ANTIFA - AMERICA/TRUMP SUB ASEDIU | publicatii - Politica La Est
a.jpg

ANTIFA - AMERICA/TRUMP SUB ASEDIU

Mihail E. Ionescu

8  iunie 2020
  
                                                                                   
              In intervalul scurs de la 2-3 iunie, cand a fost ultima noastra postare sub acest titlu, in SUA au continuat miscarile de strada si contagiunea lor globala a fost verificata pe mai multe continente . Ceea ce putem insa constata este aparitia unor accente noi in evolutia evenimentelor, mai ales in SUA ( dar cu siguranta impactul global va fi deopotriva cu contagiunea aproape imediata a acestor miscari  recente ).
              Intre cele mai importante accente-probabil definitoriu pentru evolutia acestui eveniment global-  se numara reconsiderarea organizatiei Antifa , amenintata inca de la inceput cu scoaterea in afara legii ca  “organizatie terorista interna “. Deopotriva cu aparitia unei orientari a miscarilor de a limita sau anihila propensiunile multimii revoltate catre jafuri si violente -  un alt  accent nou al miscarilor -, procesul de rabilitare a Antifa a cunoscut chiar o treapta decisiva in ceea ce a fost dezbaterea purtata in  cotidianul  “ New York Times”  la 3 si 4 iunie a.c.
              La 3 iunie , Tom Cotton, senator de Arkansas ( R ) si probabil prezidentiaBIL IN 2024, a publicat un articol de opinie in care pe baza faptelor infatisate, precum:
“Outnumbered police officers, encumbered by feckless politicians, bore the brunt of the violence. In New York State, rioters ran over officers with cars on at least three occasions. In Las Vegas, an officer is in ‘grave’ condition after being shot in the head by a rioter. In St. Louis, four police officers were shot as they attempted to disperse a mob throwing bricks and dumping gasoline; in a separate incident, a 77-year-old retired police captain was shot to death as he tried to stop looters from ransacking a pawnshop. This is ‘ somebody’s granddaddy,’  a bystander screamed at the scene.”
 
a cerut , potrivit unei legi foarte vechi, dar actualizata in astfel de cazuri ca :
 
The pace of looting and disorder may fluctuate from night to night, but it’s past time to support local law enforcement with federal authority. Some governors have mobilized the National Guard, yet others refuse, and in some cases the rioters still outnumber the police and Guard combined. In these circumstances, the Insurrection Act authorizes the president to employ the military ‘or any other means’ in ‘cases of insurrection, or obstruction to the laws.’ [1]
In sprijinul pozitiei sale a aadus exemple istorice , de altminteri intens vehiculate in tabara celor care sustin interventia armatei pe strazile anarhizate ale SUA, de utilizare de catre presedintii John  Kennedy, Lyndon  Johnson si George Bush .
 

 Oxford, Miss., in 1962, President John Kennedy sent U.S. troops to quell the violence  launched to prevent integration of the University of Mississippi.
              Articolul de opinie al lui Cotton a provocat resactia intregii redactii a cotidianului American , care la 5 iunie a publicat urmatoarele, ca un  preambul la  rewtiparirea eseului senatorului, dart sai la un articol de opinie  care imbratisa teza contrara:
              “Editors’ Note, June 5, 2020:
After publication, this essay met strong criticism from many readers (and many Times colleagues), prompting editors to review the piece and the editing process. Based on that review, we have concluded that the essay fell short of our standards and should not have been published.
The basic arguments advanced by Senator Cotton — however objectionable people may find them — represent a newsworthy part of the current debate. But given the life-and-death importance of the topic, the senator’s influential position and the gravity of the steps he advocates, the essay should have undergone the highest level of scrutiny. Instead, the editing process was rushed and flawed, and senior editors were not sufficiently involved. While Senator Cotton and his staff cooperated fully in our editing process, the Op-Ed should have been subject to further substantial revisions — as is frequently the case with such essays — or rejected.

For example, the published piece presents as facts assertions about the role of ‘cadres of left-wing radicals like antifa’ ; in fact, those allegations have not been substantiated and have been widely questioned. Editors should have sought further corroboration of those assertions, or removed them from the piece. The assertion that police officers ‘bore the brunt’ of the violence is an overstatement that should have been challenged. The essay also includes a reference to a ‘constitutional duty’ that was intended as a paraphrase; it should not have been rendered as a quotation.
Beyond those factual questions, the tone of the essay in places is needlessly harsh and falls short of the thoughtful approach that advances useful debate. Editors should have offered suggestions to address those problems. The headline — which was written by The Times, not Senator Cotton — was incendiary and should not have been used.

Finally, we failed to offer appropriate additional context — either in the text or the presentation — that could have helped readers place Senator Cotton’s views within a larger framework of debate.” [2]
 
              Am citat in intregime apologia cotidianului, tocmai pentru a arata cat de sensibila  este aceasta  pozitie  in actualele imprejurari, cand starea de spirit in SUA este atat de fluctuanta, iar diviziunea intre cele doua tabere atat de marcata ( si primejdioasa totodata ) . In climatul electoral déjà lansat in SUA pentru prezidentialele din noiembrie, pozitia ‘ NYT’  in aceasta chestiune- practic anti-Trump, chiar daca abandoneaza  principiile asumate , si constitutionale- totodata,  ale libertatii de opinie, eseul lui Cotton fiind  publicat in pagina dedicata special acestei rubrici- are a avea impact major in orientarile electoratului . Acest lucru a fost evident mai ales in  ce priveste reconsiderarea organizatiei  Antifa, sortita de echipa Trump unei interdictii sub o acuzatie grava: terrorism intern , iar un semn al acestui impact, pe langa scaderea violentelor si jafurilor , este , socotim noi, si urmatorul tweet aparut a doua zi:
             
                             “Matt Duss
@mattduss
June 6, 1944. Largest ANTIFA operation in history./ cea mai mare operatiune ANTIFA din istorie/


 
3:05 PM · Jun 6, 2020·”[3]
 
Autorul notatie de mai  sus este unul dintre consilierii apropiati ai lui Bernie Sanders, candidatul la nominalizarea democrata  la prezidentiale a Partidului Democrat invins insa, in pofida populariotatii sale,  de Joe Biden ( tweet-ul a fost reluat de cateva zeci de mii de urmaritori ) . Notatia  reflecta accentul major care tinde sa-l assume valul de proteste din SUA,  anume legitimarea prin evenimente memorabile ale trecutului national s global- infrangerea fascismului si nazismului in Al Doilea Razboi Mondial, parte inseparabila a naratiunii identitare a generatiilor de azi .
Dea ltfel , articolul de opinie din “ NYT”  , aparut la 4 iunie,  ca replica la propunerea lui T. Cotton , are un titlu semnificativ : “ Tom Cotton’s Fascist Op-Ed How should opinion pages respond to the right’s authoritarian turn?” .[4] Intre cele aproape 2500 de comentarii la acest articol, se poate citi printre cele mai apreciate de cititori urmatorul:
 
“Save Democracy
USAJune 5
I was disgusted reading Sen. Cotton’s op-Ed. It is full of sneering anti- intellectualism and a thinly veiled remark about people ‘driving exotic cars’ which reminded me of the racist Regan era remark about ‘welfare queens driving Cadillacs.’ Also, I believe that the word ‘antifa’ is something being used to create an impression that the left are terrorists. News organizations have said that antifa is not a specific organization per se which speaks to its exaggeration by the right to incite further division. On this anniversary of the invasion of Normandy it is well to remember that the heroes who stormed Omaha beach were all anti-fascist. Something to be proud of. Mr. Cotton can keep his plantation mentality to himself.”[5]
 
Este adevarat ca stirile din presa  arata ca Secretarul Apararii, M. Esper, a r fi refuzat sa accepte utilizarea militarilor profgesionisti in combaterea violentelor de strada din ultimele 10 zile din SUA, dar a mentionat  totodata ca pastreaza ca element de descurajare gata de interventie una dintre diviziile  armatei de uscat ( Divizia 82 ). Pe de alta parte, in incercarea de a repara pe linie de comunicare publica  ceea ce  apare  a fi o veritabila infrangere,  Casa Alba a lansat teza ca nici macar nu s-a pus , intr-o reuniune cruciala cu responsabilii militari, problema interventiei armatei pe strazi. Viitorul va arata care este adevarul si in aceast sensibil dosar. Mai ales ca a facut valuri massive o declaratie a fostului consilier pentru securitate nationala , generalul J. Mattis: "Donald Trump is the first president in my lifetime who does not try to unite the American people—does not even pretend to try. Instead, he tries to divide us."[6] Este poate un semnal, intre altele conectabil cu zvonurile referitoare la pozitia sefului Pentagonului, ca din partea acestei puternice institutii a establishment-ului politic american Casa Alba a inceput sa intampine o neasteptata  rezistenta.
Asadar, dupa  10 zile de proteste violente si jafuri in marile orase americane, miscarea de protest  dobandeste noi accente , intre care cele mai importante au fost subliniate mai sus. Sa mai adaugam ca, alaturi de acestea, se mai regasesc si altele: renuntarea la conceptual actual de politie ( solicitari ale manifestantilor merg chiar pana la desfiintarea acesteia  si constituirea unor grupuri de securitate cetateneasca ). Reactia politica a fost imediata: atat republicanii, cat si democratii sunt impotriva.
Protestele nu dau semn ca vor inceta curand.
 
 
8 iunie 2020 
 
 
[1]https://www.nytimes.com/2020/06/03/opinion/tom-cotton-protests-military.html-
Ofițerii de poliție înnumerați, îngrămădiți de politicieni fără simț, au suportat violența. În statul New York, revoltații au dat peste ofițeri cu mașini în cel puțin trei ocazii. În Las Vegas, un ofițer este în stare „gravă” după ce a fost împușcat în cap de un revoltător. În St. Louis, patru polițiști au fost împușcați în timp ce încercau să disperseze o gloată care arunca cărămizi și arunca benzină; într-un incident separat, un căpitan de poliție în vârstă de 77 de ani a fost împușcat până la moarte, în timp ce încerca să împiedice jefuitorii să nu jefuiască o casă de amanet. Aceasta este „nepoata cuiva”, a urlat un scenariu la fața locului “ ; “ Ritmul de jefuire și dezordine poate varia de la noapte la noapte, dar a trecut timpul pentru a sprijini aplicarea legii locale cu autoritatea federală. Unii guvernanți au mobilizat Garda Națională, însă alții refuză, iar în unele cazuri, revoltele sunt mai mult decât numărul poliției și al Gărzii. În aceste condiții, Legea Insurecției autorizează președintele să folosească forțele militare ‘sau orice alt mijloc’  în ‘cazuri de insurecție sau de obstrucționare a legilor’  “ .
[2] Ibidem-Nota editorilor, 5 iunie 2020:
După publicare, acest eseu a întâmpinat critici puternice din partea multor cititori (și a multor colegi din Times), determinând editorii să revizuiască piesa și procesul de editare. Pe baza acestei recenzii, am ajuns la concluzia că eseul nu respectă standardele noastre și nu ar fi trebuit publicat.
Argumentele de bază avansate de senatorul Cotton - oricât de obișnuiți le pot găsi - reprezintă o parte demnă de știri a dezbaterii actuale. Dar, având în vedere importanța pentru viață și moarte a subiectului, poziția influentă a senatorului și gravitatea pașilor pe care îi susține, eseul ar fi trebuit să fi fost cel mai înalt nivel de control. În schimb, procesul de editare a fost grăbit și defectat, iar editorii seniori nu au fost suficient implicați. În timp ce senatorul Cotton și personalul său au colaborat pe deplin în procesul nostru de editare, Op-Ed ar fi trebuit să fie supus unor revizii substanțiale suplimentare - așa cum se întâmplă frecvent în astfel de eseuri - sau respins.
De exemplu, piesa publicată prezintă ca afirmații de fapt despre rolul „cadrelor radicalilor de stânga ca antifa”; de fapt, aceste afirmații nu au fost fundamentate și au fost puse sub semnul întrebării. Editorii ar fi trebuit să caute o coroborare suplimentară a acestor afirmații sau să le scoată din piesă. Afirmația potrivit căreia polițiștii „au suportat-o” pe violență este o suprasolicitare care ar fi trebuit să fie contestată. Eseul include, de asemenea, o trimitere la o „datorie constituțională” care a fost destinată ca o parafrază; nu ar fi trebuit să fie redată ca o ofertă.
Dincolo de aceste întrebări de fapt, tonul eseului în locuri este inutil de dur și nu se apropie de abordarea atentă care avansează dezbaterea utilă. Editorii ar fi trebuit să ofere sugestii pentru a rezolva aceste probleme. Titlul - scris de The Times, nu de senatorul Cotton - era incendiar și nu ar fi trebuit să fie folosit.
În cele din urmă, nu am reușit să oferim un context suplimentar adecvat - fie în text, fie în prezentare - care ar fi putut ajuta cititorii să poziționeze opiniile senatorului Cotton într-un cadru mai larg de dezbatere. "
[5] Ibidem-Am fost dezgustat când am citit op. Ed. Opțiunea senatorului Cotton. Este plin de anti-intelectualism înnebunitor și de o observație subțire voalată despre „conducerea mașinilor exotice” care mi-a amintit de remarca din perioada regană rasistă despre „regine de bunăstare care conduc Cadillacs”. De asemenea, cred că cuvântul „antifa” este ceva folosit pentru a crea impresia că stânga sunt teroriști. Organizațiile de știri au spus că antifa nu este o organizație specifică în sine, care se referă la exagerarea sa prin dreptul de a incuraja mai multe divizii. Pe această aniversare a invaziei din Normandia, este bine să ne amintim că eroii care au luat cu asalt plaja Omaha au fost toate anti-fasciste. Ceva care să fie mândri. Domnul Cotton își poate păstra mentalitatea de plantare pentru sine. “ ; cel mai apreciat comentariu facea o radiografie economica  a echipei Trump: “The central reason for mr trump’s presidency is greed. All of the players, ALL of them, are in this for the money. Trump and his family (see: Ivanka with her $1500 handbag holding a prop bible) are the LOOTERS IN CHIEF. They have been looting the treasury - using the office for financial gain - (since we all know the businesses were all failing). Include McConnell, Graham, Cotton, DeVos, etc etc etc. If there is “chaos” it has always been in trumps own administration and in his own mind. Trump is terrified of losing the next election and then being prosecuted. He will do ANYTHING to avoid this fate. He is a mentally deranged person. The Cotton article is a cynical prod for the base. The right would like nothing more than to escalate violence. So far, that has not worked. We, the people, have held the line. May that continue to be so.”-“  Motivul central al președinției domnului Trump este lăcomia. Toți jucătorii, TOȚI, fac  asta pentru bani. Trump și familia sa (a se vedea: Ivanka, cu geantă de 1500 de dolari, care ține o biblie de susținere) sunt JEFUITORII ÎN CRĂCIUN. Au jefuit trezoreria - folosind biroul pentru câștig financiar - (din moment ce știm cu toții că afacerile au dat greș). Includeți McConnell, Graham, Bumbac, DeVos, etc, etc. Dacă există „haos”, acesta a fost întotdeauna în administrare și în mintea lui. Trump este îngrozit să piardă următoarele alegeri și apoi să fie urmărit penal. El va face ORICE pentru a evita această soartă. Este o persoană deranjat mental. Articolul din Bumbac este un produs cinic pentru bază. Dreptul nu ar dori altceva decât să escaladeze violența. Până acum, asta nu a funcționat. Noi, oamenii, am ținut linia. Fie ca în continuare să fie așa” / Joyce-El Sobrante, June 6 /
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu