NOIEMBRIE 2020- ‘DOCTRINA MACRON’-3 | publicatii - Politica La Est
france-xx-360x240.jpg

NOIEMBRIE 2020- ‘DOCTRINA MACRON’-3

( addenda la textul precedent ‘ Batalia pentru Europa )
 
 
                                                                                  Mihail E. Ionescu
 
 
 
            Mai intai o explicatie necesara . De ce ultimele doua analize ( precum cea de fata, de asemenea )  au purtat subtitlul “addenda la textul precedent ‘ Batalia pentru Europa’  “  ?

          Cititorii pot verifica imediat ca intentia in  textul “ Batalia pentru Europa” facea referinta la problematica exterioara batranului continent, deci ca era vorba de a stabili cine vrea sa stapaneasca  spatiul de la  Atlantic  la linia imaginara  Marea Baltica- Marea Neagra,  unde este dislocat dispozitivul NATO de descurajare strategica a Rusiei ( in linii mari UE si parteneri ai acestei uniuni de integrare  continentala  ). Evenimentele au luat-o insa cu mult mai mult inainte fata de intentiile noastre .   O data cu interviul lui Macron din 12 noiembrie  ( publicat pe 16 noiembrie ) a devenit evident dominati de naratiunea unei Europe ( UE ) unite  ca trebuie spus ceea se petrece  acum in legatura cu soarta viitoare a Europei. Anume ca are loc o lupta in interiorul Europei ( UE ) in privinta modului in care cursa pentru stapanirea acesteia  intre marii actori exterior   trebuie anihilata, daca admitem ca ambele tabere aflate in competitie au acelasi obiectiv si nu cumva tintele lor sunt  oarecum diferite , daca nu chiar opuse. 

          Acesta este motivul pentru care am socotit ca actuala ‘addenda’ da socotela de lupta interna , intra-europeana , intre doua doctrine , cea dintai franceza- ceea ce s-a numit déjà ‘doctrina Macron’,  si adversarii ei.
 
          Iar acum  o precizare de context . Brexit a insemnat in acest an iesirea UK din UE, intr-un anumit fel o despartire a acestei tari de organizatia careia  careia i-a apartinut din 1973.  Practic, din punct de vedere istoric, cum arata Julien Liddel-French, Brexit-ul din 2020 este… al doilea, in 1534 fiind cel dintai, cand Henric al VIII a fondat anglicanismul ca religie de stat , refuzand dominatia papei si un continent prins in tulburarile uriase ale Reformei si Contra-Reformei . Asadar, Londra a respins mereu istoric orice incercare de dominatie a continentului dintr-un centru de putere, fie el la Roma , Bruxelles sau in alta parte.   Si continua strategul britanic: “Noua geopolitică a Europei în care UE  are  germano- centrismul  ca  nucleu politic gravitațional este, de asemenea, una in care se afla in declin, la periferia sa , fiind  trei puteri importante   - Rusia, Turcia și acum Marea Britanie. Odată cu încheierea negocierilor privind Brexit, Berlinul și Parisul trebuie să fie conștiente de pericolul implicit din aceasta situatie. Deși Marea Britanie nu va face niciodată o cauză comună cu Rusia condusa de un Putin, există un imperativ strategic pentru UE implicit în Brexit: cum să fie dezvoltate  relațiile cu țări terțe importante de la periferia UE astfel incat sa nu fie considerate  de ele și popoarele lor ca o încercare de a le domina  sau să  le rănească.“[1]
 
          Doctrina Macron, asa cum a fost infatisata  in interviul acordat de presedintele Frantei revistei geopolitice franceze ‘ Le Grand Continent’ , a atras numaidecat atentia internationala. Si este firesc sa fie asa, avandu-se in vedere ca E. Macron este decidentul principal al unei mari puteri sistemice  , cu drept de veto in Consiliul de Securitate al ONU , singura putere nucleara din UE  si Avand evident  interese globale. Deopotriva, pentru ca interviul a fost acordat dupa  consumarea traditional a  alegerilor prezidentiale americane la 3 noiembrie, nici acum ( 8 decembrie )  decise ( castigatorul  inca nerecunoscut Joe Biden jr. nici nu a fost pomenit in interviu, el si fostul/actualul presedinte, Donald Trump, , aflati inca in inclestare legala pentru ocuparea in viitorii patru ani a Casei Albe ).

          Primele reactii, cum am aratat deja , au venit din Germania si au sanctionat principala obiectie care vine de dincolo de Rin, anume ca doctrina Macron este o ‘ iluzie’, ca UE nu poate supravietui fara dependenta de SUA, ca refacerea legaturii transatlantice este benefica ambelor parti. Un raspuns mai amplu a venit din partea liderului ramurii bavareze a celui mai puternic partid politic german, Crestin –Democrat, min istrul Apararii, Annegret Kramp-Karrenbauer (AKK) ,  direct criticata pentru vederile sale  in interviul  lui Macron.  Aceasta a reiterat intr-o luare de pozitie, la 18 noiembrie,  in fata unui auditoriu militar,  tezele sale: “ Fara capabilitatile nucleare si conventionale americane, Germania si Europa nu se pot proteja singure“ . Desigur,  ea a adaugat, spre deosebire de precedenta luare de pozitie , care l-a infuriate pe Macron, unde mentiona acceptarea ‘ dependentei’ Europei de SUA , ca  batranul continent  trebuie sa fie un “ partener egal” in loc “ de cineva care cauta protectie”. Explicatii si adaugiri binevenite  pentru ca elimina senzatia initiala de ‘ invitatie la hegemonie’ pe care articolul din 2 noiembrie o lasa cititorului, mai ales european.
           
 

Ideea de autonomie strategica pentru Europa merge prea departe  daca ea hraneste iluzia ca putem sa garantam securitatea, stabilitatea si prosperitatea in Europa fara NATO si fara SUA” , a spus la 18 noiembrie ministrul Apararii  si liderul factiunii crestin democrate ( CDU ) ,  Annegret Kramp Karrenbauer (AKK) ,  studentilor Univeristatii Bundeswehr din Hamburg.
 
          Pe conturile lor de twitter unii colegi de partid ai ministrului Apararii au exprimat puncte de vedere apropiate de ale sale in zilele urmatoare. Un punct de vedere de dincolo de Atlantic a fost exprimat la 24 noiembrie 2020 in ziarul ‘New York Times’, de cunoscutul analist al relatiilor internationale,   Steven Erlanger. Analiza sa are un titlu semnificativ, evaluand corect ceea ce se intampla in Europa:   “ O data cu plecarea lui Trump, sciziunile se largesc din nou in Europa “. [2] ‘Lupa’ utilizata de cunoscutul ziarist este aceea ca administratia Trump , prin politica sa fata de UE, a fortat practic statele europene sa stranga randurile si sa caute sa poata sa reziste sistemic in mod independent de relatia transatlantica , mai preganant in domeniul apararii ( stiuta fiind aversiunea presedintelui american pentru NATO si articolul 5 al tratatului acestei aliante  ). Iar faptul ca rezultatul inca neconfirmat legal al prezidentialelor americane arata ca se va instala o noua administratie dornica sa repare  relatiile cu Europa pare a ridica mari semne de intrebare fata de ceea ce parea déjà un curs decisiv catre o independenta in domeniul apararii .
 Cea dintai  reactie la noua situatie aparuta  la nivel UE este dezbaterea  dintre Franta si Germania in jurul doctrinei Macron, arata S. Erlanger. Tot el subliniaza ca este improbabil ca administratia Biden sa revina la vechile relatii dintre SUA si UE, de aici si temerea presedintelui francez ca Europa va incepe din nou sa  “ dormiteze’ in domeniul apararii, unde déjà s-au facut pasi in directia unei autonomii strategice. 
          Unii analisti  nu acorda  o prea mare importanta acestei dezbateri franco-germane socotind-o ca fiind ‘ toxica’, dar reflectand totusi perceptia comuna a unei separari/divizari  intre cele doua state in privinta centralitatii legaturii transatlantice. Dar, spune analistul francez Francois Heisbourg ,   “ in fond – adica imperativul ca /Europa- n.n./ sa faca mai mult- nu este mare diferenta” . S. Erlanger citeaza si pe parintele seriei anuale de conferinte globale asupra securitatii de la Munchen,  germanul W. Ischinger ,  care spune  direct si nu este singurul: ”  Este cea mai putin necesara cearta la care am fost martor intre Germania si Franta in ultimul deceniu “ ,adaugand ca “ este doar o cearta de cuvinte, nu de substanta “ .
 
          Luarile de pozitie pe care le-a cules analistul cotidianului NYT din Europa spun insa mai mult decat atat, anume ca ceea ce are loc nu este  atat o “cearta lingvistica’ , cat una profunda vizand orientarea UE in domeniul apararii.  Mai intai , ca este vorba despre pozitia statelor din Estul Europei care, tematoare de Rusia, nu vad decat in garantia militara americana  propria securitate si ca , deci, pozitia germane, este un semnal catre aceste state ale UE . Mai mult, potrivit altei opinii ( Jana Puglierin, directorul biroului din Berlin al Consiliului European  de Relatii Externe ) Germania si Franta vad deosebit relatia transatlantica , cea dintai ca fiind fundamentala pentru UE, secunda mai putin intrucat are arsenal  nuclear propriu :  “ Daca dispar NATO si UE , Franta poate sa organizeze coalitii de vointa. Pentru Germania aceste lucruri  creaza sentimentul ca a ramas singura” , conchide Puglierin . Chiar daca Macron insista pe mentinerea relatiei transatlantice o data cu autonomia strategica, Germania se teme  ca nu este atat de usor de a fi mentinute ambele obiective  intr-un echilibru sanatos si incearca sa puna accentele necesare. Asadar, este cu adevarat o chestiune de substanta in actuala dezbatere, care are la mijloc teama Germaniei de ramane izolata in UE  datorita asimetriei in armament strategic cu Franta .[3]

          Pe de alta parte, sustin alti analisti, Macron la randu-i impartaseste un  sentiment de singuratate/ izolare , daca se ia in considerare ca Germania duce o politica de conciliere a Turciei , extrem de critica la adresa Frantei si indeosebi  a presedintelui Macron in chestiunea orientarii franceze  in conflictul extractiei de gaze  din Estul Mediteranei ,  implicand  si Grecia si Cipru si unde pozitia Berlinului se pare ca se cauta a fi impusa intregii Uniuni Europene.
  
          AKK este ferma insa pe pozitia ei, constata  Erlanger.  “ Bizuindu-ne doar pe UE se va crea a divizare a UE”,  spune ministrul german al Apararii  si,  raspunzand si observatiei lui Macron privind pozitia lui Merkel,  adauga “ n-am auzit cancelarul sa spuna ca NATO este redundant  “.

 
          O declaratie ferma de pozitie a venit din Polonia. Validand temerile exprimate de analistii germani care se tem de indepartarea statelor UE din Est o data implementata “ autonomia/suveranitatea strategica” vroita de E. Macron- dar luand in calcul si pozitiile acestuia cunoscute fata de relatia cu Rusia , dar si rolul NATO ( aratat ca fiind in ‘ moarte clinica’  acum mai bine de un an)- pozitia poloneza a fost detaliata de ministrul Apararii,  Mariusz Błaszczak, la 25 noimebrie intr-un articol publicat in ziarul ‘Politico’[4]. Tema centrala  este limpede: nu exista alternativa la NATO , alianta cu SUA fiind fundamentul securitatii UE . Mai mult, oficialul polonez afirma ca aceasta orientare este impartasita de mai multe state est-europene, membre ale UE : “Adeziunea noastra la  alianța se datorează relatiilor  noastre strânse cu SUA de mai multe generații, deopotriva experienței noastre istorice și cunoașterii profunde a amenințării politicii ruse agresive. O serie de alte țări din Europa Centrală și de Est au experiențe similare și împărtășesc pe deplin punctul nostru de vedere” . Este de mentionat ca nu sunt listate  care sunt celelate state care sunt solidare, ceea ce arata ca este o apreciere de circumstanta a oficialului polonez intemeiata pe legaturi de alianta si destin ale tarilor situate in vecinatatea  Rusiei , dar si a altora care nu sunt parte a UE sau NATO . Oficialul polonez a identificat si una din temeiurile actualei dispute franco-germane si este ferm de partea Berlinului. Anume, faptul ca unica posibilitate de a asigura descurajarea nucleara pentru UE in fata Rusiei este arsenalul nuclear al SUA. Avandu-se in vedere- mentioneaza oficialul polonez- atitudinea Rusiei fata de  tratatul INF si doctrina rusa de utilizare a armelor nucleare tactice in caz de conflict ,  “ ‘umbrela nucleara’ a SUA este singura cale credibila de mentinere a balantei /strategice-n.n./ in Europa” , fara de care agresivitatea Rusiei ar creste substantial. Probabil adresand si altor preocupari europene, ministrul polonez justifica  si majorarea numarului de militari americani stationati in Polonia:  “ Credem ca securitatea este un interes comun euro-atlantic. Si astfel se explica de ce  cooperarea militara bilaterala cu SUA este deplin agreata si acceptata in cadrul NATO si este parte integranta a politicii de aparare comuna a aliantei” . Listand numarul de military americani  stationati in Polonia ( 5500 ) , precum si structurile de conducere militara aliata preconizate a fi dislocate , oficialul sustine ca ‘ polonezii sprijina  prezenta trupelor SUA in tara noastra si saluta acest numar crescut cu entuziasm”.   In acest context este subliniat si imperativul ca politica  de securitate comuna  a UE trebuie sa fie compatibila si complementara aliantei NATO, nicidecum o alternativa la ea.
 
          O larga paleta de puncte de vedere au fost exprimate la o reuniune online , organizata de Consiliul pentru Politica Externa – filiala Germania  (Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik-DGAP )   sub titlul  “Doctrina Macron si viitorul geopolitic al Europei” ( 26 noiembrie 2020). La aceasta reuniune , consacrata special interviului acordat de Macron publicatiei ‘Le Grand Continent’, au participat:   Gilles Gressani, fondatorul revistei gazda a interviului; Daniela Schwarzer (  director DGAP )  ; Charles Kupchan, Council on Foreign Relations ( CFR) din SUA; Robin Niblett, director Chatham House, Londra; Radoslaw Sikorski, fost ministru de externe si al Apararii in Polonia, membru al Parlamentului European, grupul Partidul Popular; Nathalie Tocci, director al Institului de afaceri Internationale din Roma, consilier special al Inaltului Reprezentant UE pentru politica externa si securitate ,  Josep Borrell .
 
            Din consemnarile pe contul de twitter al DGAP (@dgapev) – sau altele - am cules cateva puncte de vedere , astfel: „Franța este încă sursa de idei mari” ( R. Sikorski ); „O cantitate imensă din agenda Macron este, de asemenea, o agendă britanică: în  interviul din Grand_Continent , el indică riscul de inegalitate, să nu uităm de Africa, sa avem  o linie pragmatică cu China, sa asumam  marea  tehnologie " ( Robin Niblett ); “ Chiar dupa alegerile din SUA este vremea sa consolidam si sa reparam , nu pentru  iesiri bombastice  si ma tem ca asta ne-a furnizat presedintele francez” (Charles Kupchan)  ;  “Priviti  la Rusia, Armenia și Azerbaidjan, Mediterna de Est , Libia –  a ajutat Franța  consensul  european or , dimpotriva,  mai degrabă  a exacerbat sciziunea europeană?”, subliniază scepticismul cu privire la intenția UE de a asuma viziunea lui Macron prezentată în @Grand_Continent ( N. Tocci); „După ce am observat reacțiile la interviul  cu  Macron, simt dorința de a închide dezbaterea . Nu ar trebui să o facem. Ar trebui să implicăm cât mai mulți lideri și domenii de expertiză pentru a discuta despre perspectivele politicii externe a  UE "(Daniela Schwarzer) .[5]
 
              Asa cum reiese din punctele de vedere consemnate scurt mai sus,   ele merg de la a considera ca Franta este un izvor de “ mari idei’ in politica externa, ca agenda Macron , in punctele sale principale , este similara celei britanice in privinta Europei , dar si ca sunt “ iesiri bombastice” - opinie venita de la Washington , de la unul dintre reputatii experti,  sau ca acestea adancesc sciziunea continentului . Desigur, se degaja si apelul la a continua dezbaterea , atragand tot mai multi experti din domenii variate.  Concluzie care a fost rezonabila , pentru ca si azi continua dezbaterea in privinta doctrinei Macron.
 
               In ultimele zile, experti din prestigioase institutii de cercetare in domeniu din Germania, dar si reprezentanti politici ai ‘verzilor’ din aceeasi tara au luat pozitie fata de doctrina Macron. Acest lucru arata ca in Germania s-a realizat magnitudinea si importanta exceptionala a pozitiei presedintelui francez atat pentru viitorul relatiei bilaterale cu Franta, cat si pentru evolutia UE si Europei in general. Iata doar doua exemple .
 
          Cel dintai este un articol aparut in ‘Der Spiegel’ la 29 noiembrie  , avand ca autori pe Claudia Major, sefa Grupului de cercetare a politicii de securitate de la Fundatia pentru Stiinta si Politica ( SWP ) , care consiliaza Bundestagul si guvernul federal german, si Cristian Molling, director de cercetare al Societatii germane pentru politica externa , consilier  pe probleme ale securitatii si apararii  europene . [6] Se afirma de catre autori ca , de cel putin patru ani , se discuta in Europa de ‘autonomie/suveranitate strategica’ , iar dezbaterea doctrinei Macron este ultimul episod al ei. Aceasta dezbatere a devenit curand toxica pentru ca se banuie , mai ales in tarile central europene, ca   in spatele oricarei initiative franceze de politica externa se afla o incercare ( chiar complot ) - reminiscenta a gaullismului- a Parisului de a scoate SUA din Europa.  Si, in acest fel , “ O dezbatere bine intentionata de la inceput despre locul Europei in lume a devenit un motto  in care conteaza mai mult frumusetea termenului decat continutul  si concretizarea lui . Intre timp , disputa a dobandit trasaturi aproape religioase: oricine spune suveranitate  sau autonomie este european – cine nu spune este un transatlantic. Ca si cum a fi european si a fi  transatlantic  s-ar exclude reciproc”.    Acesti termeni nu cuprind si un program de actiune , desi este evident ca Europa trebuie sa actioneze in toate domeniile, digital, economic, tehnologic si militar pentru a fi un jucator sistemic si nu o minge de joc.

          Mai este un argument pentru care dezbaterea a luat o asemenea turnura. Anume ca daca liderii europeni ar fi seriosi in privinta  autonomiei/ suveranitatii strategice, atunci ei ar trebui neaparat sa recunoasca  ca nu mai este nicio cale inapoi catre statul –natiune . Or,  complexitatea internationala, de la schimbarea climatica la pandemia prezenta , nu poate fi confruntata  de unul singur de niciun stat oricat de puternic ar fi , ci exista o dependent multilaterala intre statele europene si intre ele si cele  non-europene. Ceea ce este nevoie politic este ca Europa sa aiba “ controlul dependentelor”  sale ( materii prime, de ex. ) , sa “ minimizeze vulnerabilitatile “  proprii si sa se pozitioneze astfel incat sa nu piarda conflicte ( cu Rusia sau China, de ex. ). Deci are nevoie de instrumente  in domeniile digital si comercial , in securitate si aparare, care sa-l faca un actor international interesant si util pentru  altii din sistem sa  aiba relatii,  sa vada  ca este important pentru ei ca  “sa nu aiba Europa impotriva” .  Ne trebuie asdar o “ agenda de actiune”  ,   care “sa masoare lista  dorita pentru a atinge autonomia strategica cu costurile ei “ si totodata  “ domeniile in care europenii doresc sa aiba prioritati si sa  faca investitii pentru a a reduce propriile dependente , dar si,  de asemenea , cand intra constient in dependente si ce riscuri trebuie deci sa accepte” 

          Acest program politic ar trebui sa fie agenda de discutie a Europei la prima intalnire cu noul presedinte al SUA , pentru ca Europa poate fi  cateodata partener , cateodata competitor. Iar Europa trebuie sa gandeasca mai departe in viitor, dincolo de presedintele american care va fi instalat in ianuarie 2021, spre folosul relatiilor bilaterale pe termen mediu si lung.
 
           Al doilea exemplu. ‘Der Spiegel’ a publicat la 5 decembrie, un articol semnat de un politician al partidului ‘verzilor’ din Germania, actualmente purtatoare de cuvant al grupului parlamentar european cu aceasta orientare  ,   Franziska Brantner .[7] Intitulat “Suveranitatea strategica” a UE. Trebuie sa fim capabili sa actionam”, articolul enunta abrupt “ca ‘ suveranitatea strategica’ a UE nu inseamna izolare fata de SUA , ci un acord pe o agenda europeana ca baza a unui nou parteneriat transatlantic “ . Iar politicianul german enunta cei cinci pasi in aceasta directie. Inainte de a arata care sunt acesti pasi,  evidentiaza  un lucru  important , anume ca  “ susoteala toxica”, cum au numit unii   dezbaterea in jurul ‘autonomiei strategice’ ,  nu este o “ cearta de cuvinte” , ci dezvaluie  altceva , cu consecinte politice  :  “ unii de facto dispretuiesc Franta mai mult decat SUA , dar nu indraznesc sa articuleze deschis acest lucru”.   Si autoarea continua: “ Da, nu va fi o autonomie strategica europeana dupa gustul francezilor. Dar nu e de ajuns, pe de o parte, sa respingem propunerile franceze ca iluzii si, pe de alta, sa sugeram  conformarea cu tinta NATO de 2 la suta ca o renastere a relatiei transatlantice” .

                Atlantistii sunt cei care sa faca mai mult pentru securitatea europeana, ca nu  doresc sa fim militar independenti de SUA, “ cel putin pe termen mediu” , atunci  ‘ suveranitatea strategica’    este  “abilitatea independenta de a actiona”. Din aceasta perspectiva, pentru  autoare   “ Suveranitatea strategica europeana inseamna asezarea temeliilor  pentru valorile UE-  drepturilor omului, democratiei liberale, multilateralismului, economiei de  piata socio-ecologice-  in lumea complexa  interrelationala  si a fi capabili sa aparam interesele Europei. De aceea suveranitatea strategica si cooperarea multilaterala sunt strans legate . De aceea este mai mult decat doar rezilienta, adica reducerea vulnerabilitatii datorate interdependentelor globale
 
                 In consecinta, este nevoie de implementarea suveranitatii europene in cinci domenii: aparare, economie si finante, sanatate , spatiul digital si schimbarea climatica.  Urmeaza apoi o detaliere a masurilor de intreprins in fiecare din aceste domenii, din care cele mai multe sunt mentionate in interviul presedintelui Macron: crearea unor capacitati de aparare  necesare Europei in stransa consultare cu SUA ( fiind mentionate programe europene  in domeniul apararii )   ; dezvoltarea monedei euro intr-o moneda de rezerva internationala; in domeniul digital baza sa fie utilizarea resurselor europene cu reglementarea actiunilor marilor companii americane , Facebook si Google,  prin intermediul  unor standarde comune; la fel in domeniul sanatatii sa nu existe dependenta in produse si instrumente medicale de un tert , cooperarea internationala fiind   cuvantul de ordine ; la fel in domeniul climatic.

Doua concluzii ale autoarei :
  1. “  doar cu UE  suverana putem sa fim in termeni egali cu SUA”,  si  “ capabili sa facem fata impreuna provocarii strategice a ambitiilor politice ale  Chinei  ca si actiunilor si consideratiilor geostrategice ale Moscovei
  2.  ” Desfasurarea dezbaterii in deplina transparenta” , iar toate partidele care vor intra curand in campanile electorala “sa raspunda la aceasta cruciala intrebare: Ce credem despre abilitatea europeana de a actiona? ” 
 
                    Asadar, constatam in Germania o translatie rapida  a dezbaterii asupra doctrinei Macron de la o “ cearta de cuvinte” sau “ susoteala toxica”  la nivelul serios si responsabil   al  “ suveranitatii  strategice “ a UE ca stadiu necesar pentru comportamentul UE in lumea multilaterala de maine , in care reducerea dependentelor si vulnerabilitatilor devine sigiliu de insemnatate sistemica. Translatia este efectuata sub semnul insemnatatii pe care doctrina Macron o are in Europa de azi, iar transparenta solicitata dezbaterii de profil  din Germania in  perspectiva alegerilor generale din septembrie 2021 este benefica unitatii UE si deopotriva suveranitati strategice a acesteia .
                    Nu este lipsit de interes si importanta a mentiona un alt fapt. Pe 10 si 11  decembrie a.c. are loc la Bruxelles reuniunea Consiliului European, in care liderii europeni vor desprinde concluziile prezidentiei Germaniei in ultimul semestru , dar si eventual  aplicare de sanctiuni Turciei pentru asertivitatea vadita in dosarul situatiei din Mediterana de Est . Atunci se va vadi daca doctrina Macron reprezinta un pas inainte  catre unitatea UE sau va fi doar un episod rapid intrat in uitare. Cum se stie,  Germania si Franta au divergente asupra modului de actiune al Turciei in acest areal – rezistenta ( sanctiuni ), cum preconmizeaza Parisul ,  sau  conciliere, cum intrevede Berlinul -  , iar Spania si Italia reprezinta tari cu care Ankara are legaturi economice foarte stranse ( 24 si, respectiv, 19 la suta din importurile turcesti ) . Intre altele , Germania are si contracte de livrare de submarine flotei turcesti , care vor schimba vadit  balanta de forte in estul Mediteranei .  Grecia si Cipru, victime ale asertivitatii Ankarei ,  sunt cele care solicita aplicarea de sanctiuni economice Turciei.
Incotro UE ?  
 
 
 
9 decembrie 2020
 
[1]  Never Closer Union?  - http://lindleyfrench.blogspot.com/, December 2,  2020 –“The new geopolitics of a Europe in which the German-centric EU is the gravitational political core is also one which sees three important losing powers on its periphery – Russia, Turkey and now Britain. As the Brexit negotiations conclude Berlin and Paris need to be aware of the implicit danger therein. Whilst Britain will never make common cause with the likes of Putin’s Russia there is a strategic imperative for the EU implicit in Brexit: how to ensure relations with important Third Countries on the EU’s periphery are not seen by those powers and their peoples as an attempt to dominate or damage them. “
 
[3] Mentinerea fortei nucleare franceze are un cost   de circa 3, 3 miliarde euro anual, iar modernizarea  acestui arsenal de descurajare  va costa Franta peste 5o de miliarde de euro in urmatorii 30 de ani  -vezi  JeanDominique Merchet, « 50 milliards sur vingt ans : la coût de la modernisation de la dissuasion nucléaire », L’Opinion, 31 mars 2016.- https://www.herodote.org/IMG/pdf/giblin-5.pdf
 
[4] Mariusz Błaszczak, Europe’s alliance with the US is the foundation of its security, in ‘ Politico’ November 25, 2020 -https://www.politico.eu/article/us-poland-europe-alliance-foundation-security/
 
[6] Claudia Major , Christian Mölling , "Strategic Autonomy" of EuropeToxic quibbles, ‘ Der Spiegel’, November 29, 2020 -https://www.spiegel.de/politik/ausland/eu-und-die-strategische-autonomie-toxische-wortklauberei-a-77a58db9-6dac-48c9-8aa0-8073215234f2
 
[7] Franziska Brantner "Strategic Sovereignty" of the EU We have to be able to act,  in ‘ Der SpiegelDecember 5th, 2020,- https://www.spiegel.de/politik/deutschland/strategische-souveraenitaet-der-eu-wir-muessen-handlungsfaehig-werden-a-16f891b4-0a5f-42b4-a0de-08bab0c44052
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu