CE ESTE “AUTONOMIA STRATEGICA “ A UE ? - I | publicatii - Politica La Est
merkel-macron.jpg

CE ESTE “AUTONOMIA STRATEGICA “ A UE ? - I

Mihail E. Ionescu
 
              Acum la inceput de octombrie 2020  sunt ‘miscari  bizare’ pe arena internationala, de care trebuie tinut seama , chiar daca boala de Covid – 19 contractata de  cateva zile  de presedintele SUA, D. Trump, aflat acum in spital ( este anuntata iesirea azi, 5 octombrie ) , tine incordata atentia opiniei publice globale si deopotriva a expertilor in relatii  sistemice .
            Stim dosarele  de contencios international in curs in aceasta perioada, care refera la  crizele  sistemice augmentate de Covid-19 sau prilejuite de aceasta pandemie, semn ca geopolitica  nu a incetat niciun moment sa fie prezenta :
  1. diferendul ‘ de suprematie sistemica’  SUA-China , care mocneste de cativa ani , fiind o competitie hegemonica  in masura sa ocupe scena internationala mult timp de acum incolo, cu puseuri de vapaie sau de intelegere benigna; ultimul dintre cele de tensiune inalta  a fost inregistrat o data cu izbucnirea pandemiei si a inclus recriminari reciproce, inclusiv  pregatiri de infruntare militara in zone tensiune ( Taivan ) si continua si acum  ;
  2. diferendul la  ‘ mare inaltime’ intre China si India, privind frontiera comuna din Himalaia, care a cunoscut in ultimele luni cateva episoade cu raniti si morti,  dar si de batai ( neverosimile fata de caracterul arzator al disputei )  ‘cu pumni’  intre cele doua parti.  China  socoate diferendul ca fiind instrumentat de SUA, dar  oricum ar fi este amenintator pentru ca este considerat la Beijing parte a unei strategii de ‘containement ‘  aplicata de  americani  careia  e decis sa-i replice din fasa;
  3. destabilizarea din Belarus , urmare a alegerilor prezidentiale din 9 august a.c. , pe care presedintele in exercitiu ,A. Lukasenka , le-  a castigat pentru a 5-a oara , falsificand votul prin descalificarea fortata a  oponentilor ,   determinand  astfel ridicarea intregii opinii publice nationale  impotriva sa in massive  manifestatii care continua si acum ; Belarus este in uniune cu Rusia , iar Lukasenka acuza NATO de destabilizare si  agresiune, iar Moscova, evident.  il sprijina , fie si tacit;
  4. dosarul Navalnai’ cu file contradictorii: otravirea opozantului rus  , transportul lui  de la spitalul din Tomsk, cu acordul lui Putin, in Germania , identificarea otravei cu Noviciok, insanatosirea  acestuia si dorinta lui  de intoarcere in Rusia dupa declaratii publice  de condamnare a lui  Putin ca a  aprobat/ stiut de tentative de asasinat . Urmare imediata : deteriorarea relatiilor Moscovei cu unele capitale NATO ( Berlin, Varsovia, Vilnius , Londra, Washington )  Vestul focusandu-se mai nou pe  incalcarea a acordurilor  privind interzicerea utilizarii  armele chimice ;
  5. Contenciosul  din Estul Marii  Mediterane, unde Turcia se opune pozitiei   ambigui a UE de rezistenta la  incercarea  sa  de  a schimba distributia apelor teritoriale din Egee si Est- Mediterana, printr-un acord cu Libia, care a inrautatit grav relatiile cu Grecia, Cipru- pana in pragul razboiului-, Egipt, Israel , Franta si Italia, dar si Rusia;
  6. Evolutiile din Libia, unde  guvernul de la Tripoli , recunoscut international, dar  subminat de rebeliunea unei organizatii politico-militare concurente, condusa de generalul Haftar, sprijinit de Rusia, Egipt si posibil de Franta si SUA; guvernul de la Tripoli este sprijnit militar, inclusiv cu forte dislocate pe teren ( jihadisti apartinand ISI sau altor grupari rebele  transportati din Siria ) , de Turcia ;
  7. Declansarea ostilitatilor militare intre Armenia si Azerbaidjan, ambele fost republici sovietice, dar care a evidentiat concurenta geopolitica  intre Rusia si Turcia in Caucaz ;
In sfera noastra de interes prioritar intra , bineinteles, dosarele  care sunt  direct legate de securitatea Europei de Est, in vecinatatea Marii Negre , si ceea ce se intampla in organizatiile principale careia Romania este parte componenta, NATO si UE. Analiza dosareleor de contencios mai sus listate pendinte de aceste arealuri de interes evidentiaza o marcata slabire a influentei NATO in regiunile mentionate, daca ne referim doar la singur dosar, numarul 5 , pentru ca a existat si persista  primejdia unui razboi intre Turcia si Grecia, membre ale  Aliantei Nord- Atlantice. Chemarile NATO la dialog intre cei doi protagonisti ai diferendului est-mediteraneean - Turcia foreaza pentru identificarea de resurse energetic subacvatice in apele teritoriale ale Greciei, navele de foraj fiind sprijinite  de  nave ale flotei militare turcesti- a avut un rasunet slab , astfel ca amenintarea de razboi nu a slabit. Mai mult, Turcia a avut o atitudine ostila fata de Franta, care a incercat sa arbitreze intre cei doi protagonisti, pozitiea Ankarei  pe care Parisul a inaintat-o NATO spre analiza si actiune in consecinta , ramasa insa indecisa. Aparitia Frantei ca ‘jucator’ in Estul Mediteranei  are  oricum explicatii: sprijinirea Greciei, partener in UE, replica la interventia Turciei in Libia, chestiunea migrantilor avansata ca ‘arma’ de riposte  ori de cate ori este la stramtoare de  catre Ankara ( Europa intreaga nu a uitat episodul migratiei din  2015 ) In acest fel, a fost  implicata  automat si Uniunea Europeana.
In cadrul UE, dosarele geopolitice recente au complicat enorm situatia/activitatea acesteia, criza Covid-19 nefiind inca deplin absorbita , continuand sa aiba o influenta negativa asupra coeziunii proprii ( chestiunea sprijinului  financiar acordat statelor lovite foarte puternic de pandemie nu este inca daca nu finalizata deplin , inca incerta in desfasurarea ei ) . Daca s-a avut in vedere aplicarea de sanctiuni in Belarus pentru reprimarea vointei populare, ele s-au lovit de veto-ul Ciprului, care a aratat ca acelasi lucru ( sanctiuni )  trebuie aplicat Turciei pentru a evita dubla masura in aplicarea principiilor fondatoare ale UE . Iar in ‘cazul Navalnai’  si propunerea avansata  de aplicare de noi sanctiuni Rusiei , deopotriva  nu s-a ajuns la un acord unanim in pofida unor declaratii  publice de circumstanta.
Asadar, ceea ce evaluam ca ar interesa Romania in principal , anume dosarul nr. 5 , prin logica aliantelor si parteneriatelor  el se  conecteaza si de dosarele  3 si 4 , intrucat deciziile in ansamblul UE se iau cu unanimitate de voturi. Dealtfel, diplomatia romana a avut grija sa nu fie ‘vioara intai’  in vreunul dintre  aceste dosare care ar fi premers o decizie comuna a UE, cum  poate ar fi fost cazul in momentul in care Turcia a anuntat descoperirea unui bogat zacamant energetic la Marea Neagra in vecinatatea imediata a celui romanesc ( Neptun ), dar nici sa se arate dezinteresta de ceea ce se petrece la flancul european estic NATO /UE,  printr-o declarative de sprijinire a democratiei in Belarus , facuta impreuna cu Varsovia si Vilnius  . Asadar, atentie necontenita  este acordata si celorlalte dosare, datorita interconexiunilor sistemice si prezentei in fiecare dintre ele a unor mari puteri cu interese nemijlocite in dosarul 5.
Dar in evolutia evenimentelor , Bucurestilor trebuie ca nu i-au scapat si unele evolutii  nu atat   neasteptate - unele au fost de mai mult vreme observate - pe cat de decise s-au vadit a fi pentru a sublinia niste lucruri cu influente remarcabile in viitor. Iar acest impact de viitor  pune  in grea cumpana deciziile viitoare  ale Bucurestilor  in arena externa.  Una dintre aceste evolutii s-a inregistrat saptamana trecuta , o data cu vizita presedintelui francez, E. Macron, efectuata la Vilnius ( Lituania ) si declaratiile facute acolo ,  in plin efort european de a cladi o pozitie comuna UE privind Rusia in cazurile Navalnai si Belarus. La 28 septembrie 2020 , Macron a declarat la Vilnius: “Modul în care vedem lucrurile este că, dacă vrem să construim pacea pe continentul european, trebuie să lucrăm cu Rusia / ... / Spun asta pe un pamant unde ca s- a trăit suferindu-se  enorm, care a suportat opresiunea si a indurat moartea  . Dar nu putem continua ca și cum Europa ar fi o insulă departe de Rusia[1]. Corespondenta ziarului american ‘ Politico’ , Rom Mimtaz ,  prezenta pe parcursul vizitei sefului statului francez in Lituania  a aratat, pe contul propriu  de twitter,  continuitatea de afirmare a strategiei europene  a Frantei  si legatura pe care Macron o face intre aceasta orientare si intarirea securitatii si suveranitatii  Uniunii Europene :
 
“@RymMomtaz
 Macron  continuand  orientarea sa catre  dialog cu Rusia, a spus lucruri similare cu cele spuse în Polonia în februarie, la conferinta de presa cu presedintele lituanian  : ‘acest dialog este important strategic  / dacă vrem să construim o pace durabilă pe continentul european , trebuie să lucrăm / Rusia pentru că împărtășim comun  o istorie / geografie  ‘1/2
Macron re: Rusia: ‘prin consolidarea securității și suveranității UE și prin purtarea unui astfel de dialog vom fi mai puternici / vom purta  dialogul  în timp ce vom respecta partenerii europeni si   în mod transparent / încrederea in  celălalt se poate îmbunătăți întotdeauna / trebuie să ne reangajăm în acest dialog pentru a evita ce este mai rău ‘2/2-11:42 PM • Sep 28, 2020 “ [2]
Pozitia Frantei nu putea fi mai clara decat  atat, spusa si in mijlocul unei frenezii europene de sanctionare a Rusiei pentru ‘dosarul Navalnai’  si deopotriva pentru sprijinirea opozitiei din  Belarus.   Potrivit Parisului, dialogul strategic si politic cu Rusia trebuie inceput de catre UE pentru a evita scenariul cel mai rau ( de presupus din prezentarile anterioare ale presedintelui francez  ca este referinta la eventual  alianta politico-militara  a Rusiei cu China ).
 

La Vilnius, Macron s-a intalnit cu liderul opozitiei din Belarus , Sviatlana Tsikhanouskaya
            Declaratiile lui Macron facute la Vilnius au prilejuit unor experti identificarea unor trenduri actuale in politica externa a UE.  Unul din ele , observat de aproape doi ani , este ca optiunile de politica externa europeana ale lui Macron nu sunt aceleasi ca ale cancelarului Merkel, cu referire la dosarele de conflict de la estul si Sudul Europei  ceea ce inseamna ca la  ‘ varful’ UE , intre Germania si Franta nu exista o concordanta. Asadar, inexistenta unei unitati de orientare intr-o problema majora de politica externa la nivelul UE. Iata cum a comentat, intr-un sir twitter,.  dupa declaratiile Macron de la Vilnius un expert german de politica externa aceasta realitate ingrijoratoare pe continent in conditiile unei Rusii asertive geopolitic:
“ @ulrichspeck
 Interesant de văzut că în aproape toate conflictele din estul și sudul Europei, Macron și Merkel proprii abordări paralele , pe care le urmăresc, Macron foarte vizibil, Merkel adesea în culise,  la telefon. Nu prea multă coordonare; ambii au adesea puncte de vedere și metode diferite. /Dacă pornim de la de această observație, se poate concluziona că odată cu eliminarea conducerii strategice americane din Europa (așa cum s-a întâmplat în ultimii aproape 4 ani), ceea rezulta  nu este unitatea europeană, ci fragmentarea în centrul ei  și conflictul în creștere de la periferie./ Pe de o parte, marile țări europene acționează în funcție de opiniile și interesele lor particulare, trecând în direcții diferite, uneori opuse, cu privire la problemele geopolitice majore.Pe de altă parte, în Mediterana  de Est sau în Caucazul de Sud, nicio putere majoră nu impune o ‘Pax’, împiedicând conflictele existente să se dezghețe. /SUA nu mai sunt prezente (sau absente temporar), Europa incapabile sa le  poată înlocui. Adăugați la aceasta o Rusia care încearcă să păstreze o influență decisivă în Europa de Est și să construiască o nouă influență în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, folosind în principal puterea militară sau amenințarea cu utilizarea acesteia. 1:10 PM • Sep 29, 2020”[3]  
            Realitatea arata ca , potrivit observatiilor de mai sus impartasite si de alti observatori, in conditiile slabirii atentiei geopolitice a SUA  fata de  Europa si ale unei ascensiuni a Rusiei  in afacerile de strict interes  European, UE se infatiseaza cu o politica externa fragmentata tot mai mult cu cat tensiunea creste la periferiile de est si sud ale continentului.  
            Mai mult decat a pleda pentru reluarea dialogului dintre Europa si Rusia, Macron a venit in aceiasi vizita intreprinsa in Lituania cu propunerea  ca in razboiul cald intervenit recent intre Armenia si Azerbaidjan  sa fie discutata in cadrul ‘grupului ului Minsk’ identificarea unei solutii acestuia: “Franța solicită, de asemenea, discuții in  ‘Grupul Minsk’ co-prezidat de  SUA și Rusia pentru a încerca să rezolve conflictul în escaladare dintre Armenia și Azerbaidjan” .[4]
            “ Grupul Minsk” este format in cadrul OSCE, organizatie de securitate europeana urmasa legitima a CSCE ( Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa)  , care a facut posibila cooperarea in domeniu de la bloc la bloc,  in faza finala a Razboiului Rece,  pe baza principiilor Actului Final de la Helsinki( asa-numitul ‘decalog’  de securitate  adoptat in comun pentru spatiul euroatlantic  de catre statele apartiand NATO si Pactului de la Varsovia  la  1 august 1975 ). OSCE ( Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa) , formata in 1994 din 57 de state din arealul eurasiatic ( toate statele CSCE, inclusiv deci si fostele republici sovietice devenite independente sau tarile rezultate din dezmembrarea fostei Iugoslavia, mai putin Kosovo )  exista inca , desi  a intrat intr-un con de umbra o data cu largirea spre Est a NATO si deteriorarea relatiilor de securitate dintre UE si Rusia . In intervalul dintre summit-uri  ( ultimul a avut loc la Astania in 2010 ) , OSCE este condusa de un Consiliu Ministerial  ( ministrii de externe ai statelor participante ), cea din urma  intrunire  a acestuia avand loc la Bratislava in decembrie 2019 .
            Formarea ‘ Grupului Minsk’ in 1994 a fost determinata de scopul de a identifica o solutie la conflictul armat din Nagorno-Karabah  dintre Armenia si Azerbaidjan , iar co-presedintii acestui format sunt  Rusia, Franta si SUA , iar membrii permanenti sunt: Belarus, Germania, Italia, Suedia, Finlanda si Turcia, bineinteles si Armenia si Azerbaidjan . Totodata, pe baza rotationale, troika OSCE este membru permanent al grupului . Cum putem vedea acum, la inceput de octombrie 2020, conflictul azero-armean da semne de ‘ dezghet’ dupa aproape o generatie de la declansarea lui.  Iar apelul lui Macron de a resuscita ‘Grupul Minsk’ , care  scoate din ‘adormire’  OSCE  in aria securitatii euroatlantice,  se inscrie  si el  orientarii lui de mare strategie de a ‘readuce” Rusia in Europa si de a propulsa  ‘autonomia  strategica ‘ a UE.
            In contextul acestor evolutii de evenimente , se ridica in mod firesc intrebarea : ce inseamna ‘autonomia strategica’ a UE   ?
Despre acest concept au  vorbit repetat, cel putin de la adoptarea Strategiei globale a UE ( 2016 ) responsabilii europeni. Intelegerea acestui concept in conditiile evolutiilor recente a fost determinate tocmai de orientarea strategica a Frantei catre o intelegere geopolitica cu Rusia, actiune facuta publica inca din august 2019 de catre  presedintele francez , E. Macron, o data cu intalnirea acestuia cu presedintele rus, Putin, ( Bregancon, 19 august ) .
Orientarea noii Comisii Europene in aceasta privinta este foarte ferma  in ce priveste “ autonomia strategica “ a UE, asa cum a demonstrat-o la inceputul lunii septembrie 2020 presedintele  Consiliului European, Charles Michel,  intr-un discurs tinut la “Brussels Economic Forum “. El a sustinut ca intelegerea atinsa de Macron si Merkel la sfarsitul lunii iulie 2020 pentru a crea conditiile financiare necesare de refacere dupa criza Covid-19 a  statelor  cele mai greu lovite printr-un efort comun, cel mai mare  ca volum fata de alte pachete similare de stimul  aplicate de SUA sau   China  reprezinta o premiera din mai multe puncte de vedere.  Spune Charles Michel: “De fapt, aceasta a fost o ‘premiera’  pentru Europa în multe privințe. Prima dată când Uniunea Europeană se va împrumuta pentru a investi și pentru a se reforma; Prima dată a fost negociată o astfel de  necrezut sumă - peste 1,8 trilioane de euro – a fost negociata pentru Europa; Prima dată o mare parte a bugetului UE este legată de ambițiile noastre climatice; Și prima dată bugetul nostru va fi legat de statul de drept” .[5]  Practic, asemuind aceasta realizare unui ‘ moment Copernic”, Michel apreciaza ca astfel Europa a transmis un mesaj lumii intregi. Anume ca  “ Europa este o putere globala” , este ‘unita si increzatoare’ cu o strategie tranformatoare intemeiata pe doi piloni- ‘agenda verde’ si ‘agenda digitala’ – si, in consecinta, decisa sa  isi proiecteaza puterea global  . “ Autonomia strategica” , practic “ independenta strategica” a Europei este “ proiectul nostru comun pentru acest secol” . [6]
 

Presedintele Macron la Vilnius- 28 septembrie 2020
 
            In cursul vizitei sale in Lituania acum cateva zile, presedintele Macron a ridicat si aceasta problema a autonomiei strategice a Europei , avansand ideea , in timpul unei dezbateri cu studentii , ca Europa trebuie sa controloze propriul sau viitor.  „Noi, unele țări mai mult decât altele, am renunțat la independența noastră strategică depinzând prea mult de sistemele de armament americane”, a spus MacronNu putem accepta să trăim într-o lume bipolară formată din SUA și China[7]
            Asadar, ce opinii sunt vehiculate  azi in UE privind  “ autonomia strategica” ?  
 
5 octombrie 2020
 
[1]  In Baltics, Macron defends French dialogue with Russia, ‘Reuters’, Sept. 28, 2020- https://www.reuters.com/article/us-france-baltics-idUSKBN26J2TJ
“ The way we see things is that if we want to build peace on the European continent, we need to work with Russia,/…/I say this on a soil which has lived through the worst, which has endured oppression, which has endured deaths. But we can’t do as if Europe was an island far away from Russia,”
[2] https://twitter.com/RymMomtaz/status/1310681266661056513
Macron staying the course on his Russia dialogue, said similar things to what he said in Poland in Feb, at presser w/Lithuania's PR: "this dialogue is strat important/if we want to build a durable peace on Euro continent we must work w/Russia because we share a history/geo" 1/2
Macron re:Russia: "it's by reinforcing security and sovereignty of EU and by having such a dialogue that we will be stronger/doing dialogue while respecting Euro partners + transparently/I trust the other can always improve/we need to reengage in this dialogue to avoid worst" 2/2
[3]Interesting to see that on almost all the conflicts in Europe's East and South, Macron and Merkel pursuing their own parallel approaches, Macron very visible, Merkel often behind the scenes on the phone. Not much coordination; both often have different views and methods.Zooming out from this observation, one may conclude that once you remove US strategic leadership from Europe (as it happened in the last almost 4 years), what emerges is not European unity but fragmentation at the center and growing conflict on the periphery.On the one hand, major European countries act according to their particular views and interests, moving into different, sometimes opposing directions on major geopolitical questions.On the other hand, in the East Med or in the South Caucasus, no major power is enforcing a "Pax", preventing existing conflicts from de-freezing. US not present anymore (or temporarily absent), Europe unable to replace it.Add to this a Russia that tries to keep decisive influence in Eastern Europe and build new influence in the Middle East and North Africa, using mainly military power, or the threat of using it.”- https://twitter.com/ulrichspeck/status/1310884556694794240
 
[4]France is also calling for talks of the 'Minsk Group' of nations it co-chairs with the US and Russia to try to resolve the escalating conflict between Armenia and Azerbaijan” -https://fr.reuters.com/article/idUSKBN26K1IZ; vezi si sirul de twitter din 29 septembrie 2020 al corespondentului Reuter, Michel Rose - https://twitter.com/MichelReuters/status/1310843733865312256
 
 
[5]In fact, this was a "first" for Europe in many ways. The first time the European Union will borrow to invest and to reform; The first time such a jaw-dropping amount — over 1.8 trillion Euros — has been negotiated for Europe; The first time a major part of the EU budget is linked to our climate ambitions; And the first time our budget will be linked to the rule of law.”- https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2020/09/08/recovery-plan-powering-europe-s-strategic-autonomy-speech-by-president-charles-michel-at-the-brussels-economic-forum/
 
[6] Ibidem
[7]  https://www.politico.eu/article/emmanuel-macron-europe-dependency-us-arms/-
  “We, some countries more than others, gave up on our strategic independence by depending too much on American weapons systems,/…/We cannot accept to live in a bipolar world made up of the U.S. and China.”

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu