“CELE 3 MARI” : O INITIATIVA GEOPOLITICA DISPUTATA | publicatii - Politica La Est
3si.png

“CELE 3 MARI” : O INITIATIVA GEOPOLITICA DISPUTATA

Mihail E. Ionescu
 
          Lansat acum doi ani, prin demersul Croatiei, formatul “Cele trei mari” reprezinta o initiativa cu un evident si semnificativ continut geopolitic. La un an de la lansarea sa – eveniment oarecum fara mare semnificatie, cu referiri la cooperarea de ordin economic si implementare  de proiecte in domeniu – la Varsovia, in prezenta presedintelui american, Donald Trump, initiativa a dobandit conotatii geopolitice certe, iar referirile sefului executivului SUA la evenimente in curs in regiune in  rastimpul scurs de atunci au validat si intarit aceasta orientare . A avut un ecou urias, iar consecintele acestei pozitii nu sunt inca deplin elucidate, ceea ce a spus presedintele Trump in iulie acest an, intr-un breakfast deja celebru prin inraurirea avuta asupra evolutiilor Summit-ului NATO atunci inceput la Bruxelles. In relatarea  ‚Euroactiv’ ; “Trump said Germany was ‘captive to Russia’  and criticised its failure to raise defense spending. Trump said Germany was paying ‘ billions and billions of dollars’  to Russia, ‘ the country that we are supposed to be protecting you against’ , adding that NATO had to look into this./…/ Poland is reportedly encouraging Trump to oppose the pipeline because of Warsaw’s own anti-Russian motivations. But Trump may very well have his own reasons to project himself as the promoter of the US alternative to Russian gas and to hit at what he sees as ‘free-riders’ in NATO./…/ ‘For Nord Stream, there are different views. It’s not for NATO to solve that issue’, Stoltenberg said later in the NATO headquarters.[1]  Intentia Germaniei de a dubla deja existenta conducta de gaz ‘ North Stream’ , care o leaga de Rusia, a fost intampinata cu o ampla impotrivire a  statelor din spatiul est-european situate intre Germania si Rusia, cele mai vocale find Ucraina si Polonia. In argumentatia acestora s-a  incriminat caracterul geopolitic al proiectului demonstrat  de utilizarea de catre Rusia a exportului de energie ca ‘ arma’ . Cum se stie, cele 12 state ale ‘ Initiativei  celor trei mari” nu au inclus de la inceput Germania sau alte state ale UE situate in arealul vestic al organizatiei, practic incluzand doar state situate intre marile Baltica, Neagra si Adriatica.
 
          In cercurile diplomatice, precum si ale expertilor in securitatea continentala a fost observata inca de acum cativa ani – oare de la lansarea intitiativei Chinei intitulata ‘ 16 + 1’ ( 2013 ) ? – tendinta de a identifica o ampla  competitie geopolitica asupra acestui spatiu, devenita tot mai vizibila. Pe de o parte, China, prin formatul “ 16 + 1” vrea  sa se impuna ca actorul major in zona Europei de Est – mai putin statele din fosta URSS – iar proiectele sale – unele deja materializate – de a construi o ampla infrastructura de transport ( feroviar, rutier si chiar fluvial )  in regiune au fost legate de marele sau proiect geopolitic lansat in 2013 “One Belt One Road”  sau “ New Silk Road”. In cadrul acestui format sunt urmatoarele state : Albania, Bosnia-Herzegovina, Croatia, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Slovenia, Bulgaria, Romania, Republica Cehia , Ungaria, Polonia , Slovacia, Letonia , Lithuania si Estonia.
Din insiruirea componentelor se observa ca formatul Chinei de cooperare in regiune cuprinde state UE si NATO, fara a include state post-sovietice ( in afara celor baltice ). Asadar, o linie de demarcatie vizibila, trasata de China, intre Uniunea Europeana ( partea vestica ) si partea estica a organizatiei continentale , socotita ‘ curtea din spate’  a acesteia.   Pe de alta parte, Rusia, un jucator cu traditie  istorica in regiune, a devenit foarte activa aici, o data ce s-a implicat militar din toamna anului 2015 in Orientul Mijlociu, profilandu-se ca sprijinitorul cel mai important al regimului Assad din Siria. Deja revenirea ‘ fizica’ militara a Rusiei in aceasta regiune disputata a planetei a avut repercusiuni in bazinul Marii Negre ( reorientarea Turciei ) si in Balcanii de Vest  ( initial in  Muntenegru, mai recent in Macedonia  ), in Cipru si Grecia Moscova capitalizand si consolidand  mai vechi relatii bilaterale  . Ofensiva chineza si rusa a indreptatit UE sa dea mai mare atentie Balcanilor de Vest inca de acum doi ani, cand s-a stabilit o foaie de parcurs a tarilor nemembre UE de apropiere de organizatie ( fara a exclude un  profil de membership, chiar anuntandu-se un termen  limita pentru acesta – 2025 – in unele cazuri).
Cum se stie, Muntenegru a devenit membru NATO in 2018, iar Macedonia, pendinte de rezultatul unui referendum asupra numelui statului ( 23 septembrie 2018 ) , avand aceeasi destinatie. In cercurile diplomatice si in randurile expertilor a devenit curenta opinia ca, in absenta unei implicari masive a UE si a SUA in aceasta regiune a Europei de Est – parte  esentiala, chiar daca nu cea mai mare, a ‘ Initiativei celor 3 mari’ , este posibil ca ‘ vidul’ astfel creat sa fie acoperit de Rusia si China. In sinteza , regiunea Europei de Est, unde “ Initiativa celor 3 mari “  dobandeste    relief tot mai masiv , este disputata intre marii actori globali- China , Rusia si SUA-, dar si de cel in devenire, Uniunea Europeana.
Aceasta competitie din spatial  Europei de Est are loc in cadrul mai larg al  racirii accentuate a relatiilor dintre UE si SUA. Tintind Germania, presedintele american Trump a avut numeroase gesturi / declaratii/ masuri , care evidentiaza ostilitatea sa fata de Uniunea Europeana. ‘ Planul Brexit’  de la Chequers , prin care premierul Theresa May vrea sa se desprinda de Europa a fost criticat de Trump, el indicand ca astfel Londra s-a asigurat ca nu va beneficia de un acord de liber schimb cu SUA. Iar  declaratiile sale referitoare la intentiile de a majora tarifele la importul de automobile din UE, pe ‘ modelul’ aplicat acum  importurilor din China, nu puteau sa nu aiba urmari. Bruxelles-ul- si Germania- au devenit tot mai decisi si deschisi  in a afirma imperativul de a identifica caile apararii proprii a Europei- fara sa neglijeze insa umbrela nucleara americana- iar ministrul de Externe al Germaniei a fost chiar atat de indraznet incat sa schiteze chiar masuri de riposta. Intr-un articol publicat in 22 august 2018  in ‘ Handelsblatt’  , Heiko  Maas afirma despre relatia UE-SUA :  “ Let’s use the idea of a balanced partnership as a blueprint, where we assume our equal share of responsibility. In which we form a counterweight when the US crosses the line. Where we put our weight when America retreats. And in which we can start a new conversation. If we go it alone, we will fail in this task. The outstanding aim of our foreign policy is to build a sovereign, strong Europe. Only by joining forces with France and other European nations can a balance with the US be achieved. The European Union must become a cornerstone of the international order, a partner for all those who are committed to it. She is predestined for this, because compromise and balance lie in her DNA.[2] Practic, ideea mai sus mentionata face trimitere nu atat la o distantare de SUA, cat la afirmarea Europei ca actor global distinct, legata inca de SUA, dar printr-un parteneriat echilibrat.
In acest cadru international  a avut loc reuniunea de la Bucuresti a   ‘Initiativei celor trei mari’ ( 17-18 septembrie 2018 ). Efortul diplomatic al Romaniei a fost de a reconstrui acest format european ca unul care sa consolideze relatia transatlantica pe cale de deteriorare. Germania, absenta la precedentele reuniuni, a fost acum prezenta, in acest fel implicarea UE devenind evident  si  pe termen lung. Mai corespunde oare intentiei initiale, cel putin cea vadita de discursul lui Trump de la Varsovia precedentului Summit al initiativei din 2017, care anunta transformnarea ei intr-un veritabil cap de pod american in regiune? Aceasta intentie initiala se argumenta prin orientarea de a a compensa evolutiile din domeniul energiei in regiune , tinand cont ca North Stream – 2 ( conducta de gaz dintre Rusia si Germania )  a creat aprehensiuni stateleor dintre aceste doua state, mai ales Ucrainei si Poloniei. Accesul regiunii ‘ celor 3 mari’ la gazul lichefiat american are tinta sa reduca  dependenta statelor regiunii de gazul rusesc , dar si de antanta geopolitica realizata intre Rusia si Germania prin North Stream- 2 ( cu urmari fatale in cazul unei ciocniri intre Rusia si NATO ).
Demersul romanesc a avut succes, participantii  consemnand o redirectionare a initativei catre tinta consolidarii lagaturii transatlantice. Este de notat ca participantii americani au salutat aceasta reorientare mentionand cat de oportuna este pentru crearea/consolidarea  unui  ‘Schengen militar’, deci a unui adjuvant al descurajarii NATO fata de asertivitatea Rusiei ( Dan Fried ), precum si aratand interesul major al SUA  pentru dezvoltarea infrastructurii regiunii cu sprijin american  ( Rick Perry , Secretarul Energiei din cabinetul Trump) , asadar pentru tinta originara a formatului .
Pentru aceasta orientare cu iz geopolitic indiscutabil a SUA pledeaza si alt eveniment intervenit chiar aproape concomitent cu reuniunea de la Bucuresti. Este vorba de faptul ca presedintele Poloniei, A. Duda, de la Bucuresti a plecat la Washington, iar la 19 septembrie presa international a anuntat ca el a propus , in intalnirea sa din Biroul Oval al Casei Albe cu omologul american D. Trump, instalarea unei baze permanente militare a SUA in Polonia. A. Duda a anuntat chiar ca Polonia este dispusa sa plateasca costurile mentinerii acestei baze- rolul ei de descurajant al unei actiuni a Rusiei in regiune nu poate fi indeajuns subliniat- , iar presedintele Trump a promis ca va insista pentru concretizarea propunerii interlocutorului.
In ziua urmatoare evenimentului de la Casa Alba pe twitter-ul sau A.  Duda a notat ca “  Scandalul și atacul mediei de stânga și al unor politicieni și comentatori, cu opinii cunoscute, arată succesul vizitei la Washington. Dacă nu ar fi așa, ar fi trecut-o sub tacere  ca fiind  neimportantă.”[3]   Mai mult, presedintele polonez  a consemnat si reactii ale presei germane la vizita facuta , precum si la propunerea avansata lui Trump de a instala o baza americana in Polonia, eventual numita-asa cum el a incercat sa-l …cointereseze personal pe omologul american- “ Fort Trump’. In articolul pe care il recomanda pe twitter lecturii  referitor la acest subiect- intitulat  “ Mass-media din Germania despre vizita lui Duda în SUA: PR sau succes real?”  , se consemneaza opiniile diferite ale mediei germane. De pilda, ‘ Suddeutsche Zeitung’ scrie ca "Polonia dorește crearea unei baze militare americane pe teritoriul său pentru a se apăra împotriva Rusiei, însă această idee este puțin probabil să se întâmple", care mai adauga si motivul acestei opinii: "Americanii resping această idee. Polonia încearcă, fara acordul aliaților  NATO și europeni, să obțină  garanții bilaterale de securitate din partea Washingtonului  împotriva Rusiei.  Cum adesea a aratat simpatie  pentru Moscova, președintele american Trump nu va fi de acord "[4]. Articolul cu pricina arata ca este oarecum o surpriza ca aceasta propunere a fost facuta publica, practic fiind rezervata in diplomatia clasica negocierilor secrete. In cu totul alt fel intepreteaza vizita lui Duda la Washington ‘ Die Welt’ . Acest ziar scrie ca  “ cele două țări au convenit asupra unei cooperări mai strânse între forțele armate, serviciile speciale și în domeniul apărării antirachetă.”, ceea ce trebuie sa atraga atentia Berlinului. In acelasi timp, ‘ Die Welt’ vorbeste de o “ alianta polonezo-americana impotriva North Stream-2 “ caracterizata ca “ o idée inteligenta” . Comentariul se incheie aratand ca "Avertismentele  din Varșovia nu au făcut niciodată o impresie la  Berlin sau Moscova. Amestecul lui  Trump într-o disputa care va permite  să-și exporte gazul lichefiat schimbă balanța puterii în favoarea Varșoviei.”  Asadar, se degaja opinia comentariului  german ca greutatea SUA , interesate in exportul gazului lichefiat,  schimba perspectiva proiectului North Stream-2 , ceea ce indrituieste si aprecierea  ca vizita lui A. Duda in SUA  a fost un succes. [5]
Desigur, in presa internationala au aparut si alte comentarii privind vizita facuta la Washington de catre  presedintele Poloniei. De pilda,  pe site-ul ‘ European Council on Foreign Relations’,  se evalueaza ca “The president travelled to America directly from the third ‘ Three Seas Initiative Summit’ , in Bucharest. Officially, Polish leaders are presenting Three Seas – in which 12 central European countries participate – as complementary to EU goals. But the government’s intellectual circles in Poland – their outriders, effectively – often frame the initiative as a way to counterbalance the German influence in central Europe through a new cooperation structure that enjoys American approval. Some even call it an equivalent to NATO in the infrastructural and energy domains. One major Three Seas infrastructure project is the development of a pipeline to transfer American natural gas from Swinoujscie port in Poland to countries to the south.[6]  Imediat dupa ‘ propunerea Duda’  facuta Casei Albe, in ‘ The National Interest” a aparut o analiza a situatiei geopolitice din Estul Europei, practic o veritabila coloana vertebrala  ca spatiu de interes in apararea continentala in eventualitatea unui razboi Est-Vest . Analiza consemneaza importanta dobandita recent de Polonia: “ Poland is crucial to European defense because it is the keystone of a NATO arch that runs from Norway in the Arctic to Turkey in the Caucasus. NATO’s northern flank is secure. NATO’s southern flank is in disarray as Turkey’s commitment  to NATO comes under doubt. But it is in the center that any future conflict will be won or lost. [7]
          Aceasta noua reconfigurare a apararii europene- intervenita dupa Brexit si impactul avut de acesta asupra batranului continent- se datoreaza , in conceptia autorului,  si Germaniei, care a avut acest rol pana acum: “  Germany used to be the bulwark of NATO’s central front, but today Germany’s defense spending is among the lowest  in Europe and its operational readiness  is abysmal. Just as important, the German public does not support NATO’s mission or America’s role in it. By a 42 percent to 37 percent margin, Germans want  U.S. troops out of their country.” [8]
Ramane sa ridicam intrebarea care sunt legaturile geopolitice si geoeconomice intre ‘ Initiativa celor 3 mari’ si proiectul ‘ North Stream-2’ pentru a desprinde o concluzie privind   stadiul in care  se afla competitia intre actorii globali asupra spatiului est-european. Iar in subsidiar sa investigam cu atentie si daca  orientarea transatlantica imprimata “ Initiativei celor trei mari” dupa Summit-ul  de la Bucuresti are perspective de dezvoltare.    
 
[1] Georgi Gotev, Trump begins NATO summit with Nord Stream 2 attack, in ‘ Euractiv.com’ , July 11, 2018-https://www.euractiv.com/section/energy/news/trump-begins-nato-summit-with-nord-stream-2-attack/.
[2] Heiko Maas, Making plans for a new world order, August 22, 2018-  https://www.handelsblatt.com/today/opinion/heiko-maas-making-plans-for-a-new-world-order/22940622.html?ticket=ST-9784501-Pm44cChyVsETlb6XEVxs-ap4
[5] Ibidem
[6] Pawel Zerka, Fort Trump, Fortress Poland, Sept. 19, 2018, - https://www.ecfr.eu/article/commentary_fort_trump_fortress_poland
 
[7] Salvatore Babonis, The Case for Fort Trump Couldn’t Be Stronger, in  ‘ The National Interest’ , Sept. 19, 2018-  https://nationalinterest.org/feature/case-fort-trump-couldn%E2%80%99t-be-stronger-31542
 
[8] Ibidem- North Stream- 2 este considerat de autor ca un  proiect care “  is a long Russian leash attached to a choke collar around the neck of the German poodle. Russia would not have to pull on that leash to make it effective, because the purpose of the leash is not to pull Germany into pro-Russian policies. The purpose of the leash is to prevent Germany from moving against Russia. Any direct conflict between Russia and Germany would necessary mean cutting off Germany’s gas supply. But Germany will now have every incentive to sit out any future conflict between Russia and its other European neighbors. Nord Stream is just one more reason for the German public to renege on its NATO commitments, even as Germany’s leaders vilify Donald Trump for raising this obvious truth.”
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postati un comentariu