NOIEMBRIE 2020- ‘DOCTRINA MACRON’-1 | publicatii - Politica La Est
3gcxj6ouarg8eqs_jw4d_n.jpg

NOIEMBRIE 2020- ‘DOCTRINA MACRON’-1

    ( addenda la textul precedent ‘ Batalia pentru Europa )
 
                                                                                  Mihail E. Ionescu
 
          Pe langa lovitura naprasnica aplicata Europei in intregime- dar si lumii largi - de catre virusul Covid- 19, pe batranul continent s-au multiplicat crizele de natura diversa conturand un tablou de furtuna sistemica. In Vestul Europei  aceasta furtuna a luat forma unor proteste masive si repetate ale populatiei  in capitale sau alte orase ale principalelor  state, practic nicio tara membra  a UE nefiind  scutita de astfel de manifestari, mai mari sau mai mici,  fata de restrictiile impuse de autoritati pentru combaterea pandemiei. Pe de alta parte,  in Estul Europei crizele au imbracat un invelis geopolitic evident. Fie ca a fost vorba de protestele post-alegeri prezidentiale in Belarus nici azi sfarsite, fie in ‘ cazul Navalnai’ , dar mai ales in  ce priveste razboiul armeano-azer , izbucnit neasteptat la sfarsit de octombrie, aceasta trasatura geopolitica este veritabila . Crizele s-au desenat viguros in vecinatatea imediata a spatiului rusesc  si au implicat activ Rusia , pe de o parte, si Occidentul   ( in Belarus si privind posibila otravire a activistului Navalnai )  , pe de alta parte ( in cazul razboiului armeano-azer ) , Turcia, stat membru NATO .

Asadar, Europa este azi , in plina pandemie ,  in curs de  prefacere. Si nu este deloc neasteptat si intamplator procesul pe care il parcurge acum si care va dobandi tot mai multa vigoare in lunile care urmeaza. Marea reformulare sistemica care se afla la inceputuri nu putea sa lase Europa in afara ei, mai ales ca centralitatea sistemica europeana a fost evidenta pana deunazi , atat prin numarul de trupe americane dislocate pe batranul continent , cat si prin atentia acordata de Rusia granitelor sale vestice , de la Ucraina la alte state post-sovietice incluse in angrenajul  Parteneriatului Estic al UE .  Eruptia geopolitica globala a Chinei este la originea acestei reformulari/ resetari sistemica din utlimii ani, concomitenta unei slabiri a SUA ,  marile puteri , regionale sau globale , avand a-si defini locul si rolul in aceasta noua configuratie in care ‘ doi mari’ China si DSUA isi disputa intaietatea sistemica. 

La o reuniune recenta , desfasurata  online ca toate celeltate reuniuni internationale , academic sau politice ( inclusive G-20 a avut acelasi format saptamana trecuta ), H. Kissinger declara ca , urmare a celor doua razboaie mondiale, ca urmare a distrugerilor suferite , material si umane, Europa si-a pierdut centralitatea sistemica detinuta vreme de aproape 500 de ani . Ascunsa oarecum cunoasterii  globale de catre legatura transatlantica din perioada  Razboiului Rece si prima parte a celei post-razboi Rece, din 2010-2015 cresterea nestavilita a Chinei, devenita cea mai mare economie globala ca volum in 2013 , a facut brusc vizibil statutul subordonat , dar nu inexistent, al Europei in competitia de putere la nivelul sistemului international   

Cum era de asteptat intr-o volbura politica de asemenea magnitudine, pe batraunl continent au aparut pozitii diverse , unele adverse, chiar daca in Europa functioneaza o organizatie de integrare de dimension ea UE, care cuprinde 27 de membri ( UK a parasit  ‘clubul’ la 1 ianuarie 2020 , dar  inca negociaza un accord de iesire )  si reprezenta speranta imediata sau mai departata a alte 10-15 state ( intre care si Turcia, care acum cateva zile si-a definit de la cel mai inalt nivel , europenitatea. Pozitiile diverse nu privesc doar  atitudinea fata de combaterea pandemiei Covid-19, de la modalitatea primara de  zagazuire  a valului II - exemplul slovac de testare totala a populatiei, la inceput combatut , a inceput sa fie aplicat si de alte state-,  cat si in privinta vaccinului anti-pandemic  de utilizat,  acceptat de Comisia Europeana ,  sau  cel rusesc asumat -pentru analize ( ?!? )  si ulterioara decizie - si de Ungaria , tara UE, in pofida protestului Bruxelles-ului. Diversitatea de pozitii  se extinde , cum era  de asteptat si la nivelul orientarii geopolitice a Europei, a UE  in particular, relevandu-se  deosebiri esentiale , unele nu chiar de resortul cu care ne-am obisnuit sa fie tratate disensiunile in UE, adica la capitolul ‘ dezbateri obisnuite ’ .

Ar fi fost poate de asteptat ca furtuna geopolitica sa determine un reflex de unitate in aparare al UE, mai ales ca absenta lui ar fi insemnat o prima de incurajare pentru  adversarii ei ( situatie de care Londra si-a dat seama  rapid  si a jucat  curajos si provocator  in privinta incheierii , pana la sfarsitul anului,  a unui acord Brexit de iesire din uniune , situatie care inca se mentine si azi ) . Dar , judecand dupa raspunsul dat la crizele din Estul si Sud- Estul  continentului , deloc unitar, se pare ca un astfel de reflex firesc si sanatos a lipsit si nu este vizibil nici acum. Fie ca a fost vorba de - doar cu titlu de exemple-  transformarea bisericii lui Justinian ( secolul V ) intr-o moschee  in cadrul unei fastuoase ceremonii de ‘recucerire’  a Bizantului in prezenta intregii conduceri a Turciei , fie in cazul crizei din Belarus ( implicarea fiind acentuata de partea statelor imediat vecine ) sau in razboiul armeano-azer ( sfarsit de octombrie- inceput de noiembrie ) UE a fost absenta.  Mai mult, ea  a parut sa fie chiar inlocuita ca netrebuin cioasa  ( acordul de armistitiu in Nagorno Karabah nu a fost sub egida OSCE,  cum s-ar fi cuvenit data fiind existent grupului de contact cu vechime de aproape trei decenii , ci doar ruseasca si, partial, turca ) . In ce priveste Ucraina, unde continua ostilitatile ‘tacite’  ruso-ucrainene, procesul Minsk bate pasul pe loc, iar victoria Maiei Sandu , candidat pro-european la prezidentia Moldovei ( noiembrie ), un stat ‘strivit ‘ intre Ucraina si Romania , este mai mult o confirmare a faptului ca  in statele care au incheiat acorduri de asociere la UE electoratul  mai are   inca sperante  sa devina membri plini.

Aceasta absenta a reflexului organic de unitate  se impune , o data mai mult si mai convingator, prin evolutia raspunsului comun identificat,  si atat de laudat in iulie 2020 , de rezolvare in comun a consecintelor pandemiei, dar aflat acum in suspensie si inlocuit cu o strategie comuna de utilizare a vaccinului Covid 19 , care ar urma sa soseasca undeva la jumatatea lunii ianuarie. Iar pana atunci, mai mult decat trilionul de euro  destinat in iulie ( micsorat la cateva saptamani datorita rezxistentei statelor ‘ frugale’ cu mai mult de 100 de milioane )  s-a impotmolit in veto-ul Poloniei si Ungariei, care nu vor sa lege de aplicabilitatea statului  de drept alocatiile financiare destinate fiecarui stat component. Mai mult, acest veto se adreseaza si bugetului pe viitorii sapte ani al UE ( mai mult de 1 trilion de euro ) , astfel ca planurile care se croiesc pentru viitor in statele componente- mai ales cele grav lovite de criza- stau sub semnul provizoratului si al improbabilului. Iar aceste lucruri se petrec chiar in perioada in care Germania are conducerea semestriala a UE, asadar cand ar fi fost de asteptat daca nu aparitia acelui reflex de unitate mentionat, macar  o energizare a actiunii de consolidare a unei ‘voci’  unice a organizatiei europene.

A cauta sa identifici in principal cauzele acestei absente de reflex  firesc de unitate  in cazul UE in asteptarea infricosata a rezultatului alegerilor prezidentiale de dincolo de Atlantic , nici azi devenite legal evidente , este prea putin sau chiar gresit . Trebuie sa fie si alte cauze, cu siguranta  mai profunde , care sa motiveze o anumita degringolada geopolitica la nivelul UE , mai grav o tendinta catre o limitare a rolului sau global pe temeiul acestei lipse de unitate. 

In efortul de depistare a acestor cause ‘ mai profunde’ , aparitia unui interviu al presedintelui francez, E. Macron, in revista ‘ Le Grand Continent ”  a fost asteptata si binevenita .[1] Revista este publicata de “Groupe d'études géopolitiques” , iar interviul a fost difuzat in cinci limbi europene ( germane , franceza, spaniola , italiana si poloneza) ceea ce consemneaza si intentia  de a asigura o diseminare larga si exacta a punctelor de vedere exprimate de presedintele francez la nivelul UE , iar titlul dat de publicatie interviului ’Doctrina Macron’ vorbeste de la sine despre  insemnatatea continentala conferita. Este oferta unei mari puteri europene, singura nucleara si cu drept de veto in Consiliul de Securitate al ONU din ‘cei 27’ pentru angajarea decisa a viitorului UE in aceasta transformare  geopolitica de mare amplitudine la nivel global.

 
            In ce consta ‘doctrina Macron’ ?  
Intai de toate, trebuie retinut ca  acest titlu a a aparut intr-o publicatie  cu sfera de interes prioritar geopolitica la nivelul intregului continent european, deci in primul rand  desigur UE, dar fara a  exclude celelalte state europene nemembre ale oprganizatiei de integrare continentale.

Pentru ca problematica politica europeana are acum in centrul ei, din perspectiva  evolutiilor viitoare ale organizatiei, chestiunea “ autonomiei strategice” a UE o invederam  in principal, mai ales ca presedintele francez s-a referit pe larg la ea, fara a neglija totodata celalte aspecte  conexe si care o consolideaza ca mare strategie . Asupra acestor din urma aspect conexe vom reveni in textul urmator .

Fara a insista prea mult asupra detaliilor lingvistice ale sintagmei ‘ autonomie strategica’- “ cand vorbesc despre suveranitate si autonomie strategica , eu pun laolalta toate aceste chestiuni , care la prima vedere par foarte diferite”, spune  E. Macron- el   defineste memorabil si simplu  suveranitatea  ( autonomia )  ca “ ideea ca ne alegem propriile reguli pentru uzul nostru” . Asadar, continua presedintele francez , ca UE isi  concepe propriile orientari si  politici – in cele mai diverse domenii , de la tehnologie la finante si de la inovatie la protectia datelor personale – pentru a identifica solutii pentru cetatenii europeni, pentru companiile si firmele  continentale astfel incat sa fie in masura sa coopereze  cu altii,   asa cum vor decide prin vointa proprie fara a fi dependenti de altii “ cum inca mai este cazul atat de des azi” . Asa cum a mentionat imediat Macron, am facut progrese  in aceste domenii, dar nu am solutionat dosarul  integral  al problemei si mai avem un drum lung de strabatut.

Putem sa mergem atat de departe  ? ,  se intreaba presedintele Frantei referindu-se la suveranitate /  autonomie strategica . Si raspunde  “ este un termen care este un pic excesiv , trebuie sa admit, pentru ca daca este suveranitate europeana , atunci ar exista  o putere politica europeana”  .
Asadar, in absenta unui statut politic de putere  independenta al UE, pot  sa existe confuzii privind   utilizarea la cvasi-egalitate a termenilor de  ‘autonomie’ si ‘suveranitate’.  Dar Macron precizeaza numaidecat despre ce este vorba : “este acest continut de suveranitate  in intregimea lui la care fac referire , si care poate fi regasit intr-un mod mai neutru in ‘ autonomia strategica’ “ . Aceste politici care se decid de catre noi pentru noi se includ  conceptului  de ‘ suveranitate’ al UE fiind identificabil in sintagma des utilizata  de  ‘ autonomie strategica’ 
 
 
Precizarea incarcaturii politice a cuvintelor utilizate  este binevenita , pentru ca deschide calea defintiei ‘ autonomie strategice ‘ avuta in vedere de catre presedintele Macron, iar in acest fel este indeparatat orice posibilitate de ocolire  sau carenta de interpetare a continutului acestui concept : “ Cred ca este vital pentru Europa noastra sa identifice caile si mijloacele de a decide pentru ea insesi, sa se bizuie pe sine, sa nu depinda de altii in orice domeniu, tehnologica…, dar de asemenea si sanatate , geopolitica, si sa fie capabila sa coopereze cu indiferent cine alege ea s-o faca “. Iar acest concept definit astfel este legitimat de faptul  ca “ suntem un spatiu coeziv geograpfic in termeni de valori , de interes, care merita sa fie aparate . Suntem   un amestec de diverse popoare si culturi  . Nu mai exista o astfel de concentrare a atat de multe limbi , culturi si diversitate intr-un spatiu geographic dat. Dar ceva ne uneste.  Stim ca suntem europeni cand suntem in afara Europei. Simtim diferentele dintre noi cand suntem  printre europeni , dar traim nostalgia Europei   cand  o parasim
 
Europa este un spatiu geografic , cultural si etnic unic in lume. Si avanseaza comparatiile cu duopoly-ul de putere profilat  sistemic astazi 
 “ Nu suntem SUA” , spune Macron.  Americanii sunt aliatii nostri istorici, respectam deopotriva  libertatea , drepturile omului , dar avem o preferinta pentru egalitate pe care nu o gasesti in SUA, un atasament pentru  democratie sociala , iar  cultura  nu este identica . Si-adauga Macron- avem o alta viziune asupra lumii , Europa avand mult mai aproape Africa, Orientul Apropiat si Mijociu , politicile noastre de vecinatate fiind cu aceste spatii , cu Rusia , ceea ce este diferit de politica de vecinatate a SUA . De unde , concluzia: “ politica noastra internationala nu poate fi dependenta de SUA or sa fie anexata la aceasta”. 

Deopotriva, ‘ nu suntem China’.  De aceea Macron marturiseste ca “ acest concept al  autonomiei strategice sau suveranitatii europene   este foarte puternic , foarte bogat , care arata ca suntem un spatiu politic si cultural coeziv, ca datoram cetenilor nostri sa nu fie  dependnti  de altii , iar acest lucru este conditia de a  avea greutate azi in concertul natiunilor “  
 
24 noiembrie 2020
 
 
 
 
[1] The Macron Doctrine A Conversation with the French President, November 16, 2020-https://geopolitique.eu/en/macron-grand-continent/
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu