ALEGERI PREZIDENTIALE IN SUA – NOIEMBRIE 2020 – 1 | publicatii - Politica La Est
election-button-vote-stripes-politics-campaign.jpg

ALEGERI PREZIDENTIALE IN SUA – NOIEMBRIE 2020 – 1

DONALD TRUMP IN CADERE, DAR “AMERICA POATE FACE ORICE” 
 
                                                                                                                   Mihail E. Ionescu
 
              Desi alegerile la prezidentia SUA nu a fost lipsite istoric de dramatism si emotie la nivel national in aproape un sfert de mileniu de existent a Republicii nord-americane, cele care urmeaza  in noiembrie acest an se par ca se detaseaza net  de  precedentele. Mai multe evolutii recente - globale si domestice -  concura la aceasta concluzie. Lasand la o parte faptul ca alegerea lui  Donald Trump la Casa Alba in noiembrie 2016 a fost ea insesi un eveniment exceptional, care a zguduit lumea prin chiar acest fapt si ceea ce a urmat in exercitarea puterii de catre miliardarul ajuns presedinte, alte evenimnte recente detaseaza aceasta prezidentie de toate cele care  au precedat-o si ridica numeroase intrebari privind posibilitatea p[relungirii ei cu un alt mandat.           
 
 Mai intai, a fost faptul ca doar cu opt luni inainte de aceste  alegeri, lumea a fost cuprinsa pentru prima data de o pandemie globala - COVID-19 -  care a ‘inghetat’ pentru cateva luni sistemul international de state si a impus marilor puteri ale ierarhiei geopolitice planetare  decizii fara precedent si deloc asteptate doar chiar cu zile sau doua –trei saptamani inainte. Primejdia mortala ivita in calea speciei umane[1] a solicitat neintarizat un  raspuns global capabil sa evite cele mai funeste  consecinte ale pandemiei , asa cum – arata analistii – s-a intamplat alta data in cazuri oarecum similare ( HIV in anii 90 , SARS si MERS in primul deceniu al anilor 2000 ) .   Iar cel mai indreptatit si asteptat astfel de leadership era incontestabil , ca altadata, cel al SUA , cea mai puternica si dezvoltata tehnologic tara a planetei. Circumstante inca insuficient elucidate au facut ca SUA sa nu se situeze la inaltimea acestui rol asteptat de intreaga comunitate globala lovita de pandemie, iar D. Trump este invinovatit ( pe drept sau pe nedrept, este o chestiune dezbatuta aprig )  pentru aceasta carenta de actiune salvatoare.

In al doilea rand, cu o gestatie prelungita cu ani inainte, dar ajunsa la paroxism in vara anului 2019 ( iunie ), intre SUA si China, cele doua superputeri ale sistemului international  in aceasta etapa, s-a dezvoltat un  tazboi economic, al ‘ tarifelor’, care tintea din  partea SUA sa schimbe dezechilibrul, financiar si economic,  in relatiile dintre cele doua tari. Acest razboi a fost indelung pregatit,  poate chiar prezidentia  D. Trump a fost propulsata cu sintagma mobilizatoare  “ Make America Great Again” – aluzie evidenta la cursa economica dintre cele doua superputeri pe care SUA era destinata, in absenta unor contramasuri, sa o piarda in favoarea Chinei – si  declansat la momentul socotit oportun  ( a doua jumatate a anului 2018) pentru ca in vara anului urmator sa ajunga la un moment ( 2 iunie ) in care Beijingul  a anuntat ca nu  va ceda propriile pozitii si abandona principiile sale.
 
 In alte cazuri istorice, dupa asemenea declaratii ar fi urmat incetarea relatiilor diplomatice si un eventual un razboi , fara sau cu  o declaratie de razboi ( vezi detaliile precedentului razboi  din Pacific , cand Japonia a atacat militar SUA la 7 decembrie 1941) . In imprejurarile actuale, dat fiind compozitia sistemica si institutiile de gestionare a acestuia, un astfel de deznodamant a fost evitat, negocierile fiind incheiate in ianuarie 2020 printr-un acord initial , care lasa deschisa posibilitatea continuarii razboiului economic deja inceput. La cateva zile dupa  data incheierii acordului chino-american, OMS a declarat globala pandemia COVID-19, fiind identificata si sursa primara a acesteia, anume orasul Wuhan din China (un laborator de studii epidemiologice de tip “securitate nivel 4”, care  colaborase si fusese finantat in anii anteriori si de partea americana). Domolita initial in China prin masuri draconice, pandemia s-a extins in Asia, apoi in Europa si, in cele din urma, in martie 2020 , in SUA, tara  foarte repede devenita focarul principal global . Pana la aceasta data s-au inregistrat peste 700,000 de victime global , iar un numar de peste 19 milioane sunt declarati oficial infectati; numarul asimptomaticilor este nestiut. Se pare ca acum cateva zile, dupa numarul mortilor, Brazilia a luat locul de focar principal al pandemiei globale detinut de SUA.
 
In al treilea rand, aceasta pandemie globala a  ‘cazut’ intr-un moment al evolutiei sistemului international  in care se conturase o inclestare intre marile puteri  pentru dobandirea unor pozitii avansate si favorabile in competitia de putere globala . La loc de frunte in aceasta competitie geopolitica se situa evolutia  constatata deja economic si extinsa geopolitic  in relatia SUA-China, unde cateva focare de criza - Marea Chinei de Sud, Hong Kong, relatia la altitudine la granita chino-indiana, dar si expansiunea pe linia OBOR a economiei chineze la nivel planetar sau in ce priveste avansul tehnologic , ca in cazul  5 G –Huawei ) – aveau o dezvoltare ingrijoratoare . Emiterea la Washington a unei mari strategii India-Pacific  in 2018 nu a facut decat sa accentueze senzatia ca, global,  ne indreptam catre o plonjare in ‘capcana lui Tucidide’. Dar nu este doar atat. S-a putut constata in  ultimul deceniu un reviriment al vechilor imperii, unele decedate de  un secol ( Turcia ) altele mai recent (  in anii 50 ai secolului trecut, Franta, Marea Britanie , care se pozitioneaza acum global si se inarmeaza pentru proiectarea fortei in consecinta ) sau si mai recent ( Rusia, pentru care anexarea Crimeii a insemnat delcansarea recuperarii pozitiilor pierdute nu doar la sfarsitul Razboiului Rece ) . Marea Mediterana , intai de toate, dar si Africa, alaturi de eternul cazan in fierbere al Orientului Mijlociu sunt scene de actiune ale acestor mari state in revenire geopolitica  imperiala, pe urmele mai vechilor  colonii proprii sau mandate coloniale ori a pierderilor teritoriale inregistrate dupa razboaiele mondiale ale secolului trecut sau la sfarsit de Razboi Rece.
       Aceste trei trasaturi principale sistemice, mai sus infatisate pe plan international , si actiunea lor  accelerata la sfarsit de an 2019 – lor li se pot adauga si simptome ale altor astfel de trenduri, cum ar fi lipsirea de coeziune a NATO ca urmare a actiunii presdintelui Trump sau a UE ca reflex al  Brexitului  , asadar o scadere considerabila a importantei  institutiilor international de gestionare  sistemica ( se pot adauga si ONU, TTIP sau tratate care au fost anulate- cel nuclear  cu Iranul, INF Rusia-SUA,desfiintat-, etc. ) – au adaugat problemelor complexe ridicate de pandemie o nota agravanta , care a iesit curand in evidenta.
       Analistii de diverse orientari ideologice sau din variate orizonturi geografice - cei mai multi - au considerat ca  aparitia si dezvoltarea  pandemiei COVID-19  a ridicat cota de pericol a evolutiilor economice si geopolitice mentionate si aflate deja pe plansetele planificatorilor politici si militari ai marilor puteri.  Mai degraba insa - credem noi -  trasaturile scenei internationale  mai sus mentionate   au impiedicat un raspuns unitar si coherent la nivel global,   atat de necesar la complexitatea noului coronavirus ai amenintarii sale. Lipsa acestui raspuns astfel motivata inseamna mult mai mult decat faptul ca pandemia a accentuat evolutiile in desfasurare.
        In conditiile unei predominante a paradigmei de cooperare internationala - deja deteriorata pana la disparitie la inceputul anului 2020, cu siguranta ca altul ar fi fost raspunsul unanim si sistemic la pandemie. Dar pentru revenirea instantanee la cooperare in conditiile pandemiei globale era nevoie de o conducere clarvazatoare la nivelul global – G-7, de pilda, dar si ONU sau G-20 – dar aceasta nu a existat. Parisul si Moscova au facut o propunere comuna ca , in cadrul Consiliului de Securiatate al ONU, sa fia asumat de cele cinci puteri cu drept de veto un armistitiu formal , care sa excluda razboiul intre ele, dar a fost destul de putin fata de ceea ce trebuia facut pentru ca pandemia sa fie invinsa.
         Carenta de actiune a SUA in asigurarea conducerii sistemice a fost in buna parte responsabila ca nu s-a ajuns la aceasta cooperare international.  Desigur, la trendurile mai sus infatisate , in SUA  s-a mai asociat si o grava criza interna, deja declansata la nivelul politic inainte prin infruntarea fara menajamente in planul politic intre Casa Alba si adversarii presedintelui Trump, amenintat cu suspendarea. Dar, mai ales  din mai 2020 criza interna  a scufundat cel mai puternic stat al planetei intr- teritoriu de ‘criza revolutionara’ , asa cum era definite ea  la vremea sa de Lenin si Trotki, cand pregateau  cucerirea puterii in Rusia. Pe de o parte este vorba de criza varfurilor conducatoare, ceea ce in SUA a fost evident in tot cursul acestui mandat Trump. Mai intai , a fost acuzatia adusa acestuia ca s-a bucurat cu stiinta de sprijin rusesc pentru fraudarea alegerilor si castigarea scrutinului, ceea ce facut sa curga oceane  de cerneala in presa anti-Trump. Vreme de mai bine de trei  ani , utilizand un dosar fabricat, a fost mentinuta o tensiune fara precedent in cercurile guvernante ale SUA, hartuirea juridica a lui Trump si apropiatilor acestuia fiind in continua crestere si diversificare, polarizarea clasei politice americane atragand dupa sine si o divizare fara precedent a opiniei publice. S-a mai adaugat si faptul limpede a unei radicalizari fara precedent a opiniei publice si dorinta acesteia de a nu mai fi conduse in continuare in acelasi mod.
          Iar, pentru a adanci aceasta criza , s-a adaugat si o scindare societala de mari dimensiuni, pe masura fisurii create avand a se manifesta porniri politice diverse , de la miscarea Antifa, inca nedeslusit evaluata ca orientare ideologica  si obiective, dar evident fiind stigmatizata ca ‘terorista’ de presedintele Trump, pentru a se reabilita curand si a beneficia chiar de un anumit sprijin de opinie publica o data ce denumirea – Antifa de la Anti-Fascism – a trezit nostalgii la generatiile mai vechi care au fost angajate plenar impotriva nazismo-fascismului. Totul aducea aminte de lozinca leninista a transformarii razboiului imperialist in razboi civil pentru a cimenta puterea bolsevica.
          In fapt , ceea ce a avut loc in SUA dupa mai 2020- o data cu moartea cetatenului de culoare George  Floyd si declansarea masiva a protestelor in peste 2000  de orase americane, inceput al unei revolutii sui generis – isi gaseste mai multe explicatii. Desigur,  in randul lor se regaseste  cu un potential important oboseala resimtita societal de masurile de ‘lockdown’  datorate coronavirusului, care au creat o stare de nemultumire accentuate, altoita pe scindarea clasei politice, cu un presedinte la Casa Alba sustinand ‘eliberarea’  Virginiei sau  Michigan-ului de sub carantina ( chiar cu forta ), iar guvernatorii democrati fiind adepti ai contrarirului. Adaugati la aceasta oboseala si masiva nemultumire – lipsuri de produse de prima necesitate, intai de toate – create de cresterea rapida si masiva a somajului, pe care banii ‘aruncati din elicopter’ de administratie nu au reusit s-o stapaneasca in pofida repetatelor serii de distributii  masive de bani  .
           In acelasi timp,  a mai avut loc ceva foarte important la nivel intelectual, care a mobilizat opinia publica si a facut ca societatea americana sa se afunde intr-o introspectie a autodefinirii identitare. Despre ce este vorba ?
           In august 2019, cotidianul “ The New York Times” a lansat un proiect de opinie intelectuala, intitulat ‘ 1619’ ,  care a propus o discutie deschisa  a originilor independentei  Statelor Unite ale Americii si deopotriva ale pilonilor societatii americane actuale. In 1619 a sosit pe coastele de Est ale Americii de Nord prima nava cu incarcatura de sclavi din Africa, definind astfel inceputul unei perioade istorice care vreme de secole a definit evolutia  fostelor colonii  americane. Proiectul a inceput cu publicarea unui articol – semnat de istoricul Nicole Hannah-Jones – care a fost o negare a principiilor fondataore ale republicii americane, dezgropand mai vechea teza ca independenta SUA a fost motivata de impotrivirea coloniilor americane  de pe coasta Atlanticului de a mentine sclavia pe care Imperiul britanic o abolise si voia sa impuna acelasi lucru si America de Nord. Asadar, ridicarea unor intrebari nelinistitoare si oarecum ciudate in actualul context: cat de revolutioara a fost formarea SUA ? ; care este identitatea mostenita a libertatii americane, cu care trebuie sa se reconcilizeze generatiile prezente ? etc.
           Raspunsul opiniei publice a fost peste asteptari, NYT si-a marit simtitor tirajul, scolile de toate gradele au inceput sa includa in  curricula  eseuri pe aceste motive, asadar o diseminare neasteptata a proiectului in sistemul educational. Ca raspuns, cercurile conservatoare au inceput in propriile publicatii o campanie de contracarare, la inceput fiind respinse tezele unor istorici sudisti din interbelicul secolului trecut , anume ca inceputurile capitalismului american salasluiesc  pe plantatiile de bumbac ale Sudului , lucrate cu forta de munca ieftina a sclavilor. Curand, in publicatiile de stanga , socialiste indeosebi,  proiectul a fost numit ‘ rasial’ , iar in decembrie 2019 a fost atins un punct culminant al dezbaterii sale in opinia publica prin publicarea unei scrisori deschise a patru istorici americani de prestigiu si adresata conducerii ziarului NYT. Potrivit acestei scrisori , autorii ei evidentiau  trei acuze aduse eseului initial de lansare a proiectului anume: “/…/ afirmația ei / istoricul N-H Jones- n.n./că ‘unul dintre motivele primare pentru care coloniștii au decis să-și declare independența față de Marea Britanie a fost pentru că doreau să protejeze instituția sclaviei’  și că ‘poate nu ne-am fi revoltat împotriva Marii Britanii. . . dacă [fondatorii] nu ar fi crezut că este necesară independența pentru a se asigura că sclavia va continua. ‘ Cel de-al doilea se referă la prezentarea lui Abraham Lincoln ca neangajat în favoarea egalității negrilor, iar al treilea s referă la afirmația că, de-a lungul istoriei Statelor Unite, oamenii negri au ‘ în cea mai mare parte. . . au fost  singuri’  în lupta lor pentru libertate”.[2]
Controversa s-a extins insa , desi conducerea NYT a dat inapoi, dar criza coronavirusului COVID-19 si uciderea in timpul unei arestari  dure a lui David Floyd ( 25 mai  )  la Minneapolis ( Minnesota ) a dinamizat miscarea de stanga de protest in orasele americane , cu ‘varfuri’ in ocuparea primariilor si declararea unor zone de autoconducere cetateneasca libere de oficialitati ( Seattle ) , daramarea de statui ale personalitatilor americane , de la Cristofor Columb la generalul Robert Lee ( cea mai uzitata formula de argument in acest sens fiind rasismul promovat de acestea la timpul lor) , precum si inlocuirea ( lipsirea de fonduri financiare a acesteia, mai intai )  politiei , ca simbol al exploatarii si impunerii obedientei maselor  de catre capitalismul depasit , cu formatiuni de aparare cetatenesti ( cum au fost formate in unele cartiere).
          Asadar, o miscare intelectuala,  care curand a depasit granitele Americii , cu impact gradual asupra civilizatiei occidentale prin ceea ce se cheama “ cancel culture” , o data ce la Londra sau Paris or Amsterdam sau  Bristol  or  in alte orase europene  a inceput sa se urneasca o miscare de masa de inlocuire/ indepartare a statuilor  si de cautare febrila a unei noi identitati o data ce trecutul trebuie revizuit. La Londra, W.  Churchill a trebuit pazit de politie o data aplicata inscriptia  ‘racist’de protestarii Antifa si BLM ( “Black Lives Matter” ) din UK. Este de intrevazut ca, in lunile urmatoare, sa vedem cum miscari asemanatoare - ‘cancel culture’ in forme si atitudini configurate local - au a avea loc in Europa sau in spatiul planetar de cultura moderna occidentala. Nu este mai putin probabil ca, in actualele imprejurari in care are loc o recruduscenta a COVID-19 in Europa , dar si in SUA sau alte locuri,  sa apara ‘momente Cernobal’ , de genul celora traversate  de China si SUA o data declansata pandemia ,   ca semn al tulburarilor de mare  anvergura pe care acestea  le-a zamislit.[3]
 
          Asadar, este evident ca alegerile din SUA din noiembrie acest an au o importanta care depaseste cu mult aria acestei tari avand a influenta major modul in care va fi lumea de maine.
          Practic, o majoritate a analistilor tind sa acrediteze ideea ca Donald Trump a fost deja invins de COVID-19. Economisti de talia americanului Bradford Delong  arata ca este greu de crezut ca , economic, SUA pot inregistra o revenire dupa “lovitura de vara” a COVID-19: “Din cauza lipsei capacității de testare nu există nicio modalitate de a ști cu siguranță cât de rău a lovit epidemia COVID-19 în Statele Unite ca urmare a celui de-al ‘Doilea val din Sunbelt’ din această vară. Dar judecand dupa ultimele date  privind morbiditatea și indemnizatiile de   șomaj, nimeni nu ar trebui să conteze  pe redresarea economică în trimestrul al treilea” .[4] Acest economist de mare prestigiu arata ca, daca acum venitul national al SUA a scazut cu 12 la suta fata  de inceputul acestui an, asadar cand pandemia nu era la ordinea zilei,  nu ne putem astepta  la o revenire majora in SUA  in al treilea trimestru . Cum se stie, performantele economice – cresterea numarului de locuri de munca, scaderea somajului, performantele bursiere erau aratate , la inceput de an 2020, de cel care va urmari in noiembrie castigarea celui de al doilea mandat,  actualul presedinte Donald Trump, ca fiind  datele care vor asigura indiscutabil victoria sa in alegerile prezidentiale din noiembrie .
           Iata insa ca datele economice sunt confirmate de rezultatele ultimelor sondaje de opinie, care in opinia analistilor evidentiaza ca pandemia  “ l-a invins pe Donald Trump” . Pana in martie 2020, cand pandemia a fost declarata in SUA, Donald Trump se pozitiona  vzibil  in castigator, toate segmentele societatii americane – ideologice- indicand un trend de crestere in favoarea sa:

 
              Pe masura dezvoltarii pandemiei in SUA si esecului Casei Albe de gestionare adecvata a acesteia, cifrele s-au inrautatit simtitor . PIB-ul s-a contractat  inregistrand cea mai mare scadere din 1947 ( 32%, de la an la an ) , cu consecintele de imaginat asupra situatiei economice in SUA. 
 

 
              Practic, intre martie si iulie 2020, intentiile de vot ale elctortatului american au inregistrat o modificare de 20 la suta  in favoarea contra-candidatului democrat  J. Biden – intre altele , acesta , fiind in varsta si probabil atins , dupa unele surse , de boala batranetii, a adoptat o strategie a evitarii aparitiilor publice , utilizand doar declaratii video, atent calibrate de staff-ul sau de campanie si deopotriva declinand orice dezbateri  publice directe cu D. Trump:
 

 
              Asadar, Trump pierde in cateva luni la segmentele “ independenti”  si “moderati”, iar pentru a declansa o inversare a trendului, seful Casei Albe s-a repozitionat in anumite dosare privind combaterea pandemiei , cum ar fi reluarea conferintelor de presa cu acest subiect , precum si aparitiile publice in care poarta masca de protective impotriva  virusului . Tot in acest sens se inscrie si anularea Conventiei Republicane , programata a se tine in august la Jacksonville in Florida.
              Daca ar fi sa ne raliem opiniei  economistului  Bradford Delong, atunci am considera ca Trump are de facut doua lucruri pentru a se pozitiona favorabil pana la alegeri . Cel dintai ar fi stoparea raspandirii COVID-19 , iar secundul ca cei care si-au pierdut slujbele – in special in sectorul serviciilor – sa se intoarca la lucru, fie online – unde e cazul – fie in sectoare de investitii noi, unde contactul cu alti oameni este mult redus. Potrivit opiniei lui Delong  “Este, în principiu, puterea Americii de a face aceste lucruri. Avem resurse și, după cum a spus odata  John Maynard Keynes, ‘ Putem face   de fapt orice , pentru ca putem‘ [7]
              Va putea sa mobilizeze Trump in acest sens nu doar propriul sau electorat, ci majoritatea electoratului sau american ?
              In verdictul lui Delong se poate identifica  si un  raspuns pozitiv la aceasta intrebare.
 
10 august 2020
 
[1] La inceputul lui aprilie 2020, potrivit unor surse anonime din cabinetul israelian, premierul Netanyahu s-ar fi exprimat ca, daca se confrima reinfectarea unui  bolnav vindecat, atunci ar putea fi sfarsitul speciei umane. Pe parcurs au fost capitalizate date si informatii privind comportamentul COVID-19, dar se pare ca pana in acest moment nu stim sigur daca aceasta primejdie ,atunci banuita, continua sa existe, mai ales cand constatam ca ne aflam in fata celui de al “ doilea val”, anuntat ca mai napraznic decat precedentul.
[3] Iata ce se desemneaza prin ‘ momentul Cernobal ‘ : „Știm cu toții scenariul de la Cernobâl. Un reactor prost proiectat s-a topit. Regimul sovietic in faza terminala a încercat să ascundă dezastrul. Milioane de cetățeni au fost puși în pericol. Și adevărul a razbit. Regimul a plătit prețul. Legitimitatea sa a fost zdentuita . A urmat colapsul. Pentru liberali este o poveste de moralitate adecvată. Dictatura eșuează atunci când se confruntă cu provocările modernității. Lumina soarelui este cel mai bun dezinfectant. Când a lovit COVID-19, ne-am întrebat dacă ar putea fi Cernobâlul președintelui chinez Xi Jinping. Însă, după dezinformarea  inițială dusă de politica locală din  Wuhan, conducerea națională a Chinei și-a reafirmat poziția. Cel mai rău moment a fost 7 februarie, când sute de milioane de chinezi au intrat  pe Internet pentru a protesta împotriva tratamentului medicului  Li Wenliang, care a avertizat asupra bolii si apoi a fost rapus de ea. De atunci Beijing a preluat controlul, atât asupra bolii, cât și a naratiunii  mediatice. Departe de a fi un moment perestroika, controlul  disciplinei și cenzurii partidului s-a înăsprit”. ( “We all know the Chernobyl script. A badly designed reactor suffered a meltdown. The decrepit Soviet regime tried to hide the disaster. Millions of citizens were put at risk. And the truth came out. The regime paid the price. Its legitimacy was in tatters. Collapse followed. For liberals it is a pleasing morality tale. Dictatorship fails when faced with the challenges of modernity. Sunlight is the best disinfectant. When COVID-19 struck, we wondered whether it might be Chinese President Xi Jinping’s Chernobyl. But after initial prevarication driven by Wuhan’s local politics, China’s national leadership reasserted its grip. The worst moment was Feb. 7, when hundreds of millions of Chinese took to the Internet to protest the treatment of whistleblowing doctor Li Wenliang, who had died of the disease. Since then Beijing has taken control, both of the disease and the media narrative. Far from being a perestroika moment, the noose of party discipline and censorship has tightened.”)-  vezi Adam Tooze, The Sociologist Who Could Save Us From Coronavirus Ulrich Beck was a prophet of uncertainty—and the most important intellectual for the pandemic and its aftermath., in “Foreign Policy “, August 1, 2020-https://foreignpolicy.com/2020/08/01/the-sociologist-who-could-save-us-from-coronavirus
 
[4]  J. Bradford Delong , Morgue Testing the US Economy, in ‘ Project Syndicate’, August 6, 2020- https://www.project-syndicate.org/commentary/us-economy-morgue-test-covid-deaths-by-j-bradford-delong-2020-08-“Owing to the lack of testing capacity, there is no way to know for sure just how bad the COVID-19 epidemic in the United States has become as a result of this summer's ‘Sunbelt second wave.’ But judging by the latest data on morbidity and unemployment-insurance claims, no one should bet on economic recovery in the third quarter. “
[5] Michael Spence, David W. Brady, COVID-19 Is Beating Trump, in ‘ Project Syndicate”, Aug. 3, 2020- https://www.project-syndicate.org/commentary/trump-election-prospects-biden-covid19-by-michael-spence-and-david-w-brady-2020-
 
[6] Ibidem
[7]  J. Bradford Delong , op./cit, -“ It is in America’s power to do these things, in principle. We have the resources, and as John Maynard Keynes once put it, ‘Anything we can actually do, we can afford’.”

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu