NOIEMBRIE 2020- ‘DOCTRINA MACRON’-2 | publicatii - Politica La Est
ar21pbd7.jpg

NOIEMBRIE 2020- ‘DOCTRINA MACRON’-2

    ( addenda la textul precedent ‘ Batalia pentru Europa )
 
                                                                                  Mihail E. Ionescu
 
 
Inainte de a mention ape scurt  cateva chestiuni, numite anterior colaterale, dar de o semnificatie deosebita pentru fundamentarea doctrinei Macron, trebuie spus ca presedintele Frantei si-a facut foarte limpede propria intelegere a “ autonomiei/suveranitatii strategice’ utilizand referinta la un punct de vedere contrar . Anume , mentionarea  opiniei total opusa doctrinei Macron, intr-o chestiune fundamentala pentru viitorul Europei,  exprimata public chiar in ajunul alegerilor prezidentiale din SUA  de o importanta personalitate politica din Germania. Este vorba de ministrul Apararii,   Annegret Kramp-Karrenbauer, socotita pana  acum catva timp  urmasa preferata de cancelarul Angela  Merkel ( in septembrie 2021 au loc alegeri legislative in aceasta tara ).
Iata ce spune presedintele Macron referindu-se la ministrul german al Apararii in interviul sau:  “ Intrebarea , spusa direct , este:  oare schimbarea administratiei americane  va face  Europa sa se relaxeze   ? Sunt in dezacord profund  cu opinia exprimata de ministrul german al Apararii in Politico. Cred ca aceasta este o interpretare falsa a istoriei. Din fericire , daca am inteles corect, cancelarul nu impartaseste acest punct de vedere. Statele Unite ne vor respecta ca aliati daca suntem sinceri, daca suntem suverani cu referire la apararea noastra . Asadar, eu cred ca, dimpotriva , schimbarea administratiei americane  este o oportunitate de a arata , intr-o maniera pasnica si calma, ca aliatii trebuie sa se inteleaga intre ei, ceea ce inseamna ca noi trebuie sa ne construim independenta noastra pentru noi insine, tot asa cum  SUA o fac pentru ele si China pentru ea insesi “ .

Pozitia opusa atat de transant expusa de E. Macron a fost neindoielnic determinata de convingerea cu care si-a prezentat  punctul de vedere oficialul german.  Afirmand ca , astazi, intr-o epoca in care ‘ sentimentul anti-american’ a devenit in Germania si deopotriva  in Europa, in general,  o forta ‘ notabila’, A.K.K.  scrie ca nu este o “ intreprindere usoara”  sa opteze puternic pentru legatura transatlantica .  Dar ,  pentru ca aceste lucruri trebuie spuse de cineva ,  Annegret Kramp-Karrenbauer, afirma urmatoarele: “  Este un imperativ strategic coplesitor a exista  o cooperare robusta transatlantica, atat la noi  in Europa, cat  deopotriva- o cred cu fermitate- si la Washington.  Intr-o lume a unei crescande competitii de putere , Vestul  va fi capabil sa reziste  si sa-si apere interesele sale doar atat timp cat va fi unit. Europa ramane dependenta de protectia militara a  SUA , atat nucleara , cat si conventionala, iar SUA nu vor fi in masura  sa poarte singure steagul valorilor occidentale.”

Asadar, de dincolo de Rin se exprima  o opozitie ferma fata de doctrina Macron, iar ea este exprimata chiar inainte de data acordarii publicarea interviului lui Macron ( 12 noiembrie ) . Neindoielnic , Annegret Kramp-Karrenbauer este de acord ca UE trebuie sa-si intareasca propriile capabilitati militare  si sa fie , dat fiind tabloul geopolitic global, mai prezenta si mult mai  energica in ‘vecinatatea largita’, citand Marea Baltica, Marea Nordului, Europa Centrala si de Est , Balcani , Orientul Mijlociu, Mediterana si Sahel. Deopotriva,  arata nevoia unui ccord comercial UE – SUA, ceea ce ar fi cel mai puternic semnal transmis Chinei si intregii lumi . Descurajarea nucleara americana pe continental european trebuie sa fie deplin acceptata atat in Europa , cat si in SUA.  Dar deopotriva aceste lucruri inseamna  ca- aici tinta  este clara, transanta , dar nediplomatic formulata, dat fiind magnitudinea ei  -  “ Iluziile unei autonomii strategice europene  trebuie sa inceteze” , pentru ca nu este posibila inlocuirea “ crucialului rol” al SUA ca furnizor de securitate  . Iar Germania trebuie sa ia cat mai curand masurile necesare in a realize  aceasta organizare transatlantica.  Mai ales in domeniul nuclear , Germania trebuie sa- si consolideze locul in programul  specific NATO. In felul acest UE se achita de datoria sa de a fi furnizor de securitate si nu consumator. Dar trebuie sa fie recunoscut ca “ pentru viitorul previzibil , noi ramanem dependenti. In acelasi timp, trebuie sa realizam ca trebuie sa cheltuim mai mult pentru a pastra pacea , apara libertatea, intari valorile noastre  si consolida regulile care consideram ca trebuie sa fie aplicate pe glob”.[1]
 
Se poate banui ca interviul lui E. Macron, aparut dupa articolul publicat in ‘ Politico’,  a fost chiar determinat de aceasta pozitie contrara doctrine sale [2], dezvoltata  scrupulos si cu success in ultimii ani si alaturi de care a parut ca se aseaza si cancelarul german Merkel ( acordul din iulie 2020 privind mutualizarea datoriilor statelor membre in viitor prin emiterea bondurilor proprii organizatiei fiind ultimul success in aceasta directie )  . Vine in sprijinul acestei ipoteze atat faptul ca , inainte de a defini limpede   ‘autonomia/ suveranitatea strategica’, presedintele francez a simtit nevoia sa dea exemple concrete privind utilitatea acestei pozitii europene fata de dominatia SUA. Totodata, a mentionat  ceea ce a intreprins personal prin initiative lansate specific in  ultimii ani  , ceea ce se incadreaza perfect propriei doctrine ( necesitatea de a abandona a privi si intelege  lumea prin ‘ lupa’ NATO;  independenta tehnologica pentru ca Europa este un spatiu politic definit si trebuie sa asigure cetatenilor sai drepturile asociate cu   aceasta calitate, asadar fara a fi afirmate si oferite de altii ; curmarea  extrateritorialitatii dolarului si monopolului datelor principale detinut de gigantii americani ai domeniului ; recuperarea suveranitatii in domeniul comercial global, pentru a evita ca, asa cum s-a intamplat in cazul retragerii SUA din acordul cu Iranul, companiile europene sa fie nevoite sa inceteze relatiile cu aceasta tara sis a se supuna legii americane; etc ).  

In al doilea rand, Macron deseneaza in linii ferme si detaliate fundalul de legitimitate al acestei pozitii pe care o propune  spre adoptare UE : perioada pe care o parcurgem, una a acumularii fara precedent a unor crize imediate si concomitente: pandemia Covid 19, terorismul, tranzitii profunde care schimba tabloul global si societal, precum  schimbarea climatica sau  strapungeri tehnologice  transformand modul de a intelege lumea , etc, asadar una care reclama noi forme de cooperare internationala , dar si de compatibilizare la noile provocari a societatii existente.  Raspunsul  trebuie sa fie , adauga presedintele, construirea unei ‘ Europe politice ‘  “intarite si structurate” , doua procese necesare si  inseparabile,  care sa  fie parte a  unui “nou multilateralism”  la nivel sistemic . Adica decizii commune prin dialog intre mai multe puteri, evitand duo-pol-urile sau alte formate restranse  de putere, laolalta  cu inventarea unor noi forme de cooperare  ( “ coalitii de proiecte si participanti “ ) , ONU vadind semne de oboseala  ( ca si alte institutii globale , trecute in umbra de politica de putere care a ocupat scena internationala in ultimii ani ) . 

Chiar daca pozitia exprimata de ministrul german al Apararii nu a fost cauza directa a demonstratiei largi a justetei tezelor  sale de catre presedintele Frantei, iar  eventuala schimbare a conducerii Casei Albe  nu facea astfel de precizari necesare, demersul sau a fost edificator din mai multe puncte de vedere.
Intai de toate, asadar , repetat aproape obsesiv,  ca ‘Europa politica’ trebuie sa dobandeasca suveranitatea/ autonomia strategica , care s-o faca un actor independent pe plan global. Iar acest lucru inseamna abordare diferita pe planuri multiple , de la cel militar la cel tehnologic si comercial, de la cel al protectiei datelor cetatenilor europeni la promovarea unui ‘consens Paris’  ( aplicat o data cu acordul in domeniul climatic de la Paris, care presupune ” consens global”)   continuator/ inlocuitor al ‘consensului Washinghton’ ( societatile  s-au dezvoltat pe paradigma  economiilor deschise si economiei de piata sociale”  )  apartinator trecutului, pentru ca a devenit contraproductiv  .
 

         
In al doilea rand, pentru ca aceasta ‘ Europa politica’ , intarita si structurata , are déjà prioritati geopolitice , care sunt doar ale ei si carora trebuie sa le raspunda efficient . Este vorba atat de ‘ vecinatatea largita’ a acestei Europe , dar mai ales de constructia ‘ axei Europa- Africa ’. Aceasta  prioritate este definita in felul urmator de Macron: “este schimbarea de perspectivă în ceea ce privește Africa și reinventarea axei afro-europene. Este lupta unei generații, dar cred că este fundamentală pentru noi. Europa nu va reuși dacă Africa nu va reuși. Asta este sigur. Vedem acest lucru atunci când nu reușim să creăm securitate, pace sau prosperitate cand este vorba de migrație. O vedem pentru că Africa face parte din societățile noastre. Avem o parte a Africii în toate societățile noastre, care trăiește, de asemenea, împreuna cu noi . Și când spun Africa, mă refer la Africa și regiunea mediteraneană în sensul cel mai larg.”
 
Aici  Macron face cateva precizari . Anume ca Franta este mai legata decat alte mari puteri de Africa, limba franceza fiind vorbita pe o mare arie a continentului. Deopotriva , ca aceasta axa Europa-Africa nu se poate si nu va fi construita pe calea experimentata in trecut, a colonialismului, dar nici mai noua a neo-colonialismului, ci pe una a dezvoltarii  economice si valorilor comun impartasite . Afirma Macron: “ Cred că trebuie /…/ mai presus de toate să îmbrățișăm Africa mult mai puternic lasand  sa se afirme propria ei  capacitatea de a se dezvolta singură, ajutându-o și oferind o sursă de mândrie diasporelor care trăiesc în țările noastre și care vin din Africa pentru a oferi oportunități extraordinare pentru această șansă și nu pentru probleme, așa cum le vedem prea des. De aceea spun o schimbare de perspectivă, pentru a arăta că acest universalism pe care îl susținem nu este universalismul dominantului, așa cum a fost în timpul colonizării, ci unul dintre prieteni și parteneri. ” Iar in chestiunea migratiei catre Europa din aceste regiuni, presedintele Frantei atrage atentia asupra catorva detalii ale acestui fenomen, in care manipularea celor interesati isi are rolul ei.

In acelasi timp , trebuie retinut ca doctrina Macron arata ca efortul constructiei acestei axe se va intinde pe o intreaga  generatie, iar miza  este reusita ambelor continente, un esec insemnand  o pierdere comuna.  De retinut  ce este foarte important de subliniat in abordarea presedintelui Frantei in acest dosar  : Franta vede in constructia cu succes a axei Europa-Africa  cheia reusitei Europei, ceea ce arata ca geopolitic Parisul vede viitorul propriu, intai de toate, dar si al batranului continent  in stransa legatura cu Sudul continentului european , care include si ceea ce numeste Mediterana  in sensul cel mai larg  , adica ( in terminologia  americana )  Orientul Mijlociu Extins.

Daca axa Europa -Africa este definita de Macron ca al treilea mare proiect al UE, celelalte doua sunt la fel de importante. Este vorba de castigarea luptei impotriva obscurantismului medieval si a apararii mostenirii Iluminismului generator al ideilor Revolutiei franceze din 1789 - in randul carora demnitatea si valoarea suprema a vietii individului sunt cele relevante . Iar pe langa aceasta , imperativul de a face din Europa o putere globala in educatie, sanatate spatiul digital si politicile ‚ verzi’ ( protectia mediului )  contureaza un alt mare proiect care isi asteapta implementarea in doctrina Macron.
 
Aici , dar este valabil pentru intreaga doctrina Macron, se cuvine facuta o mentionare pe care o socotim foarte importanta pentru a intelege pozitia  in relatiile internationale pe care se situeaza azi Franta.  Incepand din anii 70 ai secolului trecut s-a intemeiat si dezvoltat o scoala geopolitica  novatoare   prin efortul unui geograf universitar, Yves Lacoste. Treptat aceasta scoala a patruns cu mult  dincolo de cadrul geopoliticii    traditionale,debarasandu-se de abordari exclusiviste , geografocentrice  sau altele,  devenind o abordare comprehesiva de un fel aparte a politicii externe , a devoltarii economice si sociale  a societatilor din anumite regiuni in conditii de schimbare rapida determinate atat de evolutii politice , cat si de strapungeri tehnologice. Marile universitati franceze  au inceput sa intemeieze si sa dezvolte catedre de geopolitica , s-au format  laboratoare de studii si  cercetari pe acest segment, au aparut reviste ( ‚ Herodot’ a fost cea mai importanta) de specialitate ,  a aparut nu doar o elita de geopoliticieni de calibru , dar si un public consumator, intre care elitele politice s-au aflat in primele randuri. Nu s-ar putea intelege, in opinia mea, politicile aplicate de Franta in exterior in ultimele decenii ,tintind sa se intemeieze  pe  specificitati regionale astfel desprinse prin studii aprofundate,  fara contributia remarcabila a acestui segment de cercetare multidisciplinar, dezlegat de canoanele trecutului in domeniu.

De altfel,  este elocvent faptul ca presedintele Frantei a ales ca gazda aceasta revista de geopolitica  pentru a-si prezenta doctrina , anume  ‚Le Grand Continent’ publicata de’ Grupul de studii geopolitice’, al carei prim numar a aparut in primavara anului 2019[3] , pentru a prezenta  orientarea externa a Frantei si obiectivele urmarite in arena internationala  . De aceea se poate spune ca abordarile  promovate de Macron privind unele din dosarele disputate si discutate intens azi in toate orizonturile politice si geografice   isi au o solida baza stiintifica, sunt intemeiate pe cercetari serioase ale situatiei actuale si invedereaza o finete intelectuala pe care cultura multiseculara franceza a cizelat-o necontenit.  
 
In al treilea , dar nu in ultimul rand, este vorba de un „nou multilateralism” a carui trasatura definitorie este ca , spre deosebire de ceea ce se intelege in mod curent, el trebuie sa includa nu doar statele , ci noi jucatori de o importanta extrema. Referinta este facuta la gigantii actuali ai retelelor de socializare si mediei electronice  reflex al utilizarii spatiului cibernetic, existenta caruia a permis patrunderea acestor noi tehnologii in alte  areale  de activitate umana, de la comert  si transporturi la aparare si educatie  . Acesti giganti s-au dezvoltat  pana acum in afara niciunei reglementari, desi statul care le-a permis tacit utilizeaza este  avantajat ( referinta este la SUA ) , astfel ca  noul multilateralism presupune declararea ca  bunuri publice de folosinta pentru intreaga umanitate a unor cuceriri tehnologice de magnitudine , precum si implicarea unui spectru larg de actori in identificarea unor solutii asteptate ( cum este acum vaccinul Covid-19) . In alte domenii , cum este cel al schimbarii climatice actorii trebuie sa fie NGO-urile de profil,  cercurile industraile si de afaceri, regiuni, orase , etc.

          
Asa cum am mentionat pe parcurs, presedintele Macron abordeaza si alte chestiuni arzatoare ale momentului actual in evolutia istorica , de la criza capitalismului  la momentele de ruptura post-1945 ( 1968 , de pilda  )  in evolutia umanitatii pana la  raspunsuri care trebuie date unor fenomene contemporane care preocupa societatea franceza si nu numai. Pentru a evidentia paleta larga de chestiuni ale lumii contemporane  pe care a abordat-o presedintele Macron in interviul sau , citez punctele principale ale doctrinei sale , dupa rezumatul  facut de revista care l-a gazduit:” 1 - Consensul de la Paris; 2 - Reintemeiera capitalismului; 3 - Gândind la rupturile istorice majore; 4 - Ce fel Europa geopolitică?;  5 - Apărare, tehnologie și drept: autonomie strategică europeană; 6 - Apărarea valorile europene; 7 - Un nou parteneriat Europa-Africa; 8 – O alta intelegere a   Africii; 9 - O ecologie realistă; 10 - Diplomația vaccinului”.[4]

Imediat dupa ce a fost publicat interviul, de dincolo de Rin prima reactie pe care am identificat-o  a fost cea a expertului Ulrich Speck. O redau in intregime , rezervand urmatorului episod  reactiile internationale mai ample la doctrina Macron care nu au lipsit deloc . Asadar, firul de twitt-ere de pe contul de twitter al lui Ulrich Speck din 16 noiembrie : „Macron în acest interviu demonstrează din nou capacitatea  sa  intelectuală. Abordarea sa ar putea fi numita geo-filozofica. / În termeni geopolitici mai directi, el insistă asupra suveranității europene și a Europei ca bloc sau pol (pentru a preveni duopolul chino-american’). / Punctul  geografic central  al lui Macron este Sudul: ‚noi (europenii) avem o viziune diferită asupra lumii (decât SUA), care este legată de Africa, Orientul Apropiat și Mijlociu’. El vorbește mult despre Africa în acest interviu. / În ceea ce privește SUA, Macron insistă că ‚valorile noastre nu sunt chiar identice ’ ./ Independența față de SUA este o prioritate: ‚Politica noastră de vecinătate cu Africa, cu Orientul Apropiat si  Mijlociu,  cu Rusia, nu este o politică de vecinătate pentru SUA. Prin urmare, nu este plauzibil ca politica noastră internațională să fie dependentă de ele sau să le fie subordonata.’/ În timp ce Africa joacă un rol major, China și Rusia sunt mult mai puțin proeminente în ‚doctrina Macron’: Africa este menționată de 44 de ori, China de 9, Rusia de 8 ori. / Există, de asemenea, puțin despre globalizare și digitalizare. Nu se pune problema competitivității economice a Europei. Macron privește ordinea globală mai puțin din perspectivă economică și mai mult din perspectivă politică, cu suveranitatea drept categorie cheie. / În timp ce mulți din Europa sunt de acord cu anumite părți ale diagnosticului și terapiei lui Macron și îi admiră profunzimea intelectuală, viziunea sa generală rămâne destul de controversata in Europa. Interesele și opiniile geopolitice din multe capitale europene nu se aliniază la punctul de vedere al președintelui francez. / O viziune mai inclusivă pentru Europa trebuie să aibă o dimensiune transatlantică constructivă, să includă o strategie robustă privind  Rusia, trebuie să reafirme deschiderea globală și voința de a concura cu China pe o gamă largă de probleme. [5]
 
In 300 de cuvinte, expertul german a punctat punctele de divergenta cu Germania ( si nu numai )  fata de doctrina Macron, care proiecteaza o ruptura intre cele doua mari puteri occidentale, pe care in zilele urmatoare numerosi specialisti o vor diagnostica si explica.
 
 
27 noiembrie 202

[1] Annegret Kramp-Karrenbauer, Europe still needs America No matter who is in the White House, we are in this together. November 2, 2020-https://www.politico.eu/article/europe-still-needs-america/
 
[2] Asa crede, de pilda, Steven Erlanger intr-un articol publicat in NYT in 24 noiembrie si care a atras luarea aminte globala asupra acestei ‘scindari’ intervenite in UE pe tema lregaturii transatlantice- As Trump Exits, Rifts in Europe Widen Again, November 24, 2020- https://www.nytimes.com/2020/11/24/world/europe/trump-macron-merkel-france-germany.html?referringSource=articleShare&auth=forgot-password&referring_pv_id=Vnv5rvU2wm0qpTwBLxU_mr8D
 
[4] Le Grand Continent,  10 points sur la doctrine Macron Que retenir de l’entretien exclusif d'une heure trente que le président de la République a accordé au Grand Continent ? L'essentiel en 10 points-16 novembre 2020-https://legrandcontinent.eu/fr/2020/11/16/10-points-macron/
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu