SUA SI CHINA: RAZBOI SAU PACE ?- 9 | publicatii - Politica La Est
descarcare.jpg

SUA SI CHINA: RAZBOI SAU PACE ?- 9

De la ‘capcana lui Tucidide’ la “era Covid-19”  
Mihail E. Ionescu
“ April 25, 2020, marks the 75th Anniversary of the historic meeting between Soviet and American soldiers, who shook hands on the damaged bridge over the Elbe River. This event heralded the decisive defeat of the Nazi regime./…/The “Spirit of the Elbe” is an example of how our countries can put aside differences, build trust, and cooperate in pursuit of a greater cause. As we work today to confront the most important challenges of the 21st century, we pay tribute to the valor and courage of all those who fought together to defeat fascism. Their heroic feat will never be forgotten.” [1]
 
In timp ce intre primii  doi clasati in topul economiilor globale- SUA si China- avea loc acest ‘razboi  comercial’ cu mize extraordinare , in care sunt implicate si dosare nucleare si se recurge, pentru descurajare,  la lansari exeprimentale de rachete intercontinentale si vehiculate informatii privind dispozitive miniaturale atomice adaptate acestora, apare o intrebare importanta . Care a fost  atitudinea celorlalte state din sistem, a organizatiilor internationale pe care se bizuie ordinea globala si legalitatea interstatala, cum au reactionat ele la evenimentele intervenite intre cele doua superputeri globale in anii 2018-19 ?

Intrebarea este legitima , fie doar pentru faptul ca tot ceea ce se intampla sistemic depinde ,azi si probabil maine,   de natura relatiilor dintre acesti doi giganti globali. O cercetare intreprinsa privind modul cum va arata lumea  in 2035, de pilda, publicata in ianuarie 2017  de o prestigioasa organizatie din SUA (Office of Director of National Intelligence ) , intitulata   “Global Trends: The Paradox of Progress” consemna ca in viitorul apropiat “Global growth will slow, just as increasingly complex global challenges impend. An ever-widening range of states, organizations, and empowered individuals will shape geopolitics. For better and worse, the emerging global landscape is drawing to a close an era of American dominance following the Cold War. So, too, perhaps is the rules-based international order that emerged after World War II. [2]  Trebuie mentionat ca asemenea evaluari ale viitorului  se fac de aceasta organizatie din 1997 la fiecare cinci ani, ultima fiind cea mentionata si prognozeaza pe urmatoarele doua decade ( utilizand inclusiv scenarii alternative  ) . Un amanunt interesant :  editia precedenta a ‘Global Trends’ , care evalua viitorul pana in 2030 era construita pe patru scenarii alternative toate fiind bazate pe temeiul ‘temperaturii’- in urcare sau scadere – a  relatiilor dintre SUA si China.[3]

Este deci firesc ca intregul sistem international de state sa fie preocupat de ce se intampla la varful acestuia, pentru ca de evolutiile de acolo depinde viitorul.  Mai ales aliatii superputerilor, intrucat deciziile acestora vor influenta si propria lor evolutie intai de toate. Urmatorul episod va urmari cum a raspuns Europa acestei nemaintalnite provocari istorice, iar evolutiile in acest domeniu vor implica aproape intregul sistem: relatia cu Rusia, India, Africa si America Latina .
 
“Cartea Alba”  a Chinei – 2 iunie 2019
Dupa furtunosul mai 2019- suita de tweet-uri ale presedintelui Trump din 10 mai, urmata de impunerea tarifelor detaliate in episodul precedent- Beijingul a socotit absolut necesar sa ia o pozitie publica si a explica lumii intregi ce se petrece in spatele usilor inchise ale salii  negocierilor. Desigur, era punctul de vedere chinez, obligatoriu partinitor siesi, iar procedeul aplicat- publicarea unei “ carti albe’ , ceea ce in traditie istorica  inseamna temperatura dinainte sau dupa   de fierbere a unui conflict diplomatic, dincolo de care sunt de asteptat dezvoltari  de ostilitate pe alte paliere: rupere de relatii diplomatice pana la razboi militar- avea intentia sa atraga aprobarea intregii sale pozitii de catre  opinia publica internationala. Pana acum,  aceasta opinie publica  aflase despre razboiul comercial dintre cele doua superputeri din comunicate oficiale emise la Beijing sau Washington , luari de pozitie si declaratii ale liderilor implicati in negocieri, cele mai elocvente fiind din aceasta perspectiva interventiile pe  contul sau de twitter ale presedintelui Trump. Desigur , se banuia- iar analistii nu intarziau sa evidentieze gravitatea confruntarii- ca ceea ce se intampla va avea consecinte sistemice mari, dar  intregul dosar era privit ca afacerea celor doua capitale.  Era notat ca un semn de normaliate al unor astfel de negocieri ca , dupa runde de mariri ale tarifelor de catre SUA,  urmau decizii in replica , mai mult sau mai putin similar,  ale Beijingului si se notase  ca diferentele sunt foarte mari: daca impunerile de tarife americane se masurau in sute de miliarde de dolari , cele chineze erau de ordinul zecilor de miliarde dolari  si tot mai mici . Asadar ca era o debalansare intre cele doua parti in beneficiul SUA, totul fiind insa pus pe orientarea politica protectionista a presedintelui american , iar in subsidiar pe diferenta de calibru ( grad tehnologic, numar de brevete si inventii, etc .)  intre cele doua economii implicate. Se stia indiscutabil ca mii de companii si firme americane fusesera delocalizate in anii anteriori, astfel ca balanta comerciala era net favorabila Chinei in comertul bilateral  si se masura in cresterea somajului in SUA si ‘ruginirea’ potentialului industrial al multor state americane. Dar , deopotriva,  se punea accentul pe interpretarea ca aceste lucruri erau chestiuni colaterale ale fenomenului globalizarii , favorabil asadar ridicarii din saracie a sute si sute de milioane de oameni  nu numai in China , dar si in alte state ale planetei .

Notatiile pe contul de  twitter ale presedintelui Trump urmarite de milioane de ‘followeri’ , prin care se consemnau miscarile pozitive pe burse sau scaderea numarului de someri sau crearea de noi locuri de munca evidentiau un sef de stat in continua comunicare cu propriul electorat, doritar sa stie ca promisiunile facute in campania prezidentiala, purtata sub lozincile mobilizatoare ‘America First’ sau MAGA,  erau implinite.

Cu alte cuvinte, opinia publica internationala nu vedea nimic grav in evolutia ‘ razboiului comercial’ dintre SUA si China, ci socotea ca sunt tehnicalitati ale relatiilor economice reciproce solutionabile prin negocieri, este adevarat indelungate si dure,  dar totusi transparente si , cel putin in  cazul american,  benefice pentru ca increderea relevata de sondaje  in presedintele Tump nu scadea, dimpotriva.

Daca cele mai sus spuse sunt valabile pentru opinia publica in general, la nivelul cancelariilor marilor puteri, precum si al altor state sau la esaloanele de varf ale  unor organizatii internationale ( gen  ONU, WTO, NATO ) evolutiile in acest dosar erau altminteri intepretate si , mai  ales, cu ingrijorare crescanda.

In primavara anului 2019, in pregatirea alegerilor europarlamentare, de pilda, s-a evidentiat in Europa o “ miscare’ energica ,cu accente geopolitice evidente,  a liderului francez, E. Macron. Initial aceasta pozitionare energica a Parisului  a fost interpretata intial ca o incercare de a dobandi un primat in ‘binomul’ cu Germania, mai ales ca negocierile Brexit se apropiau de final, iar Franta ramanea singura putere nucleara a UE si membru cu drept de veto in Consiliul de Securitate ONU.  Asadar, indreptatita sa reformuleze ‘ binomul’ de conducere al UE in raport cu Germania, marea putere de echilibru intre ele , anume UK , optand pentru croirea unui propriu destin si  systemic   Dar, curand, s-a vazut ca este mult mai mult decat atat, iar lucrurile urmarite de presedintele francez aveau chiar o stransa legatura cu ‘ razboiul comercial ‘ aici discutat, cu legatura UE cu China si SUA, cu o alta fizionomie a relatiilor internationale care va fi puternic influentata de relatia Washington- Beijing acum in reformatare. Dar despre aceste pozitionari radicale ale Parisului si raspunsul Germaniei vom vorbi intr-un episod separate ( poate chiar doua ).

Pe de alta parte, Rusia luase asupra sa solutionarea situatiei din Siria si practic salvase regimul Assad , impreuna cu Iranul, asadar doua puteri  legate prin parteneriate strategice cu China. Senzatia produsa in cercurile de experti a ‘ miscarilor’ Rusiei pe arena internationala- nu doar in Orientul Mijlociu , dar si in Ucraina, la Marea Neagra sau in dosarul nuclear coreean or ‘drumul Arcticii’ in urmatoarele decade  a fost ca Moscova a constatat un deficit de reactie al Occidentului la nivel global si incerca sa umple ‘ golul de putere’ astfel creat. Iarasi , un alt episod va releva motivatiile si strategiile rusesti in acest interval .
 
Pe aceast fond interpetat felurit de experti- acum apar una dupa alta carti  sau studii semnate de reputati anlaisti care poarta in titlu chiar sintagma  ‘ post-American order’ sau ‘ world in disarray’ vorbindu-se de ‘retragerea Vestului’ sau de “ascendenta Chinei’ – a fost publicata aceasta ‘White Paper’ a Chinei , care rfeconstituia primele etape ale razboiului commercial cu SUA

Punctele de vedere exprimate de China in acest document releva ca la Beijing s-a evaluat ca a sosit momentul sa faca publice lucruile petrecute in spatele usilor inchise, in cadrul negocierilor ample desfasurate din martie 2018 pana in mai  2019, adica vreme de circa 14 luni de zile.  Este greu de spus daca este un apel la opinia publica international sa exercite presiuni asupra SUA – sau la cancelariile marilor puteri responsabile intai de toate de ‘ sanatatea ‘ ordinei globale liberale- pentru a influenta Washingtonul sa inceteze presiunea asupra economiei chineze. Sau daca Beijingul incerca sa atraga intelegerea celorlalti actori sistemici pentru ceea c ear putea sa urmeze.  Cu alte cuvinte, este greu de spus daca China recunostea ca a ajuns la ‘ capatul puterilor’ in razboiul comercial cu SUA si deci se considera in legitima aparare si la aplicarea  de masuri de retorsiune care vor avea impact si asupra altora .

Documentul Beijingului , foarte scurt, numai 20 pagini ( este numit in limba engleza “ White Paper” si nu “White Book “, avea o structura semnificativa. Pe de o parte, intr-un prim capitol se mentiona  ca  evolutiile in razboiul tarifar ( desi nu este numit niciodata astfel )  vatameaza interesele ambelor state “ si ale intregii lumi” si se avansau cifre ale rundelor bilateral care justificau aceasta concluzie.  Pe de alta parte, un al doilea capitol mentioneaza   ca SUA  au nesocotit angajamentele luate in cursul consultarilor- cu alte cuvinte ca nu mai exista incredere reciproca , iar al treilea releva ca China este ferm angajata sa duca consultarile la bun sfarsit , dar de pe pozitii “ de egalitate si beneficiu mutual “ .

Inca din primul paragraf al documentului se mentiona ca ceea ce se petrece intereseaza nu doar cele doua puteri  implicate , ci intregul sistem international de state: “  The China-US commercial relationship serves as both the ballast  and the propeller of the overall bilateral relationship. At stake are the fundamental interests of the two peoples, and the prosperity and stability of the world. Since the establishment of diplomatic relations between China and the US, bilateral trade and economic relations have come a long way, with expanding fields of cooperation at higher levels. A mutually beneficial and win-win relationship with strong complementarity and interlinked interests has been forged, benefiting not only the two countries but also the entire world.” [4]

Asadar, prisma prin care priveste Beijingul acest dosar bilateral este ca implica interesele fundamentale ale celor doua tari, dar si “ prosperitatea si stabilitatea lumii” . Mai mult, China considera ca negocierile comerciale sunt “the economic and trade friction unilaterally initiated by the US since March 2018  “ in fata carora , Beijingul  “ has had to take forceful measures to defend the interests of the nation and its people” .  Cu alte cuvinte, documentul  numeste “ frictiunea economica si comerciala”  , responsabilitatea  declansarii caruia revine SUA, o actiune impotriva propriilor interese nationale. Bineinteles, in conceptia chineza , aceasta “frictiune” lezand interesele nationale si in fata careia a trebuit sa se apere nu sunt simple  ‘negocieri’ pentru atenuarea  unor neintelegeri sau  corijarea unor abuzuri. Beijingul priveste ceea ce se intampla in cursul acestor negocieri ca tinand direct de securitatea nationala proprie.

Pozitia neclintita a Beijingului, pe care se intemeiaza intregul demers in acest document este repetat expusa. Este asadar vorba de faptul ca SUA nu tin cont  ( ‘ turning a blind eye’ ) de structura economica si de stadiul de dezvoltare al celor doua tari , de “ realitatea” diviziunii internationale a muncii  si ca Washingtonul insista – asa cum am putut vedea de altfel din suita de tweet-ere ale presedintelui Trump- invinovateste China de politici comerciale “unfair” si “ non-reciprocal” . Consecinta acestei abordari nerealiste a SUA, sunt impuse tarife aditionale Chinei.

Tot repetat  in cursul acestui document- cu casete care sa demonstreze cu fapte cele expuse programatic- este evidentiat faptul ca azi sistemul international se afla intr-o stare de “ globalizare”, economiile americana si chineza fiind integrate acestui fenomen universal  definit ca un “ entire industrial chain” , guvernat de principiul win-win. In aceasta situatie deficitul commercial nu este un avantaj pentru cel care il detine , ci este expresia acestui “ lant” global ghidat/determinat de principiul ‘ win-win’
 
Ceea ce atrage atentia in demersul chinez este insa faptul ca se face un istoric aproape detaliat al “ razboiului comercial” , de la declansare pana in acel moment. Practic, se intreprinde aceasta reconstituire istorica a negocierilor tocmai pentru a ilustra non- buna credinta a partenerului american. Inca de la inceput , se arata in document, in pofida intelegerii anterioare, administratia  americana a procedat la anuntarea brusca a ridicarii tarifelor, instaland, se lasa se inteleaga pe larg, un fel de dictat , asadar nu o  ‘negociere’,  caruia  China a incercat sa-i raspunda adecvat  . Ca a facut acest lucru pentru ca economia sa inregistra pierderi serioase sau din convingerea ca astfel va convinge partenerul american  sa asume calea ‘ discutiilor’ este irrelevant. Demersul chinez arata ca, in pofida acceptarii rundelor de negociere, stabilite prin demersuri politice, la cel mai inalt nivel, SUA a procedat la ceea ce numeste “backtrack”, adica revenirea la comportamentul initial. Un astfel de moment  ‘backtrack’  este consemnat in mai 2018, prin care Washingtonula a anuntat impunerea de tarife noi: “On May 29, 2018, despite the opposition of its domestic business community and the general public, the US administration tore up the consensus just ten days after the joint statement, gratuitously criticizing China’s economic system and trade policy, while announcing the resumption of the tariff program. Starting from early July 2018, in three steps, the US imposed additional tariffs of 25 percent on Chinese exports worth US$50 billion, and additional tariffs of 10 percent on US$200 billion of Chinese exports, which, according to the US, would be raised to 25 percent on January 1, 2019. In addition, the US threatened further tariffs on all remaining Chinese exports, leading to quick escalation of the economic and trade friction between the two countries. In defense of its national dignity and its people’s interests, China had to respond in kind and raised tariffs on imports worth US$110 billion from the US.” In sfarsit, al treilea si ultimul pana la aaparitia “ Cartii albe “ chineze , a fost cel anuntat prin suita de notatii   ( ridicari de tarife  insotite de argumente )  pe contul sau de twitter de catre presedintele Trump: “ On May 6, 2019, the US irresponsibly accused China of backtracking on its position to shift the blame for the inconclusive talks onto China. Despite China’s fierce opposition, the US raised the additional tariffs on US$200 billion of Chinese exports to the US from 10 percent to 25 percent, which represented a serious setback to the economic and trade consultations. On May 13 the US announced that it had launched procedures to slap additional tariffs on remaining Chinese goods, which are worth around US$300 billion. These acts contradicted the agreement reached by the two presidents to ease friction through consultation – and the expectations of people around the world – casting a shadow over the bilateral economic and trade consultations and world economic growth. In defense of its own interests, China had to take tariff measures in response. “

Argumentele invocate de partea chineza in acest document reies limpede din chiar insiruirea facuta in document a consecintelor atitudinii americane , pe care , cu toate eforturile intreprinse , Beijingul nu a reusit sa o schimbe.  De la afirmatia ca   invocand “ ‘America first ‘  administratia Trump  anunta impunerea “ of unilateral and protectionist measures, regularly wielded tariffs as a ‘big stick’  and coerced other countries into accepting its demands” pana la concluzia ca astfel    “The tariff measures the US imposed harm others and are of no benefit to itself” .  De la constatarea ca “The tariff measures have not boosted American economic growth. Instead, they have done serious harm to the US economy” , asadar ca “The trade war has not ‘made America great again’ ” la incheierea  ca  marirea tarifelor la importurile de marfuri chinezesti “lead to domestic price hikes in the US. The import of value-for-money consumer goods from China is a key factor behind the long-term low inflation in the US.”  , deopotriva afectand “ US economic growth and people’s livelihood” , dar si exporturile americane in China.

In finalul demersului, Beijingul arata ca “rejects the idea that threats of a trade war and continuous tariff hikes can ever help resolve trade and economic issues” , dar ca este angajata ferm  sa dezvolte  “ credible consultations based on equality and mutually benefit”  . Deopotriva, Beijingul va continua negocierile animat de spiritul respectului reciproc  si va raspunde  “ to US concerns with the greatest patience and sincerity, properly handling differences while seeking common ground, and overcoming obstacles to practical solutions“  pentru a atinge “ a mutually acceptable deal.”  O  solicitare vroita persusasiva prin repetare mentioneaza  sintagme  ca   “ The right to development” , “ equality and mutual benefit” , “ equal footing… mutually beneficial” , “any final agreement /../ a win-win one” ; ”seek consensus or make compromise through discussion” ; “Good faith is the foundation of consultation’. Daca asemenea trasaturi ale consultarilor nu se asigura , este evident ca va fi “hard to reach a sustainable and enforceable deal” si ca “ the parties will not find the ground for a long-term and effective agreement.” Pentru ca “On major issues of principle, China will not back down.”  Chiar daca nu toate chestiunile pot fi rezolvate este necesar ca “any agreement will satisfy the needs of both sides and achieve a balance.”

Documentul face transparenta perceptia  ca China era intr-un anumit fel la limita rabdarii ca urmare a celor 11 runde de negocieri si invoca reptat chestiuni de principiu care trebuie respectate pentru un acord , care pentru a fi acceptabil Beijingului, trebuie sa fie balansat . Se afirma ca China va actiona “ rational”  “ in the interests of the Chinese people, the American people, and all other peoples around the world. However, China will not bow under pressure and will rise to any challenge coming its way. China is open to negotiation, but will also fight to the end if needed”.   Afirmand ca  “No challenge will hold back China’s development” documentul transefra negocierile asupra tarifelor in sfera securitatii nationale  : “remains committed to its own cause no matter how the external environment changes.”  Deopotriva ca “China can maintain sound momentum for sustainable and healthy economic development, and its economic prospects are bright” fiind “ deschisa” si devenind mai puternica “ through reform”. Iar raspunzand si unor solicitari de ansamblu venite din partea Occcidentului  in intregime, nu doar a SUA, documentul anunta ca “ Measures to be taken include expanding market access for foreign investment in broader areas, strengthening international cooperation on intellectual property protection, increasing imports of goods and services, implementing more effective international coordination on macro-economic policies, and putting more focus on the implementation of opening-up policies. A more open China will have more positive interactions with the world, which in turn will advance the development and prosperity of both China and the world.

Concluzia este evidenta din cele ce preced: “Cooperation is the only correct choice for China and the US and win-win is the only path to a better future” . Beijingul spera “US can pull in the same direction with China”, determinand impreuna cu SUA  avansul   “ China-US relations based on coordination, cooperation and stability for the well-being of both nations and the world” .

Doua incheieri ale documentului chinez trebuie neaparat relevate. Cea dintai este ca China anunta ca nu va permite ca actualula “ frictiune” comerciala si tarifara cu SUA sa impiedice planurile sale de  dezvoltare. Secunda, ca Beijingul nu va da inapoi , iar singura cale de intelegere este aplicarea principiului win-win, asigurand astfel stabilitate ambelor natiuni implicate si intregii lumi.
 
Practic , dupa publicarea acestui document de partea chineza , erfa randul SUA sa ia initiativa. Cronologia evenimentelor din acest dosar palpitant consemneaza  ca urmatoare date reper dupa aparitia publica a documentului care detaliaza pozitia chineza astfel : 
“ June 18, 2019 – /…/ Xi and Trump reignite trade talks over the phone, less than two weeks before the much anticipated G20 Summit in Osaka, June 28 and 29. Both sides have confirmed that they will meet in person to discuss the ongoing trade dispute, on the sidelines of the Summit. Previously, Trump threatened to slap tariffs on the remaining US$300 billion of untariffed Chinese imports, depending on the outcome of the trade talks. This will effect an array of consumer products, such as cellphones, computers, and clothing. These new tariffs have now been proposed in a bill  , with public consultation set to end on July 2.
June 26, 2019 – /…/The US and China have agree to a tentative truce in the lead up to their resumed trade talks in Osaka this weekend. Details of the agreement are being drawn up and are expected to be released prior to the meeting. The US has threatened 25 percent tariffs on a further US$300 billion of Chinese imports, which is expected to be halted. Sources quoted by the media suggest that Trump might propose a deadline of six months for the talks to reach an agreement. If this does culminate, it would mean the US would hold off on implementing further tariffs until the end of the year.”
 
Mult mai importanta este insa consemnarea facuta trei zile mai tarziu, in urma unei conferinte de presa a presedintelui Trump, care a anuntat anumite relaxari  ( inclusiv in legatura cu compania chineza Huawei )in pozitia SUA. Au fost oare aceste ‘relaxari’ promovate de Casa Alba  rezultat al documentului publicsat de Beijing la 2 iunie sau preocupari stringente ale administratiei Trump, intre care apropierea campaniei prezidentiale din noiembrie 2020  se vizibilizeaza puternic, au indemnat la aceste decizii ?
June 29, 2019 – /…/The US and China agreed to restart trade talks, following the tentative truce reached earlier in the week. No deadline has been imposed for the talks unlike the 90-day ceasefire agreed to last year at the G20 Summit in Buenos Aires. This means that a new round of tit-for-tat tariffs will remain on hold for the foreseeable future.”

Acordul in dosar va fi atins abia la jumatatea lunii ianuarie 2020, dupa alte negocieri. In noiembrie 2019 va intervene insa un eveniment de o magnitudine globala , iar lumea va intra pe coordinate inca nedefinite .  

29 aprilie
 
[1] http://en.kremlin.ru/events/president/news/63277- Joint statement by President of the Russian Federation Vladimir Putin and President of the United States of America Donald Trump commemorating the 75th Anniversary of the meeting on the Elbe
[2] https://www.dni.gov/index.php/global-trends/the-future-summarized- Intre altele, aceeasi portiune de analiza a viitorului arata ca : “Uncertainty about the United States, an inward-looking West, and erosion of norms for conflict prevention and human rights will encourage China and Russia to check US influence. In doing so, their ‘gray zone’ aggression and diverse forms of disruption will stay below the threshold of hot war but bring profound risks of miscalculation. “
[3] Global Trends 2030: Alternative    Worlds , p VI https://www.dni.gov/files/documents/GlobalTrends_2030.pdf: “the world’s economic prospects will increasingly depend on the fortunes of the East and South. The developing world already provides more than 50 percent of global economic growth and 40 percent of global investment. Its contribution to global investment growth is more than 70 percent. China’s contribution is now one and a half times the size of the US contribution. In the World Bank’s baseline modeling of future economic multipolarity, China—despite a likely slowing of its economic growth—will contribute about one-third of global growth by 2025, far more than any other economy.”
 
[4] China’s Position on the China-US Economic and Trade Consultations ( June 2019)- The State Council Information Office  of the People’s Republic of China- http://www.xinhuanet.com/english/2019-06/02/c_138110404.htm
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.