteptăm să-l semnăm săptămâna aceasta face inutile negocieri de incheiere de  acorduri de tranzacționare fără tarife și va contribui la susținerea relației noastre comerciale. Acesta va oferi certitudine pentru mii de locuri de muncă din Marea Britanie în industria prelucrătoare, auto și siderurgică” si ca    “Acum așteptăm cu nerăbdare să colaborăm cu Turcia  in viitorul apropiat în vederea unui acord comercial ambițios .”[4] Volumul schimburilor comerciale intre cele doua state se cifreaza la peste 25 de miliarde euro anual , fiind al cincilea acord ca marime  dupa cele cu Japonia, Canada, Elvetia si Norvegia . Deja, pana acum ,  in perioada finalizarii Brexit, UK a semnat acorduri comerciale bilaterale cu 62 de tari.
          Acordul comercial cu Turcia are o particularitate interesanta, desi acest lucru nu trebuie privit ca o diminuare a insemnatatii lui geopolitice. Turcia are un acord de uniune vamala cu UE , iar in randurile exportatorilor si producatorilor turci a existat temerea ca o data incheiat Brexit,  propriile exporturi  vor intampina dificultati la frontiera UE-UK,  fiind supuse taxelor vamale .  Piata britanica este cea mai mare consumatoare de electrocasnice produse in Turcia  (marca ‘ Beko’ ) , astfel ca Ankara era interesata in mentinerea unui parteneriat fara taxe vamale sau cote impuse . De asemenea, Londra a acceptat sa acorde acelasi statut de import identic pentru UE pentru unele produse agricole turcesti. Ce este insa interesant de mentionat este ca acordul semnat acum prevede negocierea in urmatorii doi ani a extensiei acestuia astfel incat sa refere si la domeniul serviciilor  si la o liberalizare mai ampla a schimburilor comericale . Importanta acestor mentiuni rezida si in faptul ca Ankara se straduie sa convinga UE sa procedeze la asemenea adaugiri la prezentul accord vamal bilateral , dar Bruxelles-ul refuza  data fiind situatia politica din Turcia.  
          Lasand deoparte faptul ca acordul UK-Turcia a fost grabit de tribulatiile negocierii si incheierii celui privind  finalizarea Brexit, care ar impus exportatorilor turci greutati , semnificatia  lui  geopolitica nu poate fi eludata. Se stie - cum am aratam in textul precedent al “ Dosare….- ca Turcia este in asteptarea unei decizii a UE ( martie 2021) privind sanctiunile economice ca urmare a agresivitatii manifestate in cursul acestui an  in Mediterana de Est. Deja in aceasta luna unii oficiali turci au fost supusi unor sanctiuni.  In UE, Grecia si Cipru sprijinite de Franta  pledeaza foarte puternic pentru asemenea sanctiuni economice masive , in schimb Germania , Bulgaria si Ungaria, mai ales, dar si Italia si Spania sunt impotriva. Astfel ca este evident ca resemnarea acordului bilateral si mai ales promisiunea extensiei acestuia in urmatorii doi ani sunt destinate sa dea o gura de oxigen Turciei si deopotriva sa evidentieze separarea UK de UE si evantaiul larg de actiune al Londrei in post-Brexit in arena internationala .
          Oricum este un pas al UK care  vrea sa arate  urbi et orbi ca nu este prizonierul geopolitic al UE,  iar Turciei ca se poate bizui oricand pe sprijinul Londrei in relatia cu UE si sa conteze pe o  piata britanica largita si primitoare. Iar pentru UK reprezinta  o asigurare ca are un aliat in fata blocului european deosebit de puternic si dotat cu o pozitie geopolitica evident dezavantajoasa pentru UE .  Cum s-a comentat pe forumuri  Turcia este “The old ally against the papists. [5]

Ceremonia semnarii acordului commercial UK-Turcia, Londra 29 dec. 2020
          Intre comentariile inserate zilele acestea pe retelele de socializare il citez pe urmatorul:” acordul  servește ca un exemplu util despre cât de dificile pot fi relațiile internaționale.Marea Britanie semnează un acord comercial cu Turcia la câteva zile după ce Turcia a ratificat un tratat de extrădare cu China, care ar putea implica retrimiterea a  mii de uiguri  înapoi în China”.[6]
          Mai complicate, dar pe masura foarte semnificativa geopolitic este decizia Bruxelles-ului de a incheia totusi acordul cu China, despre momentul caruia au fost versiuni diferite in ultimele zile.  Ultima stire este ca miercuri  30 decembrie 2020 va avea loc o reuniune pe video a presedintelui Chinei , Xi Jinpin, cu ‘greii’ UE , A. Merkel, E.  Macron,Ursula van der Leyden si   Charles Michel, cand se va decide soarta tratatului economic UE-China.
 
29 decembrie 2020
 
[2] Probabil referire la faptul ca s-a negociat intens ce conditii trebuie sa indeplineasca soferii de autobus britanici cand vor conduce in tarile UE: carnet de conducere, premise interne si international adecvate particularitatatilor in domeniu ale diverselor tari din UE sau associate.
[3] https://twitter.com/CER_Grant/status/1342137512488296448-“1. Getting a free trade agreem't done in less than a year is unusually quick. Both teams of negotiators deserve praise. UK's refusal to extend transition may have helped, by concentrating minds. The cost: great uncertainty for firms, which haven't known what rules to expect. /2 Most Brits have no idea how hard Brexit will be. Travelers, manufacturers & farmers will suffer irksome friction at borders; service companies will lose access to EU markets; businesses that import EU workers will be hurt. So UK will be less attractive to foreign investors. /3 Leaving the EU is rather like accession in reverse: when joining EU, a country has to take EU's terms or it doesn't get in. Once UK had set its red lines, EU decided the broad outlines of the deal it would get. EU has ceded on details, but overall shape is what it wanted. /4 For past 4.5 years UK governments have seldom been honest about the trade-offs Brexit involves. There is a spectrum between max sovereignty/min economic benefit and min sov'y/max ec gain. Being honest would have required an admission that Brexit carries real economic costs./5 May's govt sought a mid-spot on spectrum, Johnson chose an extreme position of maximising sov'y. Future historians will ask why UK disregarded economics during negotiations - eg much attention paid to fish, yet financial services and car industry were ignored; eg 'F*** Bus' /6 EU has been paranoid on level playing field. Its big trade surplus suggests field tilts v UK; Brexit will make UK even less competitive. No Tory govt would slash soc'l/envt'l rights or pump billions into industry. UK also silly to fight to keep right to cut rules it likes./7  When the Brits realise what a thin deal they've got, their politicians will debate how/whether to improve it. Labour is likely to seek closer economic & security ties. For one reason or another, UK & EU will be in permanent negotiation, for at least 50 years. Ask the Swiss./8  In those negot's UK will be hampered by lack of trust on EU side. Episodes like the attempts to prorogue Parliament and over-ride the Withdrawal Agreement have damaged UK soft power. EU will be pragmatic and realistic but it doesn't start out with lots of goodwill to UK. /9 The question of UK rejoining EU won't be on the political agenda for at least a generation. Many Remainers want to make the best of a bad job & move on. EU wdn't want an application from a country that lacked a national consensus in favour of rejoining - which is far away. /10 Brexit adds to uncertainty about UK unity (many Brexiteers care little about this). It's helping to boost support for SNP & Scottish independence. And nobody can be sure how new border in Irish Sea will affect politics in N IRE - which'll stay in single mkt & customs Un'n.END”
 
[4]Britain says it will sign free trade deal with Turkey this week, Reuters, December 27,
 https://www.reuters.com/article/us-britain-eu-turkey-idUSKBN2910OL
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu