DOSARE ECONOMICO-GEOPOLITICE : UE-UK-TURCIA- CHINA | publicatii - Politica La Est
http___com.ft_.imagepublish_.upp-prod-eu_.s3_.amazonaws_.jpg

DOSARE ECONOMICO-GEOPOLITICE : UE-UK-TURCIA- CHINA

                                                                                                    - Partea II-a - 

                                                                                                                                                                                                             Mihail E. Ionescu
 
              La miezul penultimei zile a anului 2020, cand era in desfasurarea reuniunea pe zoom  europeano-chineza la “ varf”  privind incheierea CAI (China and the European Union on a Comprehensive Agreement on Investment )  un expert german,adversar al acestuia,  scria pe contul sau de twitter urmatoarele:
“ @ulrichspeck 
Întrebările cheie despre acordul de investiții UE-China (CAI) nu au fost încă discutate. Fir rapid./ Este oare adevarata concluzia ca , de fapt,  CAI este o mișcare strategică a guvernelor UE, condusă pe această problemă de cancelarul german Angela Merkel, sau este doar ‘business as usual’ dependent de evolutie ? Care sunt implicațiile strategice? / Va crește CAI dependența economică considerabilă a Europei (Germania) față de China, făcând și mai dificil  în viitor să spui ‘nu' Chinei? Va deplasa acesta Europa in continuare către poziția în care Beijingul vrea să o vadă - neutră politic între SUA și China? / Ar putea CAI să deraieze efortul transatlantic de a construi o strategie comună? Va conduce acesta catre o  falie  între UE și SUA, ceea ce va face mai dificilă gestionarea în comun a distorsiunilor economiei de piață ale Chinei și efortul ei  ‘de a face lumea sigură pentru autocrație’? / CAI va respecta oare  promisiunile sale: va schimba comportamentul PCC/ Partidul Comunist Chinez-n.n./ în ceea ce privește transferul forțat de proprietate intelectuală, ‘condițiile de concurență echitabile” etc.? Acordul poate fi pus în aplicare în mod credibil numai de UE singura ? Este UE într-o poziție de forță față de China? / Cum afectează CAI ‘cursa tehnologică’ - va oferi Chinei oportunități suplimentare în cursa pentru suprematie  tehnologică, permițându-i să devină și mai dominantă din punct de vedere economic și politic? / UE a declarat în martie 2019 că China este un ‘rival sistemic’ și un ‘competitor economic’, pe lângă faptul că este ‘partener’. Nu este clar modul în care CAI se încadrează în acest cadru. / Concluzie: O dezbatere adecvată a CAI trebuie să se concentreze asupra impactului acordului asupra competitiei  sistemice dintre economia de piață și economia condusă de stat și între ordinea liberală și cea autocratica”.[1]
          Cu alte cuvinte , un acord de genul CAI nu ar trebui incheiat intre  UE si China  intrucat este vorba despre o diferenta uriasa sistemica din punct de vedere economic ( economie de piata versus economie de stat )  si ideologic ( democratie liberal versus autoritarism )
In mod practic, in plina conferinta intre liderii celor doua superputeri economice pe tema investitilor reciproce , U. Speck nu face altceva decat sa devoaleze cu precizie ,  prin intrebarile sale , orientarea geopolitica indirecta a UE in actualul context global. Desprinderea de legatura transatlantica, pozitionarea ca actor global independent a UE - la presiune germane , prin Angela Merkel - si temerile unei parti a elitei Germaniei  fata de aceasta schimbare de axa geopolitica a UE sunt doar cateva dintre consecintele intrevazute de expertul german ale actului incheiat la finele anului 2020 . Are el oare dreptate sau altminteri stau lucrurile ?
In orele urmatoare , expertii din intreaga lume au urmarit - mai ales pe twitter-ul lui Stuart Lau, corespondentului pentru Europa al cotidianului chinez din Hong Kong, ‘South China Morning Post’, stirile despre reuniune, pe care Beijingul le-a oferit opiniei publice mondiale, cu putin  inainte de comunicatul de presa al UE si luarile de pozitie ale participantilor europeni  la reuniunea online .
Astfel :
Orele 15, 11:  “este oficial: agentia de stat de presa a Chinei,  Xinhua , a declarat negocierile privind acordul de investitii China-UE ‘ finalizate’ “ .[2]   

 
 
Orele 15,16:Alertă  știri:La 30 decembrie 2020, liderii Chinei și ai UE au anunțat împreună finalizarea negocierilor acordului de investiții China-UE, conform programării.”[3]
Orele 15, 20 : Xi a subliniat că acordul ‘arată determinarea și încrederea Chinei în promovarea deschiderii externe de mare amplitudine’ . El a adăugat că acordul va oferi afacerilor UE ‘acces mai mare pe piață, garanții sistemice mai puternice și un viitor mai luminos pentru cooperare’ , potrivit Xinhua”.[4]
 Orele 15, 23:  Xi: „2021 vine în curând. Întrucât cele două puteri de frunte ale lumii, două civilizații, China și Europa ,  trebuie să-și arate angajamentul, să acționeze proactiv, să consolideze dialogurile, să aprofundeze încrederea, să gestioneze în mod corespunzător diferențele, să își unească mâinile pentru a alimenta noi oportunități și să deschidă o nouă eră. "[5]
          Orele 15, 26: Chiar acum: ‘China s-a angajat la un nivel de acces pe piață fără precedent pentru investitorii din UE, oferind întreprinderilor europene certitudine și predictibilitate pentru operațiunile lor’, declara UE.”[6]
              Din minutul urmator , stirile din partea UE devin predominante, ‘greii’ organizatiei vadind transparenta asteptata. Mai intai:
Orele 15, 27 , “ Ursula von der Leyen @vonderleyen
„UE are cea mai mare piață comună din lume. Suntem deschiși pentru afaceri, dar suntem atașați de reciprocitate, condiții de concurență echitabile și valori. Astăzi, UE și China au încheiat, în principiu, negocieri cu privire la un acord de investiții. Pentru oportunități comerciale și  afaceri mai echilibrate. / Vom îmbunătăți status quo-ul pentru un tratament mai echitabil al companiilor noastre: -Transparența subvențiilor și disciplinelor pentru întreprinderile de stat din China; - Mai mult acces la piață, certitudine și predictibilitate pentru întreprinderile din UE; Acest acord  ne oferă o pârghie pentru eliminarea muncii forțate. Ne angajăm cu China pentru: -Protectia climatica  în cadrul  #ParisAgreement; - Promovarea multilateralismul bazat pe reguli ”[7]
 

 
          Orele 15,27: din partea ziaristului chinez vine confirmarea:„Acordul va îmbunătăți în mod semnificativ condițiile de concurență echitabile pentru investitorii din UE, stabilind obligații clare pentru întreprinderile de stat chineze, interzicând transferurile forțate de tehnologie și alte practici distorsionante și sporind transparența subvențiilor”,spune UE.” [8]
 
          Orele 15, 32: Acelasi ziarist mentioneaza importanta imediata si globala a acestui acord,  tinzand sa edifice o economie mondiala fara oprelisti,  subliniata de liderul chinez: Xi: CAI va stimula în mod eficient redresarea economică globală post-Covid, va facilita comerțul global și liberalizarea și fluiditatea investițiilor. CAI va contribui la construirea unei economii mondiale deschise.”[9]
 
          Orele 15,40: Biroul de  presa al Comisiei Europene remarca din spusele lui van der Leyen :.China numește acordul ‘echilibrat’. Von der Leyen spune că este vorba despre reechilibrare: ‘Acordul va reechilibra relația noastră economică cu China’.”[10]  Van der Leyen mai adauga  , pe langa aceste lucruri, urmatoarele: “ Acordul de zi este un jalon important in relatia  cu China si pentru agenda noastra comerciala bazata pe respectarea valorilor. El va asigura accesul fara precedent pe piata chineza a investitorilor europeni, sporind cresterea afacerilor noastre si crearea de locuri de munca.De asemenea, el angajeaza China la respectarea ambitioaselor principii ale sustenabilitatii , transparentei si non-discriminarii. Acordul va rebalansa relatiile noastre economice cu China”.[11]
          Orele 15,41: E randul comisarului UE pentru comert @VDombrovskis: ‘Am asigurat angajamente obligatorii privind mediul, schimbările climatice și combaterea muncii forțate’.”
 Integral declaratia liderului UE: “ Acest acord va conferi afacerilor europene un impuls major intr-una din pietele globale cele mai mari si in crestere foarte rapida, sprijinindu-le sa opereze si sa fie competitive in China. De asemenea ancoreaza agenda noastra de desfasurare a comertului prin respectarea valorilor cu unul dintre cei mari parteneri ai nostril Am asigurat conexiunea cu angajamentele in domeniul  schimbarii climatice si combaterea muncii fortate.  Vom angaja strans China pentru a asigura ca toate angajamentele luate vor fi onorate[12]  
          Vicepresedintele think tank-ului “Asia Society” din Washington ,  Wendy Cutler ,   anuntase mai devreme ( orele 16.05 , ora Washington, deci cu circa 12 ore inainte de inceputul reuniunii China-UE )  ca “James Green  si cu mine discutam implicatiile acordului China-UE in  domeniul investitiilor  pentru colaborarea SUA-China privind China”. [13]  In aceeasi notatie pe contul de twetter se face trimitere la aceasta analiza intitulata “The Impact of EU/China Investment Agreement on Collective Efforts” .
            Nu comentam de ce  aceasta analiza a fost facuta publica cu cateva ore  inainte de reuniune, cand s-a vehiculat posibilitatea incheierii acordului China –UE in domeniul investitiilor. Cert este ca la mai putin de o zi de  la anuntul oficial al incheierii call-ului la “ varf’ UE- China, analiza era oferita cititorilor.  Iata ce spune aceasta analiza: 
            -“ UE  a decis să încheie acordul cu Beijingul, subliniind în același timp că acest lucru nu împiedică cooperarea strânsă cu Statele Unite în problemele Chinei .”
              - “Fluxurile de investiții între Europa și China s-au dezechilibrat în ultimul deceniu, cu o creștere deosebit de mare a investițiilor directe chinezești în Europa în 2016 (37 miliarde EUR), ceea ce a evidențiat pentru companiile și factorii de decizie politici ai UE accesul inegal pe care îl primesc în China. Prin această înțelegere, UE poate pretinde că firmele  sale au câștigat noi oportunități comerciale importante, inclusiv în sectoare care au fost în mare parte off-limit în China
              - “În timp ce CAI nu va deraia neapărat cooperarea SUA-UE și  cooperarea mai largă a lor  cu privire la China, aceasta ar putea complica lucrurile în patru moduri importante.”
              -În primul rând, UE va deveni în mod natural un puternic avocat al CAI, subliniind beneficiile și progresele sale. Această postură va fi semnificativă, intrucat are nevoie  de aprobarea Parlamentului European pentru ca  să intre în vigoare. Va trebui să devieze criticile așteptate cu privire la faptul că nu merge suficient de departe în ceea ce privește reforma structurală economică chineză, accesul pe piață și drepturile lucrătorilor, subiecte care au dominat din ce în ce mai mult discuția privind China la Bruxelles și Strasbourg. Imperativul ca  UE să promoveze și să apere în mod public CAI  va  contraveni probabil tarilor asociate intr-un  efort colectiv condus de SUA in scopul de a limita practicile neloiale și de interventie a statului  din China.”   
              - “ În al doilea rând, UE și China vor deveni parteneri economici mai apropiați prin acest acord. Ne putem aștepta să vedem o serie de întâlniri la nivel înalt între oficialii europeni și chinezi/…/. Beijingul va folosi aceste întâlniri pentru a evidentia   aprobarea europeană a regimului comercial și de investiții al Chinei - contrar afirmațiilor SUA despre natura perturbatoare și nedreaptă a sistemului chinez -/…/. Mai mult, liderii de afaceri europeni vor aduce laude cadrului investițional chinez, pe măsură ce se angajează la investiții de înaltă calitate ale UE în China în sectoare precum serviciile financiare, vehiculele electrice și telecomunicațiile, facilitate de CAI.”  
              -“ În al treilea rând, ar putea exista provocări substantiale  de abordat, în funcție de stipulatiile  acordului. De exemplu, CAI ar putea include referiri la transferul forțat de tehnologie, subvenții și întreprinderi de stat. Acestea sunt chestiuni cheie de îngrijorare pentru SUA care au fost supuse unei preocupari  trilaterale între SUA, UE și Japonia în ultimii ani. Stipulatiile  CAI cu privire la acestea și la alte aspecte  probabil vor  ridica  probleme  în ceea ce privește ambiția, ceea ce ar putea atenua interesul european de a lucra în continuare cu Statele Unite.  Va fi UE, de exemplu, în continuare un avocat al procesului trilateral și care se ocupă de chestiuni non-economice de piață prin negocieri ale WTO sau coaliții mai mici sau Bruxelles-ul va considera că preocupările lui au fost abordate în mare măsură în CAI?”
              - “ În sfarsit , alte țări s-ar putea considera  izolate date fiind  acordurile  pe care SUA și UE le-au încheiat bilateral cu China./…/. Combinația ambelor acorduri bilaterale/ SUA-China, deja in fiinta, faza intai semnata in ianuarie 2020, si cel UE-China-n.n./ ar putea slăbi coagularea  unui răspuns colectiv la provocarea Chinei.”[14]

Cancelarul Angela Merkel in timpul reuniunii liderilor UE si presedintele Xi ( 30 decembrie 2020 )
              Studiul, care poate fi definit  ca fiind o prima reactie americana la CAI din partea expertilor , apreciaza ca provocarile mentionate nu sunt “ insurmontabile “  , ca nu sunt “ struguri acri” la care nu ar putea ajunge Washingtonul. Poate CAI va functiona , iar China isi va deschide piata si va fi mai transparenta si nediscriminatorie . Dar autorilor le apare limpede ca anumite concesii facute UE de catre China in ultimul moment sunt destinate sa “ sape o falie intre abordarile fata de China ale SUA si UE in momentul instalarii unei noi administratii la Washington “ . Bruxelles-ul si Washington-ul vor trebui sa aplice o diplomatie “ nuantata si abila” pentru a evita aceasta capcana. Deci, UE nu ar fi realizat ‘ jocul’ Beijingului – un fel de a spune ca s-a conformat voluntar acestuia - si s-a lasat angajata semnand acest acord intr-o disputa cu SUA.  In traducere si mai clara, ca Washingtonul nu se astepta la un asemenea pas al UE  si ca nu este prea tarziu sa renunte la el .  
          Daca studiul mai sus rezumat poate fi socotit si un avertisment/indemn  de ultima ora transmis de la Washington - de aceea acest moment al lansarii lui, cu cateva ore inainte de inceperea call-ului UE-China - imediat dupa incheierea acordului  apare o prima reactie de la Washington. Intr-un ‘fir’ de doua consemnari pe twitter ( orele 23,38, ora europeana )  , Rush Doshi , cel mai bun expert american pe probleme chineze, director al Institute  Brookings China Strategy Initiative , citand din declaratiile presedintei Comisiei Europene arata ca “China și UE tocmai au convenit în principiu asupra unui tratat de investiții. Acest lucru sugerează că diplomația luptătorului lupului nu ar fi contat când miza era mare. Și ridică, de asemenea, întrebări pentru viitoarea cooperare aliată cu privire la provocarea economică a Chinei./ Este triumful speranței asupra experienței abundente - și după o lectură atentă a discursurilor recente ale lui Xi - să credem că Beijingul: 1) va fi transparent în ceea ce privește subvențiile pentru intreprinderi ale statului ; 2) să ofere acces durabil pe piață și predictibilitate pentru companiile din UE; și 3) va opri  transferul tehnologic.”[15]
          Dupa mai bine de doua ore de la primele anunturi referitoare la incheierea negocierilor , atat la Berlin , cat si la Paris, liderii celor mai puternice state ale UE , anunta finalizarea acordului. Este de subliniat ca la Paris  chiar presedintele E. Macron anunta acest lucru  ( orele 18, 24 ) :”Dialogul intre Europa si China a fost consolidat si reechilibrat in acesti ultimi ani”.[16] 
 

Presedintele Frantei, E. Macron, in timpul negocierilor ( 30 decembrie 2020)
 
In sfarsit , catre miezul noptii, vine si o luare de pozitie oficiala a noii administratii americane, printr-o precizare a echipei de tranzitie oficiala: “ Admministratia Biden-Harris intrevede o consultare cu UE asupra unei abordari coordonate privind practicile economice inechitabile ale Chinei si alte importante provocari : adaugandu-se ca , pana la preluarea oficiala a puterii ( 20 ianuarie ) orice alt comentariu asupra CAI  este impropriu[17]
Era incheiata astfel o zi in care a fost  finalizata o importanta pagina a  relatiilor internationale actuale asupra insemnatatii careia trebuie spuse cateva cuvinte.
Mai intai ca , chiar evaluand rezultatele economice continute in CAI, importanta geopolitica a acestuia este de departe mai relevanta.
In al doilea rand , principalul artisan al acestui eveniment a fost cancelarul german A. Merkel, care lasa astfel succesorului o mostenire de importanta remarcabala pentru viitorul UE.  Un studiu publicat in ultima zi a anului in “ Foreign Policy” sub semnatura lui Noah Barkin, incearca sa descifeze de ce a fost prevalenta aceasta orientare a cancelarului german  intrucat “Este greu să nu-l privim ca pe un cadou geopolitic pentru Beijing și o  palma pe obrazul noii  administrațiii Biden care a promis să reface  legăturile transatlantice și să colaboreze mai strâns cu Europa in raspunsul la  provocările strategice ridicate de China”. [18]
Intre argumentele care au determinat evolutia cancelarului catre o asemenea orientare, identificate de autorul german ,  au fost respectul dnei. Merkel  pentru cresterea economica fara precedent a Chinei in ultimele doua decenii , dar si pentru modul in care a reusit sa evite un recul in acest an al pandemiei Covid-19; modul in care Beijingul a actionat in criza economic-financiara din 2008 pentru atenuarea consecintelor dramatice ale acesteia ; interesele economice majore ale Germaniei in China ( “Dacă ați forța cele mai mari firme germane să aleagă între China și Statele Unite chiar acum, mulți ar alege China, în ciuda îngrijorărilor legate de implicarea  Partidului Comunist în economie.” ); situatia geografica a EU si Germaniei, anume faptul ca gigantul economic chinez continua sa creasca, iar Rusia devine tot  mai apropiata de acesta, ceea ce ridica o amenintare  in vecinatatea imediata a UE ;  acest lucru are loc in contextul in care exista perceptia ca SUA nu mai sunt  un “  partner de nadejde ” ( la Berlin se da mai mare importanta celor aproape 75 de milioane de alegatori ai lui Trump la precedentele alegeri prezidentiale , decat celor 306 electori ai lui Biden, intrucat este plauzibil ca acestia sa sprijine in viitorul apropiat  un alt presedinte  ‘nativist’  ). In sfarsit, Merkel intrevede in Germania un factor de echilibru intre China si SUA pentru dezamorsarea  escaladarii conflictuale a acestor din urma doua mari puteri, in acest context socotind a fi gresita izolarea Chinei “ care ar duce doar la dezastru” .
In al treilea rand,  atrage atentia evaluarea pe care o face intr-un recent interviu, N. Tocci , socotita   ‘eminenta cenusie’  a strategiei UE, director al Institului  de Relatii Internationale din Roma, care arata ca secolul XXI va fi unul a unei noi bipolaritati: “Secolul 21 va vedea o nouă bipolaritate între Statele Unite și China, în timp ce alte puteri vor fi atrase magnetic mai mult de o parte sau mai mult de cealaltă: se poate presupune că vom fi mai atrași/ europenii-n.n./ de Statele Unite, Rusia de către China. Va fi noul echilibru,  instabil.[19]  In demonstratia ei include un element important care fundamenteaza si accentul europen pus pe ‘autonomia strategica’ a UE, anume faptul ca din 2016, pentru prima data , odata cu instalarea lui Trump la Casa Alba, organizatia europeana  a fost perceputa ca “inamic” la Washington.  Este ceea ce a provocat o discontinuitate potentiala in relatia transatlantice. Cea de a doua discontinuitate rezida in faptul ca SUA intrevede China ca un competitor la dominatia sa mondiala , pe cand UE nu are asemenea problema existentiala  , intrucat  nu urmareste un astfel de scop. Pentru UE inevitabila crestere a Chinei pune o problema de identitate mai degraba: in conditiile unei asemenea puteri chineze va mai fi posibila expansiunea   valorilor europene ( libertati interne si stat de drept )  la nivel planetar ?
Dar cu valoare de argument geopolitic, Tocci avanseaza teza ca trebuie exercitata presiune asupra Chinei in noua conformatie de putere planetara, asupra presedintelui XI insusi, pentru a se angaja la respectarea regulilor internationale in domeniul comercial. In acest fel , subliniaza experta italiana ,  “trebuie să presupunem – pentru ca  s-au luat astfel de angajamente - că Xi isi asuma  riscul  de a le considera  ca  o necesitate internă pentru propria  opinie publică.” Cu alte cuvinte, presedintele Xi devine si un chezas al respectarii cutumelor relatiilor internationale asa cum sunt stipulate in acordul atins cu UE . Rolul de ‘mijlocitor’ al UE in detensionarea relatiilor de la varful sistemului mondial este deschis afirmat.
In sfarsit , dar nu in cele din urma, castiga tot mai mult teren teza ca lumea de azi este multipolara, ca nu mai suntem in ‘ Pax Americana’ ( hegemonia SUA), iar viitorul va fi asigurat de legaturi multiple pe diverse planuri - strategic, economic, tehnologic, ideologic - intre polii puterii planetare ( fara a fi definiti, dar subinteles ca cel putin trei - UE, SUA, China) . O situatie deci cu totul deosebita de precedentul Razboi Rece, solutiile  caruia mai anima unii decidenti la Washington. Geografia coalitiilor definitorii in aceasta lume multipolara se va forma intr-o geometrie variabila, in care ierarhia de putere la esalon global nu o va scrie un singur actor . CAI revendica locul de premiera geopolitica pe aceasta nou cadru  sistemic al viitorului . Anume , de a fi cel dintai act de mari dimensiuni pe   noul drum si   respinge alte solutii fata de China, precum cea oarecum prevalenta in SUA   de ‘ingradire’ ( containment )  a puterii chineze.
Desigur , valoarea unui acord si semnificatia lui depind de perceptia asupra lui detinuta de fiecare dintre parti. Daca UE intrevede in acordul incheiat – care are urma procedurile legale de aprobare in Parlamentul European si de ratificare - un instrument de vizibilizare a staturii sale internationale si de presiune asupra Chinei pentru conformarea cu reglementarile comerciale sistemice, Beijingul are o alta perceptie. Aceasta depaseste net insemnatatea comerciala – ceea ce ar putea explica ‘cedarile’ de ultima ora in fata exigentelor UE - atingand domeniul geopolitic in cel mai deplin inteles al acestuia . Ministrul de Externe al Chinei, Wang Yi, intr-o declaratie din 2 ianuarie 2021, evidentiind ca in 2020 relatiile UE-China au implinit 45 de ani , specifica: “Cea mai importantă concluzie este că cooperarea China-UE  intrece cu  mult competiția, iar consensul depășește cu mult diferențele. Cele două părți sunt parteneri strategici comprehensivi, nu oponenți instituționali. Cea mai importantă misiune întreprinsă de ambele părți este de a coopera pentru a face față provocărilor globale, de a promova în comun multi-polarismul  mondial, globalizarea economică și democratizarea relațiilor internaționale, astfel încât să ofere mai multă stabilitate și certitudine unei lumi turbulente și în schimbare .”[20] Iar in continuare, cu referire la recentul acord, inaltul official chinez declara: “Președintele Xi Jinping și liderii europeni au anunțat împreună finalizarea negocierilor privind acordul de investiții China-UE, care a injectat un nou impuls puternic în cooperarea China-UE și au adus beneficii majore economiei mondiale incetinite. Acest lucru arată că, atâta timp cât cele două părți se înțeleg și negociază pe picior de egalitate, cooperarea China-UE poate prezenta perspective mai largi.” 
Cu alte cuvinte China si UE nu mai sunt “ rivali sistemici” , ci “parteneri sistemici” . Perceptia Chinei asupra acordului negociat cu UE  este una geopolitica si o comunica astfel intregului sistem.
Cum se poate desprinde din cele de mai sus citate de oficialul chinez , la mijloc in sfera realtiilor bilateral UE-China nu era vorba atat de continutul relatiilor comerciale , cat de orientarea geopolitica  a actorilor  implicati.
Relatiile comerciale ale Chinei cu SUA vor continua neindoielnic, fiind deja reglementate printr-un acord semnat in ianuarie 2020 de administratia Trump, dar miza pe care noua administratie Biden are a o fructifica pozitiv este daca  negocierile fazei urmatoare  se vor derula potrivit vointei Washingtonului sau,  dimpotriva, in functie de  lumea multipolara in care ne aflam .
La fel , in cazul relatiei UE- China, acordul CAI, cand se va finaliza dupa parcurgerea parcurgerea procedurilor proprii de ratificare, are a da  seama de orientarea geopolitica a UE in lumea de azi si de maine.
Iar in cazul  UK-UE,   dezbaterea vreme de un an de zile  a  Brexit-ului  pe optiunea  ‘ cu acord’ si ‘ fara acord’   a imbracat semnificatia   orientarii geopolitice a Londrei. Fie mare putere  singulara si egala Europei , eventual fructificand avantajele relatiilor cu Commonwealth-ul si legatura privilegiata cu SUA , asadar ‘fara acord’ , pe de o parte (cum se stie ,D. Trump promisese UK un tratat comercial deosebit de avantajos ca o compensatie pentru parasirea UE). Pe de alta parte,  ‘ cu acord “ , implicand acceptarea  UE  ca UK sa fie parte a viitorului comun. Cu alte cuvinte,  o Mare Britanie ‘globala’ ( ‘fara acord’ )  sau cu acceptarea legaturii geopolitice cu UE ( ‘cu acord’) a fost miza negocierilor  incheiate acum o saptamana .
          Iar  in ceea ce priveste Turcia, acordul cu UK are semnificatia unei amortizari/ compensari a ostilitatii UE , devenita cronica dupa asertivitatea Ankarei in Mediterana Orientala sau in Libia si Siria ori Caucaz pe model neo-otoman de recuperare imperiala. Iar pentru UK reprezinta  o asigurare ca are un aliat in fata blocului european deosebit de puternic si cu care relatia bilaterala se poate transforma rapid, in urma optiunii ‘cu acord’ ,  intr-un asimetrica.
 
 
2 ianuarie 2021
 
[1] https://twitter.com/ulrichspeck/status/1344212529829052416-11:23 AM · Dec 30, 2020·Twitter Web App- “Key questions about the EU-China investment agreement (CAI) have not yet been discussed. Quick thread./Is the conclusion of CAI a strategic move by EU governments, led on this issue by German chancellor Angela Merkel, or is it just path-dependent “business as usual”? What are the strategic implications?/Will the CAI increase Europe’s (Germany’s) considerable economic dependency on China, making it even harder in the future to say “no” to China? Will it move Europe further towards the position where Beijing wants to see it -- politically neutral between the US and China?/Could the CAI derail the transatlantic effort to build a joint strategy? Will it drive a wedge between the EU and the US, making it harder to deal jointly with China's distortions of the market economy and its effort “to make the world safe for autocracy”?/Will the CAI live up to its promises: will it change the behaviour of the CCP with regard to forced transfer of intellectual property, ‘level playing field’ etc? Can the agreement be credibly enforced by the EU alone? Is the EU in a position of strength vis-à-vis China? /How does the CAI affect the ‘tech race’ -- will it provide China with additional opportunities in the race for technological leadership, allowing it to become even more dominant economically and politically?/The EU has stated in March 2019 that China is a ‘systemic rival’ and an ‘economic competitor’, besides being a ‘partner’. It is unclear how the CAI fits into this framework./Conclusion: A proper debate of the CAI must focus on the impact of the agreement on the systemic competition between market economy and state-led economy, and between the liberal and autocratic order.”
 
 
[18] Noah Barkin, What Merkel Really Thinks About China—and the World,  December  31, 2020, https://foreignpolicy.com/2020/12/31/what-merkel-really-thinks-about-china-and-the-world/
[19] Relations transatlantiques et défis mondiaux : l’Europe géopolitique de Nathalie Tocci-https://legrandcontinent.eu/fr/2020/12/28/conversation-tocci/
 
[20] Wang Yi talks about the most important experience, conclusion and mission of China-EU cooperation, 02.01.2021- https://www.fmprc.gov.cn/web/wjbzhd/t1844071.shtml-‘The most important conclusion drawn is that China-EU cooperation is far greater than competition, and consensus far exceeds differences. The two parties are comprehensive strategic partners, not institutional opponents. The most important mission undertaken by both parties is to cooperate to meet global challenges, jointly promote world multi-polarization, economic globalization, and democratization of international relations, so as to provide more stability and certainty to a turbulent and changing world”
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu