Mai 2019- Starea Europei si a lumii -1 | publicatii - Politica La Est
eaa3c1e8-7c6e-4b55-b502-f19707bbc554.jpg

Mai 2019- Starea Europei si a lumii -1

Mihail E. Ionescu
 
            O reuniune internationala consacrata securitatii internationale, cum este cea care se desfasoara anual la Tallin, in Estonia, “Meri Lennart”     , evidentiaza neindoielnic care sunt trendurile principale de gandire ale practicienilor si expertilor in relatii internationale  referitor la starea de azi a Europei si a lumii.  Mai ales ca participanti la astfel de intruniri sunt politicieni de top – presedinti de state , sefi de guverne, ministri, experti reputati, jurnalisti ai marilor cotidiene mondiale, etc. Desigur, depinde foarte mult de imaginatia si inteligenta alcatuirii scenei de dezbatere pentru a putea obtine de la participanti- nu putini cu functii politice inalte ,si deci supusi unui autocontrol ridicat-   de la cei care iau cuvantul sau comenteaza ceea ce ei insisi nu credeau ca pot gandi si spune.  Dar imprejurarile obliga, dezbaterea este provocatoare, nevoia de a face fata acestor provocari este un stimul  neasteptat astfel incat avem expresii/ judecati/ opinii/ controverse  neasteptate referitoare la anumite evenimente sau privind trenduri consacrate in relatiile internationale, precum si replica scanteietoare, menite sa ramana in memorie.  Mai ales azi , cand avem de a face cu o veritabila cotitura in privinta viitorului, pe de o parte fiind vorba de vechea naratiune a ordinii globale  post- Razboi Rece- subsumata orientarii neo-liberale , traditionala pana la ascendenta lui D. Trump la Casa Alba,  a Pax Americana si, pe de alta parte, cee ce se numeste ‘era Trump’  deja, anume o revansei geografiei si reintoarcerii  in avanscena evolutiei istorice a politicii de putere , precum si aparitiei nestavilite a nationalismului si populismului opuse , nu doar prin iliberalism cum s-a incercat o clasificare ideologica, orientarilor fundamentale neo-liberale. Reuniunea de la Tallin a avut  un inspirat titlu general:  “Un singur trecut mai multe optiuni de viitor “.
 
            Dincolo de arhitectura dezbaterii- iar organizatorii se intrec in ultima perioada pentru a crea un cadrul de fermentare  a ideilor,  de la tematica generala a reuniunii cu titlu provocator si incapator de ample discutii,  la imaginatia de aranjare a succesiunii  panelurilor- s-au inventat si ‘night owl panels’, care sunt dupa mesele de seara, cand se mai bea un pahar de vin, astfel ca limbile sa fie mai dezlegate , dincolo de oficial-, la titlurile de sesiuni  desfasurate zilnic , calibrate pe participanti- presedinti de state, ministri sau experti din tari cu dosare contradictorii, astfel ca stimulii dezbaterii  sa fie biciuiti de ‘corsetul’unei provocari limitate-. O  alta modalitate de intensifiare a discutiilor si generare de idei utile ori mcar fezabile o prezinta utlizarea hashtag-urilor proprii reuniunii. Participantii- prin chiar arhitectura acestor reuniuni- nu pot sa fie mereu implicate direct la dezbaterile carora le sunt  martori, fie din lipsa de timp- sunt acceptate , in functie de moderator si agilitatea acestuia doar cateva intrebari la final de panel, multi fiind frustrati de a fi sariti la nominalizare ca  intervenienti -  sau carenta  de reacti e imediata - uff, trebuia sa ma gandesc la asta mai devreme ! – se lamenteaza unii- astfel ca au la indemana o platform digitala pe care sa-si astearna propriile ganduri, ipoteze, nelinisti, intrebari sau altceva. Fara a mai pune la socoteala ca cercul participantilor se extinde prin chiar fatpul transmisiei live , iar followers in alte orizonturi geografice pot interferea intre martorii locali cu opinii proprii determinand chiar dezbateri in interiorul hash-tagului pe chestiuni/ dosare colaterale dezbaterii din reuniune
 
            Era digitiala face asemenea reuniuni practic veritabile sondaje internationale de opinie  pe tema aleasa si dau masura ideilor cu cea mai mare circulatie pe piata, in functie de subiectele abordate, dar deopotriva  mai aduc  si o alta facilitate. Twitter-ul de pilda obliga la un anumit numar de cuvinte si deci in 30 de semne trebuie sa expui ideea dorita , astfel incat ea sa fie comprehensibila tuturor . Deci sinteza majora,  la limita, ceea ce nu este chiar la indemana oricui. Dar  digitalul ofera si un premiu  celor care stiu sa-si expuna  limpede si concis ideile- dobandesc un numar apreciabil de comentarii sa redistribuiri , semn ca propria contributie este valoroasa si deci are tot dreptul sa  se considere in castig de imagine- ceea ce nu este deloc de neglijat intr-o profesie unde expertii sunt gelosi masiv pe faima si notorietate si mai ales pe numar de discipoli , daca nu pe originatorii de idei novatoare .
            Nu mai putin important ca barometru al generalitatii ideilor iexprimate este si locul de desfasurare a reuniunii in cauza . Pe de o parte, fiecare asemenea locatie geografica isi are proprii obisnuiti ‘ai casei’ dintre expertii invitati  sau dintre personalitatile politice implicate; pe de alta parte, invariabil plaja de idei se circumscrie in mod firesc teritoriilor prioritare de interes ale zonei/regiunii continentale  si este mai putin detaliata atunci cand refera la  arii indepartate sau chiar mai apropiate , dar fara relevanta prioritara de securitate  in spatiul in cauza. O specificitate aparte este data de locatii geografice  invecinand mari puteri , teritoriile proprii de interes local  fiind strans legate de comportamentul zisei mari puteri in alte zone , ceea ce da posibilitatea unei abordari de anvergura globala, pornind de la “local-prioritar “catre “general-global”si , eventual, inapoi. Asa cum este cazul micii Estonii, care invecineaza   Rusia , dar deopotriva fiind un membru al NATO si UE, organizatii de anvergura globala, isi cirucmscrie propriul interes  la dimensiunea evidentelor globale in care este implicata uriasa vecina rasariteana.
            Putem asadar spune ca putem lua pulsul actualei situatii internationale, urmarind cu atentie ceea ce se consemneaza pe twitter de catre participanti , iar cat credit dau acestia ideilor exprimate poate sa contureze un trend sau sa ramana doar o consemnare fugitiva si rapid uitata. Pentru ca si aici este un alt privilegiu oferit de acest digital sus pomenit: filtreaza prin captare de atentie a mai multor followers sau prin lipsa de mentionare  ideile exprimate , dandu-le girul ascendentei pe piata ideilor sau destinandu-le uitarii rapide.
            Reuniunile de la Tallin consacrate securitatii internationale si care poarta numele fostului presedinte al Estoniei,  Meri Lennart , au déjà o traditie post- Razboi Rece. Reuniunea din acest an, desfasurata la 17-19 mai a.c. , a fost a 19-a  si a purtat, cum am aratat déjà,  un titlu semnificativ : “ Un singur trecut , mai multe optiuni de viitor” ( “One Past, Many Futures”) . Este de spus ca  atat titlul general al reuniunii, cat si cele ale panelurilor sunt extrase din alocutiunile publice ale  lui Lennart Meri,  o originalitate a organizatorilor in a promova astfel contemporaneitatea fostului presedinte estonian. Nimic mai nimerit ca aceasta egida a unui viitor multiplu in ajunul unui vot decisiv pentru Parlamentul European, cum se stie  statele UE  votand succesiv  din 23 pana la 26 mai  sa-si trimita alesii la Bruxelles si Strassbourg pentru a tine carma organizatiei . Cum specifica programul reuniunii : “Voters are divided between left and right, liberal and illiberal, new and old member state, East and West and North and South, but there is also generational divide. Economic forecasts suggest that the generation currently stepping onto the stage will, for the first time in Europe’s post-war era, be poorer than their parents”  . Dar nu este numai atat. Vechile valori liberale ale precedentei generatii sunt sub asediu- fie ca se cheama iliberal sau populist sau nationalist-   , iar reuniunea a fost chemata sa evalueze aceasta nou generatie a UE si  sa raspunda la intrebari precum: “How do they perceive the most acute of today’s problems and what values guide them in searching for solutions? What longstanding conflicts in the EU will die with the change of generation and what new ones will emerge? How does this emerging generation interpret migration? How does it find the balance between integration and isolation, and between seclusion and contact? Does it see a need for a common European identity and core values?
            Cum au facut-o este oarecum usor de urmarit consultand repertoriul mesajelor pe conturl de twitter schimbate de participanti.  Ei au consemnat  zisele memorabile ale celor trei invitati de marca ai primului panel, in intregime feminin-   doi presedinti  -  estonian si georgian- si un ministru de notorietate  (german)  , care dau masura felului de a vedea starea lumii de azi , cu deosebire a Europei- prin lupa unei  generatii de leadership care se afla  nu prea departe de  pragul de a trece in randurile déjà vechii elite europene.
            Mai intai , ceea ce a fost consemnat de mai multi participanti, presedintele estonian a mentionat ca viitorul Europei este … Europa.  “ A powerful speech by @KerstiKaljulaid on why we need Europe in 21st century. [1] Este un tonic si robust raspuns celor care, in fata valului euroscepticismului, avatarurilor Brexit sau discordiei in jurul migratiei, au inceput sa se indoiasca de  sanatatea UE si, laolalta cu altii, rauvoitori, sa prevesteasca tragedia incetarii de fiintare a organizatiei de integrare continentala .  “ Ne trebuie Europa in secolul XXI” , fie si pentru ca doar astfel putem sa  fim anagajati in competitia lumii acestui secol, in care marii competitor sunt gigantii economiei globale, ai demografiei planetare .  Sau a notat un alt participant: “In the background of the Estonian submarine of the 1930s, @KerstiKaljulaid: the #EU is a ship that many want to get on board with and few want to leave. “[2]  In aceasta aventura a  primului secol al celui de al treilea mileniu, sub o uriasa fotografie a unuia dintre cele trei submarine ale Estoniei interbelice , UE ramane nava- pentru a completa metafora- ce poate strabate marile in furtunile/involburarile  care vor sa vina. Chiar daca  “ Noisy populism is amplified to EU citizens as though they were sailors in a submarine, says Estonian president/…/” .[3] Metafora energica a submarinului ca nava propice sa poarte Europa  in secolul XXI- cu alte cuvinte adaptarea batranului continent la jocurile de forta ale acestui secol- a fost confirmata de ministrul Apararii al Germaniei , Ursula von der Leyen, care potrivit unei notatii sintetice , a spus in panel ca "If we would not have #NATO today, we should immediatly invent it".  [4] In traducere libera, existenta si cooperarea UE cu NATO este un imperativ de neocolit in deceniile care vin pentru Europa. Un mesaj stenic si potrivit realitatilor lumii de azi, mai ales adresat amenintarilor masive venite dinspre diverse orizonturi geopolitice pentru ordinea internationala post –Razboi Rece.
            La urma urmei ce ameninta relatia transatlantica atat de durabila vreme de 70 de ani, asa cum o intruchipeaza NATO  cea mai puternica alianta politico- militara care a existat vreodata in istorie ? Sunt oare cantecele de sirena , nu atat atragatoare , cat zgomotoase si acoperind prin vociferare decenta si buna cumpanire a batranului continent, atat de primejdioase ? Raspunsul a fost dat- si il gasim pe hashtag-ul conferintei- la alt panel.  Aici MiroslavLajcakjcak a punctat, referindu-se la “ the siren calls of populism “ : “Europe is going through a crisis of confidence at the moment. And I would be cautious about labeling too much. We may alienate our people even more.”[5]. Iar un alt tweet consemneaza despre  inventarea si ascensiunea “iliberalismului ” :“Have an illiberal democracy, is like having an atheist church. This concept should not exist....”.[6]
            Sa consemnam asadar o prima trasatura a starii lumii de azi, asa cum reiese ea, din discutiile de inceput  de la  ‘ Meri Lennart  Conference” . Anume ca unitatea lumii occidentale, a civilizatiei euro-atlantice este un lucru firesc- nu atat vadit prin rezistenta in timp a NATO-, dar mai ales prin inadecvarea amenintarilor care s-au conturat la adresa valorilor acestei vaste comunitati, fiind vorba de “ cantecele de sirena “ ale populismului sau de elucubranta teorie a ‘ iliberalismului. Ca nu trebuie  defel subapreciate- doar Ulise a trebuit sa accepte ferecarea de catarg pentru a nu ceda acestor chemari acvatice -  aceste amenintari este subinteles, dar ca existenta lor nu  trebuie sa justifice o carenta de “ incredere “ a Europei in viitor.
            Dar poate UE sa reziste- ca o celebra posesoare a statutului de “  putere majora  soft”  in care puterile mari, hyperputerile,  incearca sa-si mentina sau amplifice rolul istoric  prin hard power- intr-o lume in care a inceput sa domine “ politica de putere” exprimata mai degraba militar decat altfel. Iata opinii exprimate: “President  of Estonia says EU is not only a soft power. #EU must provide security as a common good. “ [7]; “ EU was seen as a champion of the soft power. World has changed, power is the name of the game now. Historically the EU was not meant to be a powerhouse” (ministrul estonian al Apararii Jüri Luik:)[8]  ; “Jüri Luik frames the opening panel of #LennartMeriConference2019 with asking what are we doing wrong today that can haunt us in the future[9] ; etc. Aceasta ultima remarca trebuie sa fie izvor de meditatie pentru responsabilii securitatii statelor si stabilitatii internationale, pentru ca in viitor este evident ca nu vor avea decat sa-si reproseze neglijarea eforturilor de aparare, carenta de utilizare a masurilor preventive si de descurajare fata de asertivitatea unor actori internationali  majori si neluarea in seama a  indatoririlor de alianta  la limita maxima . Faptul ca actuala editie a ‘Lennart Meri Conference’  s-a desfasurat sub impunatoarea  imagine a submarinului estonian interbelic , stiind ceea ce s-a intamplat ulterior,  face expresiva intrebarea adresata   facuta de ministrul estonian al Apararii.  A subestima apararea , a neglija posibilitatea deal-urilor intre marii jucatori sistemici, a nu intari alianta din care faci parte si a pregati natiunea pentru rezilienta in fata unor evenimente neprevazute, poate sa  duca la ceea ce un alt participanmt a consemnat pe hashtag. Anume , “If you cannot imagine the future, then you will arrive in an imaginary past.[10]
            De altfel, reprezentantul unei mari puteri, cea mai importanta a UE,  Germania, a fost foarte deschis in a arata care este perceptia in tara sa a problematicii de securitate. Iata declaratia sa, evaluata de un  participant ca fiind “ best quote on Germany”: “When you say ‘existential threat’ in Germany, people think about the extinction of the bees”.[11] O punere la punct a acestei ziceri memorabile a ambasadorului Lambsdorff  este data pe alt cont de twitter de un compatriot al sau, recunoscut expert in securitate  (Ulrike E. Franke ) :”  I found @Lambsdorff very strong on #NATO at #LennartMeriConference2019 but boy did I *hate* this line. The extinction of the bees is a real, existential threat. And one especially young people care about. Belittling this for laughs and opposing it to defence is a bad bad idea.” [12] Dincolo de aceste pozitii este semnificativa perceptia intr-o parte a asistentei la alocutiunea ambasadorului Lambsdorff: “/…/ this was said in a certain context, showing how threats and challenges are seen in Germany and that the military ones that are perceived as real by the eastern flank countries are by no means viewed as such in Germany.”[13]
            Iar in aceasta perceptie este identificata una dintre liniile de forta ale starii Europei actuale , ceea ce am putea numi divergenta de evaluare a amenintarilor de securitate intre responsabili statelor membre din Estul si Vestul european al aliantei NATO.  Ceea ce trebuie sa recunoastem ca nu este deloc util sanatatii si unitatii batranuului continent, atunci cand realizam ca exista aceasta falie intre Est si Vest in Europa pe care in entuziasmul post- Razboi Rece si al largirii NATO si UE catre Est o credeam disparuta pentru totdeauna  . Este oare redeschiderea vechilor  controverse/contradictii /schisme intre Est si Vest vechi de mai bine de un mileniu ?  Asistam , din nou, la aparitia unei “ cortine” intre cei doi “plamani”  ai Europei?
 
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu