DOSARE INTERNATIONALE FIERBINTI: DECEMBRIE 2020-2 | publicatii - Politica La Est
images.jpg

DOSARE INTERNATIONALE FIERBINTI: DECEMBRIE 2020-2

Mihail E. Ionescu
 
          Trebuie spus ca autorul articolului la care am referit in ultimul text nu se afla la prima abordare  publica  privind acest dosar complex al dosarului nuclear Iranian. Inca din luna august a acestui an, analizand pozitiile celor doi candidati la prezidentie in SUA, Donald Trump si Joe Biden, el  s-a aratat ingrijorat de pozitiile exprimate de ambii  in chestiunea relatiilor cu Teheranul . Pe de o parte, D. Trump remarcase in campanile  ca el va incheia cu Iranul un acord privind dosarul accesului la arma nucleara “ in cateva saptamani” dupa Victoria scontata din noiembrie urmator. Iar pe de alta parte, Joe Biden anuntase ca  , dupa castigarea alegerilor , el va reintra in JCPOA, acordul din care SUA iesise o data cu noua administratie instalata in 2017 . Mitchell Bard   scria atunci ca Joe Biden, in cazul victoriei in alegeri,nu trebuie să repete greșeala care a pulverizat politica iraniană a lui Trump, și anume lipsa de dorință de a folosi forța”.[1] Pentru a arata ca Trump nu adusese niciun castig Israelului prin pozitia fata de Iran, Bard cita o oficialitate israeliana in problematica de securitate a statului :” In fond, din perspectiva Israelului,  situația sa strategică generală față de Iran s-a deteriorat grav sub Trump. Iranul este mai aproape de  bombă, Israelul este înconjurat de Iran și de aliatii lui  și este din ce în ce mai probabil să fie  în esență singur în confruntarea cu Teheranul.”
          In noul sau articol , publicat la 11 decembrie 2020, Bard reitereaza  aceasta pozitie : “Impiedicarea  Iranului de a dezvolta arme nucleare va fi una dintre principalele provocări de politică externă și securitate națională cu care se confruntă Joe Biden când va deveni președinte pe 20 ianuarie. Diplomația și amenințările goale nu vor atinge acest scop vital - le-am văzut eșuând atât în administrațiile democrate, cât și în cele republicane. Singura modalitate prin care Biden va reuși va fi folosirea forței militare împotriva Iranului.”[2] 
          Constient ca pozitia sa va fi asimilata unui demers de recurgere  la  un scenariu de  cosmar privind o masiva invazie a fortelor americane, autorul arata ca nu sugereaza deloc o asemenea eventualitate. El citeaza in acest sens ceea ce a declarat in 2013 generalul american James Mattis, care va deveni ulterior Secretarul Apararii in  echipa lui Donald Trump, demisionand insa in februarie 2019 ,  anume ca Iranul poate fi obligat sa-si abandoneze scopul urmarit , fiind un numar de modalitati specifice de a realiza acest lucru, “ poate chiar fara un conflict deschis”.
          Ceea ce sugereaza Bard este utilizarea variatului arsenal de arme american , impreuna  cu Israelul si natiunile arabe , mai précis ca aplicarea inteligenta a  “ fortei limitate” poate asigura succesul . Asadar, nu o invazie de tip “ Desert Storm’  , care a produs pierderi masive in randurile personalului militar  american, mai ales in perioada ulterioara sfarsitului oficial al operatiei ( aprilie 2003) .
          Ce poate face noul presedinte al SUA  Biden in acest sens ?, se intreaba autorul.
          Inainte insa de a detalia perspective proprie, Bard mentioneaza  ca Biden a ales déjà o “ cale gresita” ,anume revenirea SUA  in acordul catastrofal semnat de Obama , asadar  sa cheme Teheranul la masa negocierilor in acest scop, dar   fiind “ zero sanse” ca acesta sa renunte la obiectivul urmarit, anume producerea armei nucleare. Doar forta militara  poate sa oblige Iranul  la acest lucru, sau cel putin sa reduca semnificativ amenintarea iraniana – iata teza principala a autorului .
          Presedintii precedenti, Barack Obama si Donald Trump - isi continua demonstratia autorul – nu au amenintat serios Iranul cu o actiune militara generala impotriva sa , limitandu-se la  actiuni militare intreprinse in Siria impotriva aliatilor Teheranului , dar si a facilitaitlor iraniene ( ceea ce a deschis drum aparitiei factorului rus in aceasta tara ) . Pe cel dintai, Teheranul l-a ‘atras’ in acordul din 2015, iar in  ce-l priveste pe Trump, Iranul este mai aproape de bomba nucleara acum decat era in 2017  , cand s-a instalat la Casa Alba.  Donald Trump,  in pofida unor avertismente  cu actiune militara - cum a fost la inceputul acestui an lichidarea comandantului fortelor Quds iraniene,  Q. Soleimani -, nu a mers mai departe , mai mult anuntand chiar retragerea fortelor americane  din Orinntul Mijlociu ( Siria si Irak ) si nu a raspuns adecvat provocarilor Teheranului ( atacul cu rachete asupra unei baze militare americane din Irak ca riposta la disparitia sus-zisului lider militar ).
          Asadar, in opinia autorului,  o prima actiune pe care ar trebui s-o intreprinda  presedintele Biden ar fi sa demonstreze ca e decis sa utilizeza forta militara impotriva Iranului, daca acesta ataca aliati americani sau obiective americane . Deopotriva, el trebuie sa inceteze retragerea trupelor americane din Orientul Mijlociu, pentru a da greutate pozitiei sale.
          Intre optiunile preconizate este razboiul cibernetic ( cyberwarfare), prin care de altfel au fost obtinute rezultate notabile pana acum. De exemplu, in 2019, comandamentul militar de profil  al SUA a atacat sistemul iranian de control a  lansarii  rachetelor  suspectat a fi implicat in atacurile asupra petrolierelor din Golf. De asemenea, ca raspuns la atacul asupra instalatiilor de petrol saudite,  Israelul a   perturbat controlul asupra traficului naval dintr-un important port iranian , iar alte actiuni de hacuire cibernetica sunt prezumate a fi fost intreprinse recent de Israel la facilitatile nucleare de la Parchin si Natanz (  pentru imbogatirea uraniului ) . De asemenea, tot Israelul este banuit a se afla in spatele lichidarii oamenilor de stiinta iranieni  ( sase la numar ) implicati in programul nuclear, dintre care ultimul era unul dintre liderii de mare importanta ai acestuia . Aceste reusite au demonstrat slabiciunea agentiilor de informatii ale Teheranului, ceea ce aseaza premise de success pentru actiuni de acest gen. Mutarea in subterna unor instalatii ale programului nuclear de catre autoritatile de Teheran, masura destinata sa faca sa continue programul propriu la adapost de lovituri din aer sau prin actiuni de profil, nu este un impediment pentru ca   bombele de  mare calibru americane le pot lichida . Deopotriva, si Iranul a inceput sa recurga la actiuni de hartuire a navelor americane din Golf  si sa incerce sa blocheze Stramtoarea Hormuz, dar au fost luate masuri adecvate de contracarare demonstrandu-se superioritatea navala asupra adversarului .


Un exercitiu iranian de lansare de rachete de la bordul unor nave mici si foarte rapide- iulie 2020
          Deopotriva – arata autorul , care este, pe langa un prolific scriitor este si director al American-Israeli Cooperative Enterprise – sunt si alte operatii de tip militar, care pot avea success , cum ar fi blocarea insulei Kharg , pe unde se exporta 90 la suta din petrolul iranian  sau portul Bandhar Abbas, foarte important in  derularea comertului  exterior al Teheranului.
          Avertismentul transmis prin aceasta pozitie de catre autor este extrem de percutant si vadeste ca acest dosar al Orientului Mijlociu- dotarea Iranului cu arma nucleara poate fi  scanteia unui razboi de proportii prin surprindere ,  extins aproape automat dincolo de marginile regiunii.  Daca Iranul dobandeste arma atomica , SUA si aliatii sai din Orientul Mijlociu ar avea  toate optiunile inchise. Iar convingerea  ferma a autorului  este  ca Iranul nu va renunta niciodata sa construiasca arma nucleara.
          Parcurgand articolul si gandind la precedente aparitii in presa in ultimii 5-7ani  in acelasi sens nu poti sa nu te intrebi cat de incordata este situatia din zona Orientului Mijlociu , pe de o parte, iar pe de alta  daca  strategiile reale ale fiecareia dintre taberele implicate includ si scenariul de razboi  nuclear .
 
2.  O schimbare geopolitica  de calibru in Europa ?
 
O conversatie rapida depistata pe conturile de twitter ale unor experti de anvergura  derulata in orele amiezii de vineri 18 decembrie au fost impulsul adancirii problematicii acesteia . Inceputul conversatie  a fost determinat de sedinta  din 16 decembrie din Bundestag-ul de la Berlin, unde o deputata a adresat in plen  , la sesiunea de intrebari si raspunsri ,  o chestiune   cu adevarat nelinistitoare: 

@MargareteBause
În #Xinjiang sute de mii de uiguri sunt supusi  muncii forțate. Cu toate acestea, cancelarul Merkel face presiuni pentru încheierea acordului de protecție a investițiilor UE-China. În ziua de azi  in sesiunea de intrebari #Regierungsbefragung am întrebat-o dacă gandeste  că acest lucru este justificat în ceea ce privește drepturile omului .  [3]
 
              Vineri, 18 d.a., pe contul de twitter al unui expert german specializat in relatia UE cu China , Noah Barkin , apare urmatorul ‘fir’de 8 consemnari, un rezumat excellent al problematicii :
Timp de peste un an, pozitia Berlinului a fost sa astepte   ca China să simtă nevoia de a încheia un acord de investiții cu UE din cauza presiunii continue a SUA și a perspectivei unui front transatlantic. În urmă cu două săptămâni, aceste speranțe au dispărut (1/8); China a făcut acum o serie de concesii de ultim moment pentru a încheia o afacere. Punctul de vedere din Berlin și Bruxelles este că nu va exista niciodată o afacere mai bună pe masă. Așadar, există tentația de a nu pierde afacerea , chiar dacă Beijingul nu a raspuns  la  fiecare cerere a UE - în special pprivind  drepturile muncii( 2/8) / deputata verzilor/ @MargareteBause a facut presiuni asupra cancelarului  Merkel pe această problemă în Bundestag săptămâna aceasta. Cum se poate face o afacere de investiții cu China, a întrebat Bause, într-un moment în care uigurii sunt supuși condițiilor de muncă forțată în Xinjiang? (3 / 8);  Merkel a recunoscut această îngrijorare, dar a indicat, de asemenea, că /ceea ce se  intampla in  /  Xinjiang nu a fost o linie roșie pentru ea în discuțiile de investiții. Ce urmeaza? Am putea vedea o ‘declarație politică’ conform căreia UE dorește să încheie acordul încă de astăzi. O videoconferință cu Xi ar putea să aibă săptămâna viitoare(  4 / 8)  Dar concretizarea acestei oferte prin intermediul  @Europarl_EN
   /contul de twitter al Parlamentului European /  va fi o provocare. PE a semnalat într-o moțiune săptămâna aceasta că nu va rămâne tăcut în  /legatura cu /  Xinjiang. Unii înalți oficiali din Berlin și Bruxelles sunt foarte neliniștiți de acest acord.- https://europarl.europa.eu/doceo/document/B-9-2020-0436_EN.html( /5/8) ; Ei/ eurodeputatii/ spun că /alegerea/ calendarului , cu câteva săptămâni înainte ca Biden să preia funcția, este un cadou pentru Beijing. Și își fac griji cu privire la lipsa mecanismelor de aplicare. Xi poate declara victoria și apoi sa evite  implementarea. Acești oficiali văd aici  un risc ridicat ca UE să fie instrumentalizată  (6/8);   Există, de asemenea, îngrijorare cu privire la ce ar însemna un acord pentru setul de instrumente defensive al UE în 2021, inclusiv Cartea albă a Vestager privind subvențiile[4]. În cele din urmă, deși oficialii UE spun că acest acord nu ar împiedica cooperarea transatlantică privind China China… (7/8);  ..., el  e similar unui vant de  inghet  peste Atlantic și va fi văzut de mulți la Washington ca  semn că UE - și ,mai ales, Berlinul - nu poate fi invocat ca un aliat în competiția SUA cu China. In ce fel se poate incheia 2020 !!! FINAL”.[5]
          Imediat experti germani , dar nu doar ei , au reactii consemnate pe twitter. Intre ei , Ulrich Speck si W. Ischinger:   
@ulrichspeck
Merkel încearcă să salveze vechea abordare a Chinei, privind în esență aceasta țara ca o oportunitate pentru afacerile germane, ignorând geopolitica. Mulți din Germania și Europa sunt nemulțumiți de această abordare, dar o nouă strategie nu este încă pe masă, chiar dacă dinamica indică schimbarea. ; Problema este că Merkel - păstrând ușa deschisă pentru Huawei sau chiar deschizând-o și grăbindu-se spre un acord de investiții discutabil - pare dornică să se asigure că abordarea ei este bine ancorată înainte de a părăsi funcția. Daca ea castigă această bătălie  va fi mult mai greu să avansăm către o strategie europeană și transatlantică privind  China  care se bazeză pe un echilibru între interesele comerciale, interesele economice pe termen lung și interesele geopolitice10:22 AM • 18 decembrie 2020” .[6]
“@ischinger
Raspunzand  @ulrichspeckand @jgotkowska
Cu siguranță, Merkel nu ignoră geopolitica. Înțelepciunea de a urma urma orbeste  strategiile confrontationale  ale SUA rămâne nedovedită, pentru a spune macar atat . Presupun că a ascultat și a citit Kissinger și avertismentele sale” .2:43 PM · Dec 18, 2020[7]
 
Mai citez , intre expertii germane , si pe Mathias Kolb , corespondent al ziarului german Suddeustche Zeitung la Bruxelles: 
@matikolb
Cu @Lea_Deuber, @christophgiesen@Bjoern_Finke Actualizare privind  acordul de investiții UE-China. Presiune enormă din partea Berlinului: un  diplomat UE: ‘Mai presus de toate, este important ca germanii să poată produce și vinde fara probleme  mașinile   - fie în China, fie în Ungaria’”  8:41 PM · Dec 18, 2020[8]
 
Reactii sunt imediate si in UK unde se apreciaza ca Germania ar  sacrifica valorile UE pentru interese economice[9] si ca ar exista posibilitatea relocarii unor industrii din China in Europa Centrala. Se atrage totusi atentia ca trebuie urmarit daca nu cumva aceasta reprezinta “ o miscare europeana pe termen lung, puternica din punct de vedere strategic  “ De asemenea , ca, in functie de evolutii, “ Europa Centrala si de Est va fi puternic presta sa devina un hub manufacturier global” . Se percepe implicit  asadar o anumita temere ca ceea ce se dezbate  la Bruxelles in privinta relatiei UE – China  ar putea insemna slabirea legaturii transatlantic.
          Tot in ziua de vineri,  18 decembrie,   a aparut un articol  care a facut lumina in spusele deputatei germane.[10]  In  unele  dintre paragrafele acestui articol se identifica usor similitudinea cu unele consemnari déjà citate  de noi de pe unele conturi de twitter . Se evidentiaza ca,  urmare a sapte ani de negociere intre cele doua parti, la sfarsitul acestui an UE trebuie sa decida asupra unui acord cu China privind investitiile reciproce. In fata Comisiei UE se afla acum un text al acordului, care in opinia expertilor / grup de autori  articolul “ este o victorie simbolica a Chinei si ingreuneaza Europa ca in viitor sa abordeze chestiuni critice / cu partenerul chinez/ “ .

UE si China urmeaza sa incheie in zilele urmatoare un acord privind investitiile economice . Expertii exprima indoieli asupra valorii acestuia pentru o alianta transatlantic consolidata.
          Chestiunea este ca A. Merkel si E.Macron- ‘greii’ UE-  sprijina adoptarea acestui text al acordului in urma unor minore concesii facute de chinezi ( readucerea  industriei relocalizate in China,  pentru Franta,  si implicare in sectorul bateriilor si masinilor electrice din China pentru Germania ) . Opinia expertilor este ca “Din perspectiva Beijingului,  UE avand a semna un tratat de investiții după această succesiune de evenimente și în fundalul  tranziției puterii în SUA, acest lucru ar echivala   cu o susținere puternică a traiectoriei sale politice, dacă nu chiar o încurajare pentru a se comporta mai asertiv”,  asadar ca UE printr-un asemenea gest ar legitima o  independenta fata de SUA  “  .
Deopotriva , se afirma concluziv ca  “Din momentul semnării acordului, Europa va pierde astfel o pârghie nu numai asupra problemelor esențiale pentru competitivitatea sa viitoare, ci și asupra problemelor fundamentale referitoare la valori - de la drepturile omului la viitorul centralelor cu cărbune. ” ceea ce stim déjà din consemnarile citate de pe conturile de twitter ale expertilor citati . Se accentueaza ca astfel se  “ va submina și mai mult parteneriatul transatlantic “ , intrucat situt fiind ca Donald Trump a semnat déjà  un accord in  inauarie 2020 un accord in prima faza a negocierilor cu China  privind relatiile comerciale bilaterale, iar acum noua admnistaratie Biden are in gand sa regandeasca intregul dosar. Decizia europeana de a semna acordul  ar da  in felul acesta  un sprijini moral Chinei in acest process.
Asadar, ne lasa articolul sa intelegem – orientarea strategica  grupului de autori este evidenta: evitarea oricarei slabiri a relatiei transatlantice , identificarea rapida a unei cai de intarire a acestei legaturi si aducerea ei la stadiul anterior perioadei Trump- o decizie in sensul semnarii acordului cu China  ar dezvalui implicit si altceva , mult mai important. Anume ca se deseneaza o competitive/ intrecere intre cele doua mari puteri economic-politice ale Vestului, UE si SUA, privind beneficiul unei relatii privilegiate econimce cu Beijingul.  Ceea ce nu este de bun augur .
                    Grupul de experti incheie : “De ce ritmul rapid, graba și ocolirea unei dezbateri publice, de ce acest joc pe mâna Chinei? Ce mesaj trimite Europa, atât de mândră de integrarea sa aprofundată, atât de locvace si deschis despre autonomia sa strategică, atât de insistentă în respectarea valorilor sale, către restul lumii? Statele membre ar trebui să se gândească de două ori”    .
                     Ne aflam asadar in fata unui dosar de importanta geopolitica iesita din comun, de a carei evolutie va depinde configuratia la varful sistemului international de state in viitor.
 
 
20 decembrie 2020 
 
 
[1] Mitchell Bard, Comparing Biden and Trump on Iran, in , Algemeiner’ , August 13 , 2020 - https://www.algemeiner.com/2020/08/13/comparing-biden-and-trump-on-iran/
 
[2] Idem, Stopping Iran from getting nukes requires military force — here’s what Biden can do, ‘Fox News’, December 11, 2020- https://www.foxnews.com/opinion/iran-nuclear-force-biden-mitchell-bard?utm_source=Sailthru&utm_medium=email&utm_campaign=EBB%2012.14.20&utm_term=Editorial%20-%20Early%20Bird%20Brief
 
[3] https://twitter.com/MargareteBause/status/1339299128585629697-“In #Xinjiang müssen hunderttausende Uigur:innen Zwangsarbeit verrichten. Trotzdem drängt Bundeskanzlerin Merkel auf den Abschluss des EU-China Investitionsschutzabkommens. In der heutigen #Regierungsbefragung  habe ich sie gefragt ob sie das menschenrechtlich für vertretbar hält“- limba de origine a consemnarii pe contul de twitter va fi data , unde este cazulla subsolul paginii; de cele mai muilte ori insa va data doar trimiterea la contul de twitter respectiv, pentru care cei care doresc sa confrunte traducerea cu originalul
 
[4] Vezi https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/STATEMENT_20_1121- cu privire la adoptarea  , printr-o declarative a vecepresedintelui  executive al Comisiei UE,  Margarethe Vestager, a Cartii Albe privind exigentele UE relative la subsidii in relatii bilaterale comerciale
 
[5] https://twitter.com/noahbarkin/status/1339832994815746048- For over a year, Berlin has been banking on the expectation that China would feel the need to do an investment deal with the EU due to ongoing US pressure & the prospect of a transatlantic front. Two weeks ago those hopes were fading 1/8 But China has now made a series of last minute concessions to get a deal done. The view in Berlin & Brussels is that no better deal will ever be on the table. So there is a temptation to grab this even though Beijing has not moved on every EU demand - notably labour rights 2/8 Greens MP @MargareteBause pressed Merkel on this issue in the Bundestag this week. How can she do an investment deal w/China, Bause asked, at a time when Uighurs are subject to forced labour conditions in Xinjiang? 3/8Merkel acknowledged this concern but also indicated that Xinjiang was not a red line for her in the investment talks. What’s next? We could see a “political declaration” that the EU ntends to conclude the deal as early as today. A videoconference with Xi could come next week 4/8- But getting this deal through the  @Europarl_EN will be a challenge. The EP signalled in a motion this week that it won’t stay silent on Xinjiang. Some senior officials in Berlin & Brussels are very uneasy about this deal. 5/8 https://europarl.europa.eu/doceo/document/B-9-2020-0436_EN.html…/5/8- They say the timing, weeks before Biden takes office, is a gift for Beijing. And they worry about the lack of enforcement mechanisms. Xi can declare victory & then drag out implementation. These officials see a high risk that the EU is being instrumentalized here 6/8- There is also concern about what a deal would mean for the EU’s defensive toolbox in 2021, including Vestager’s White Paper on subsidies. Lastly, although EU officials say that this deal would not preclude transatlantic cooperation on China -EU... 7/8-... it does send a chill across the Atlantic and will be seen by many in Washington as a sign that the EU — and above all Berlin — cannot be relied upon as an ally in the US competition with China. What a way this would be to end 2020 END
 
 
[7] https://twitter.com/ischinger/status/1339914191226978305-“Merkel is most certainly not ignoring geopolitics. The wisdom of blindly following confrontational US strategies remains unproven, to say the least. She has listened to and read Kissinger and his warnings, I assume.”
 
[9] @LukePatey:
Reaction to the possible EU-China investment deal is that it sacrifices the EU's political values at the altar of economic interests. But whether this is strategically a strong, long-term move for European welfare deserves scrutiny too. /…/If it leads to more manufacturing leaving the EU for China, & final products sold back to Europe, then it will be a boon for some EU companies, but not EU economies. Central & Eastern Europe will be hard pressed to become a global manufacturing hub”  https://twitter.com/LukePatey/status/133987557028550246512:10 PM · Dec 18, 2020·;Dec 18
 
[10] A Group of EU-China Experts, EU should not rush investment deal with China, ‘Euractiv’, Brussels, 18. Dec  ,  13, 59 -https://euobserver.com/opinion/150432
 
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.