Why is Venezuela important today? | publicatii - Politica La Est
414f62ea-e4ab-4e2a-832a-56bd50f6e0ac.jpg

Why is Venezuela important today?

Dr. MIHAIL E. IONESCU
  
            In ultimele saptamani am fost martorii unei evolutii de evenimente putin obisnuite, in mijlocul careia s-a aflat Venezuela. Desigur, socialismul de un tip aparte initiat si practicat de (  predecesorul actualului presedinte  Nicolas Maduro)  fostul ofiter Hugo Chavez, devenit din 1998 presedinte al   celei mai bogate in resurse petrolifere de pe glob, care este Venezuela, a mai fost prezent in media internationala. Exotismul reformelor lui Chavez de tip socialist/communist si sorginte tiermondista - invatamant gratuit, sanatate idem, o piata controlata in folosul ‘maselor’, toate la un loc sufocand economia venezueleana intemeiata pe profiturile din vanzarea petrolului, precum si incercarea lui de a strapunge transformator  si la nivel global - cautata optimizare a OPEC, de pilda, sau incercarea de a ridica Sudul planetei versus  a ceea ce socotea a fi dominatia imperialista, dar si apropierea lui  de Cuba lui Fidel Castro au fost nu rareori pe prima pagina a mediei internationale.
         Regimul instalat de Chavez in Venezuela - numit tipologic chavism- a fost o mixtura de elan revolutionar tipic sud-american, bolivariano-castrist,  cu patosul tiermondist,  la moda inca din vremea Razboiului Rece, tintind  a ajunge din urma lumea dezvoltata nu a putut rezista mortii sale in functie in martie 2013. Dupa moartea lui Chavez, urmasul sau ideologic care a ocupat scaunul puterii  cu un minim avantaj in alegeri  fata de opozitie – reteta sigura pentru instabilitatea social-politica si declinul economic imediat instalate- a fost in atentia mediei internationale. Pe de o parte pentru dezastrul economic pe care il patrona si accelera prin masuri populiste,  asociat coruptiei, inflatiei nemaivazute, scaderii dramatice a nivelului de trai si trendului de parasire in masa  a tarii de catre cetatenii simpli.  Pe de alta parte, datorita modului in care s-a facut ales din nou presedinte la sfarsitul anului trecut, prin manipularea constitutiei si marginalizarea opozitiei.
 
            A intervenit insa un moment de cumpana in evolutia acestei tari, cand, la sfarsitul lunii ianuarie 2019, SUA mai intai, au recunoscut pe  Juan Guaidó, liderul Adunarii Nationale (Parlamentului) ca presedinte in exercitiu al Venezuelei, in locul abia instalatului  Nicolas Maduro, iar Uniunea Europeana, Spania, precum  si alte state din America Latina  au urmat aproape imediat exemplul Washingtonului.
         Ceea ce este de mentionat de la inceput in analiza acestui dosar al evenimentelor din Venezuela sunt doua lucruri.
Mai intai, actiunea SUA a fost intrevazuta ca una traditionala de instalare a ordinii in ‘curtea din  spate’ a SUA, ceea ce s-a mai intamplat si in trecut, cu sanse mai mari sau mai mici de reusita ( vezi Cuba, dar si alte state sud-americane, mentionand aici Chile amilor ’70 ai secolului trecut ). Ceea ce se distinge acum este faptul ca actiunea lui Donald  Trump a fost imediat imbratisata si de adversarii sai politici  implacabili din interiorul SUA, care urmaresc cu acribie cea mai mica greseala a lui - in plan intern sau extern - pentru a pune bete in roate guvernarii de la Casa Alba, pe de o parte; pe de alta, decizia  Washingtonului de a grabi  inlocuirea lui Maduro la Caracas inclusiv prin folosirea fortei militare (un prim episod s-a consumat acum doua saptamani, cand ajutoare sosite la frontiera cu Columbia au fost insotite de protectie militara, actiunea fiind blocata de fortele armate ale Venezuelei).
 
         Cel de al doilea lucru remarcabil este faptul ca in sprijinul lui Maduro au venit  imediat Rusia si China, beneficiare ale unor generoase contracte de furnizare de petrol venezuelean de multe miliarde de dolari . Interpretarea data imediat acestei pozitionari a unor mari puteri de anvergura globala a fost indeobste asociata in analizele intreprinse pana acum cu reinventarea mai vechii divizari sistemice  specifice Razboiului Rece, de aceasta data nu pe linia comunism-capitalism, ci pe confruntarea intre autoritarism ( China si Rusia ) si democratie( SUA si UE ). In subsidiar se cere aratat si ca state sud-americane au constituit un grup de lucru insarcinat cu identificarea unei cai pasnice de solutionare a crizei, pe mai larg experimentata orientare de inclusivitate a continentului deopotriva de neacceptare a interventiei actorilor majori globali in gestionarea problematicii regiunii.
 
         Contextul international si evolutiile pe scena relatiilor dintre marile puteri  sunt  insa un seismograf sensibil care ajuta a inregistra , dincolo de paradigmele trecutului recent, adevarata confruntare care se desfasoara azi in jurul Venezuelei. Pentru ca-anticipam concluzia noastra principala-disputa asupra Venezuelei de acum identifica marii  competitori ai sistemului in viitoarea ordine globala si domeniile  principale al competitiei dintre ei
 
         Stim ca presedintele SUA, D. Trump, in Strategia  de Securitate Nationala asumata in mandatul sau ( decembrie  2017 ) a caracterizat epoca actuala ca una a reintoarcerii politicii de putere ( power politics)  in sfera relatiilor internationale,  definind principalii competitori/ adversari  ai SUA, anume Rusia si China.
         Indiscutabil,  logica politicii de putere comanda ca fiecare combatant al infruntarii sa-si mentina strans conectati proprii aliati, mai mult sa caute sa smulga adversarului pozitii/state importante. Iar, din aceasta perspectiva, Venezuela este chiar o piesa importanta, situata in imediata apropiere a teritoriului SUA si extrem de bogata in petrol , condusa fiind de un presedinte  apropiat ideologic al liderilor  Rusiei si Chinei. Nimic mai firesc atunci decizia SUA sa procedeze asa cum a facut si intentioneaza sa faca in viitorul imediat. Replica imediata a Chinei si Rusiei intra perfect in aceasta logica: anume a nu pierde pozitiile déjà obtinute in Venezuela si investitiile masive facute in principala bogatie a acestei tari- petrolul- pentru a-si consolida pozitia in competitie.
 
         Aceasta nu este insa doar singura trasatura de importanta in acest dosar a contextului international actual.
         In relatia cu China, Trump a lansat un veritabil razboi comercial si deznodamantul lui este inca in suspensie, in pofida unor semnale optimiste.[1] Dar o parte esentiala  a acestui razboi comercial al primilor gigantic economici ai sistemului,  se vadeste a fi  o componenta de mare insemnatate. Este vorba de ceea ce devoaleaza cazul Huawei, declansat o data cu arestarea in Canada, la sfarsitul anului trecut,  a CEO-lui  acestui gigant chinez al comunicatiilor globale. Problema Huawei nu este atat a acestei arestari si eventualei transferari a persoanei in cauza  in SUA pentru a fi inculpata pentru calcarea legilor americane, nu este nici a a faptului ca China a ripostat energic fata de gestul considerat neprietenesc al Canadei, cat  ceea ce a urmat ulterior din partea SUA. Mai precis, apelul Washingtonului catre aliatii sai  de a evita orice afacere cu aceasta uriasa firma chineza specializata in tehnologia comunicatiilor erei digitale, deja implicata in Europa in mai multe state prin oferte  facute pentru instalarea formulei de internet  5G sau realizarea arhitecturii digitale nationale( inclusiv Romania ). Comentand un articol aparut in ‘Financial Times’, intitulat “US Threatens to Cut Intelligence Sharing with Berlin over Huawei”, un observator al relatiilor internationale a notat pe propriul cont de twitter:” You’re either with me or against me: #US reportedly threatens to curb #intel sharing if #DEU does not block #Huawei. [2]
         Ceea ce se desprinde din  cazul Huawei este faptul ca are loc o acerba cursa tehnologica in sectorul de varf ( cyber ) cu aplicabilitate militara – anume sfera digitala, dar legata si de AI si celelate domenii tehnologice de mare performanta .
 
         Cazul Huawei  trebuie analizat in stransa legatura cu alte doua dosare in  desfasurare pe scena internationala. Cel al tensionarii recente a relatiilor SUA cu Germania  , precum si cel al achizitionarii de catre Turcia a instalatiei rusesti antiaeriene S-400.
 
Cel dintai caz , asa cum s-a vadit la conferinta de securitate de la Munchen de luna trecuta , reprezinta  o chestiune spinoasa, dar in solutionarea careia se pare ca SUA nu se va retine  la a recurge la sanctiuni impotriva unui aliat apropiat in cazul in care nu este ascultata . Este vorba de  finalizarea  conductei de transport gaze naturale  din Rusia in Germania - North Stream 2.
            Boris Pancevic, corespondentul in Germania al ‘The Wall Street Journal’ este  autorul unui articol pe aceasta tema in editia din   11 martie a.c.  sintetizat  in sapte notatii pe contul de  twitter-ul propriu:
" ‘ We need more gas,’ says Angela Merkel. ‘We do not think, fundamentally, that there is a need for the pipeline,’ says U.S. deputy energy secretary @EnergyDepSec. /
When the German chancellor took her seat at the Oval Office table, though, President Trump left her nowhere to hide. ‘Angela,’ he said, according to people in the room, ‘you got to stop buying gas from Putin.’/
The Trump administration contends the pipeline would prop up Moscow, still under Western sanctions for its 2014 Ukraine invasion. Berlin says the @GazpromEN pipeline would improve the continent’s energy security./
A U.S. security official said the president saw #NordStream2 as incompatible with the military shield America maintains over Europe. The president’s thinking, the official said: ’ If you want us to protect you from the beast, why  are you feeding it?’/
After years of diplomatic efforts to persuade Germany bury Nord Stream 2, Washington is preparing sanctions against the pipeline that would target investors and companies contracted to lay pipes/
Russian officials have told Ms. Merkel’s aides U.S. sanctions would prompt Gazprom to buy off the Western companies and complete the pipeline on its own/
Gazprom officials said that if specialized pipe layers would be forced out, the project would be delayed and costs would rise, but @GazpromEN would be able to complete the work. Russian banks would take over, possibly with some Chinese financing/
 #NordStream2 is a strain on the U.S.-German relationship’,  said senator @ChrisCoons . ‘Democrats—myself included—who have raised concerns are not principally thinking about LNG exports, they are principally worried about strengthening Russia’s hand.’ ” [3]
            In acelasi dosar se stie deopotriva ca - potrivit aprecierilor poloneze - finalizarea North Stream 2 ar  ‘elibera’ Rusia de constrangerea economica de a livra Europei gaz via Ucraina  si astfel a putea  continua actiunea agresiva in Ucraina. O  data ce sistemul de transport pe teritoriul ucrainean al propriului gaz nu va mai fi necesar fiind inlocuit cu North Stream 2 actiunea declansata in Ucraina in  2014 va putea fi reluata si chiar amplificata in fostul imperiu exterior sovietic  .[4]
         In cel de al doilea caz , referitor la achizitionarea de catre Turcia a instalatiei S-400 din Rusia, autoritatile americane au anunntat ca, daca acest contract  se realizeaza , atunci Turcia nu va mai beneficia de avioane de vanatoare de ‚generatia 5’ , F- 35 , produse de Lockheed Martin ,  la proiectarea careia a contribuit, precum si ca va fi supusa , de asemenea,  la sanctiuni economice din partea SUA. La 5 martie a.c.  comandantul aliat suprem din Europa al fortelor aliate NATO ( SACEUR ) , generalul american Curtis Scaparotti a declarat ca recomanda ca SUA sa nu vanda Turciei avionul F- 35 if Ankara does not drop plans to buy S-400 surface-to-air missile defense systems from Russia. [5] Declaratia generalului american facuta in fata unei comisii a Congresului SUA este urmatoarea: “My best military advice would be that we don’t then follow through with the F-35, flying it or working with an ally that’s working with Russian systems, particularly air defense systems, with what I would say is probably one of most advanced technological capabilities,”[6] Este asadar la mijloc protejarea avansului tehnologic in domeniul jet-urilor ,  generalul Scaparotti afirmand  logica militara ca el nu trebuie   sa fie la dispozitia unui competitor strategic, anume Rusia. Mai mult, oficialii americani au declarat  ca daca Turcia va recurge la asemenea achizitie - iar stiri recente arata ca este decisa in aceasta afacere - atunci SUA vor refuza a vanda Ankarei si instalatii antiaeriene tip ‘Patriot”.
         Ceea ce leaga exemplele de mai sus este un element comun: competitia dintre SUA si China  plus Rusia – cum este cazul dosarului Venezuela, dar si al celorlalte - a devenit una globala, iar miza este prioritar tehnologica, anume pastarea superioritatii in domeniile performante  cu dublu uz, civil si militar.
         Venezuela nu este  desigur un hub tehnologic astfel incat sa evidentieze puternic aceasta mutatie. Principala ei bogatie, de dimensiuni fabuloase, este insa ceea ce reprezinta  miza uriasa aflata in joc. Iar vecinatatea acestei tari cu SUA, precum si traditia de dominatie a emisferei vestice de catre Washington sunt elemente subsidiare  care au determinat decizia de actiune a SUA . Mai ales ca, prin facilitatile sale portuare, Venezuela reprezinta un cap de pod important in apropierea teritoriului SUA  pentru competitia in domeniul naval a viitorului intre China ( si Rusia )  si SUA .
         In mod neasteptat , dar in concordanta cu logica competitiei de putere in plina desfasurare intre marii actori , Venezuela a devenit un punct de inflexiune al power politics , trasatura caracteristica a viitorului sistemic. Deja sunt decantati jucatorii care isi disputa hegemonia sistemica, pe de o parte SUA, pe de alta parte China in parteneriat cu Rusia . Ceea ce devine tot mai evident este ca, in fond, competitia de mare putere a glisat, din motive care trebuie discutate, de la  preponderenta militarului – cum a fost in vremea Razboiului Rece - catre, in principal,  dimensiunea  tehnologica, cum este acum si va fi in viitorul previzibil. Cum scrie Gideon Rachman intr-un recent articol:  “ it is technology that could become the basis of the new global split. China long ago banned Google and Facebook. Now the US is struggling to thwart Huawei. With concern mounting over the control and transfer of data across borders, countries may increasingly come under pressure to choose either the US tech-universe or the Chinese version — and they may find that the two are increasingly walled-off from each other. But a division that started with technology would not stay there. Data and communications are now fundamental to almost all forms of business and military activity[7].”
 
         Disputa dezvoltata azi  in jurul Venezuelei are importanta remarcabila ca ne spune ceva despre viitorul  sistemic imediat, poate si despre reconfigurarea lui, mai ales in privinta competitorilor si a principalelor spatii  de competitie actuale : tehnologie si resurse.
 
 
 
14 martie 2019
 
[4] Polish Foreign Minister: After completing Nord Stream 2 Russia will continue war in Ukraine, November 19, 2018-https://www.uawire.org/polish-foreign-minister-after-completing-nord-stream-2-russia-will-continue-war-in-ukraine
[6] Ibidem
[7] Gideon Rachman, The US, China and the return of a two-bloc world Technology, not military power, will be the basis for this new global split, The  Financial Times’, March 11 , 2019-  
https://www.ft.com/content/35accdc0-43de-11e9-a965-23d669740bfb
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu