FLASH 20 februarie 2016 | publicatii - Politica La Est
msc.jpg

FLASH 20 februarie 2016

John Kerry:"This moment is not as overwhelming as we think it is“-III
 
                                                                        Mihail E. Ionescu
 
         Al doilea trend usor de identificat weekend-ul trecut la MSC-52 este cel pe care il putem numi anti-Obama. Poate ca este insotitor actualei campanii electorale prezidentiale in SUA, cand , aflat la capatul celui de al doilea ( si ultimul ) termen, presedintele Barack Obama este invinovatit de esecul generalizat in politica externa- in Orientul Mijoociu indeosebi, dar si in legatura cu Rusia, pentru ca oponentii sai republicani, pe fondul nemultumirii opiniei publice astfel asaltata permanent ,  sa poata sa-si proiecteze in noiembrie acest an propriul presedinte la Casa Alba. Ori, poate, politica externa a administratiei Obama are scaderi congenitale ( abandonarea activismului extern, a leadershipului global  american )  si esecuri rasunatoare derivate din ele ( de la reset-ul cu Rusia la retragerile anuntate din razboaiele din Afganistan si Irak )  , actuala situatie din Siria fiind inregistrata ca unul dintre ele, dar oricum printre ultimele. Sau-pentru a utiliza o alta teza din repertoriul masiv anti-Obama – poate ca liniile de politica externa a SUA in anii actualului presedinte nu au facut altceva decat sa accelereze  declinul puterii americane, pe care nu putini experti l-au inregistrat dupa criza sistemica financiara din 2008. Or- in sfarsit , dar nu in cele din urma- pentru ca acelasi presedinte  Obama a luat decizii nefaste de mare strategie- de la incheierea razboaielor din Irak si Afganistan , in 2011-2013, la asumarea unei orientari neo-izolationiste (“ sa ne concentram pe problemele interne” ) si de la reset-ul cu Rusia in 2010 la “ pivotul asiatic” in 2011- care au produs o extraordinara dezordine sistemica azi aproape imposibil de stapanit. Ceea ce poate fi observat in toate aceste manifestari ale sus zisului curent  anti-Obama este ca amplificarea si vizibilizarea lui au loc in conditiile in care presedintele actioneaza si ia decizii intr-un sistem democratic consolidat si maturizat, adica in tara unde  traditionalele mecanisme de autocontrol si echilibrare intre componentele puterii au neingradita  libertate de actiune , asadar nu este vorba de o dictatura in care un singur om are a fi purtatorul tuturor pacatelor guvernarii si caruia i  se reproseaza dupa ce este inlaturat , eventual violent , de la putere, pentru ca in timpul exercitarii puterii este venerat sicofant de intregul establishment politic.
Trendul anti-Obama de la MSC-52 a dobandit cel mai ascutit ton in luarea de pozitie a senatorului republican John McCain. Asa cum au subliniat unii observatori, luarea sa de cuvant de duminica 14 februarie a avut certe note amintitoare de retorica conflictuala a Razboiului Rece ( in aceasta privinta nici premierul rus D. Medvedev nu a fost mai prejos ). McCain  a spus , de pilda, referindu-se la acordul atins cu trei zile inainte la ISSG in Munchen ca : “I wish I could share the views of some of my friends who see this agreement as a potential breakthrough, but unfortunately I do not. My skepticism rests simply on the nature of our adversaries’ ambitions, and the basic realities of power and commitment in the world today.” ( John Vandiver, Echoes of Cold War heat up Munich conference, February 14, 2016, http://www.stripes.com/news/echoes-of-cold-war-heat-up-munich-conference-1.393978).  Senatorul republican este convins ca nu este posibila o intelegere cu Rusia pentru  o solutie in razboiul civil din Siria datorita faptului ca presedintele Putin  „ is not interested in being our partner. He wants to shore up the Assad regime. He wants to reestablish Russia as a major power in the Middle East. He wants to use Syria as a live-fire exercise for Russia’s modernizing military. He wants to turn Latakia province into a military outpost from which to harden and enforce a Russian sphere of influence—a new Kaliningrad or Crimea. And he wants to exacerbate the refugee crisis and use it as a weapon to divide the transatlantic alliance and undermine the European project. The only thing that has changed about Mr. Putin’s ambitions is that his appetite is growing with the eating.” Incriminand alianta lui Putin cu Iran, alaturi de care desfasoara razboiul in Siria pentru a salva regimul Assad,   McCain este convins ca „Russia has indiscriminately bombed civilians and moderate opposition groups for months with impunity. U.S. intelligence leaders have stated publicly that Russia’s intervention has stabilized the Assad regime and helped it go back on the offensive. And now, as we sit here, Syrian, Iranian, Hezbollah, and Russian forces are accelerating their siege of Aleppo.” ( Sen. John McCain, The Syria Ceasefire Plan is a Sign of the Decaying World Order, February 2016, warontherocks.com-http://warontherocks.com/2016/02/the-syria-ceasefire-plan-is-a-sign-of-the-decaying-world-order/ ). Pentru senatorul american, un erou al razboiului din Vietnam al  secolului trecut si deopotriva un adversar al lui Obama in cursa prezidentiala precendenta, ceea ce se intampla acum in Siria este semnul unui amurg/ declin  al ordinei internationale americane, instituite dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Aceasta este credinta lui intemeiata pe faptul ca actiunile Rusiei sunt un atentat la stabilitatea acestei ordini globale  si indreapta sistemul international  catre o anarhie pagubitoare .  Obama este cel dintai vinovat pentru ca nu se opune acestor actiuni ale Rusiei lui Putin. Si incheie: „The world order that we built, our dearest inheritance, which we tended to and shored up every year here at Munich, is coming apart. It is not inevitable that this happen. It is not occurring because we lack power, or influence, or options to employ. No, this comes down, ultimately, to our judgment and our resolve. And in this vital respect, my friends, we cannot change course soon enough„. ( Ibidem ). Iar acest lucru se intampla pentru ca ordinii internationale americane i se opun „puterile revizioniste „ ( Rusia , Iran, China ) sau „miscarile teroriste „( Daesh ) , care „are testing us, and threatening us, and attacking us, and ultimately seeking to drive us back and displace us”.   Este evident ca McCain are dreptate, desi nu in intregime. Este o realitate ca actiunile lui Putin in Ucraina si in Siria atenteaza fatis la ordinea internartionala  instituita dupa secunda conflagratie globala a secolului trecut si finisata la capatul razboiului Rece ,  o submineaza fara a tine seama de reglementarile convenite si pe care se bazeaza stabilitatea acesteia. De la intelegerile intre cei „trei mari” de la Teheran-Yalta si Potsdam la  Actul de la Helsinki din 1975  si de la documentul Conferintei de la Paris din noiembrie 1990 la  intelegerea cvadripartita privind renuntarea la armele nucleare de catre Ucraina din 1994 ). Dupa cum este iarasi adevarat ca in Siria actiunile militare rusesti, incepute in septembrie 2015,  au contribuit decisiv, alaturi de cele ale fortelor iraniene ( elemente de comandament si probabil voluntari ) sau apropiate acestora ( unitatile  Hezbollah venite din Libanul vecin  ori militii shiite irakiene  ) , la sprijinirea regimului Assad si deopotriva la avansul sau in recuperarea teritoriala in dauna gruparilor insurgente din Nordul tarii, cu punct de inflexiune Alep. Nu mai putin, este posibil ca acordul incheiat la 11 februarie la Munchen privind incheierea focului in interval de o saptamana sa fie „diplomacy in the service of military aggression”, ca revedem „filmul vazut in Ucraina”incepand cu 2014 : „Russia presses its advantage militarily, creates new facts on the ground, uses the denial and delivery of humanitarian aid as a bargaining chip, negotiates an agreement to lock in the spoils of war, and then chooses when to resume fighting”. ( ibid )  Dar un lucru este cert. In politica se pare ca este permis orice pentru a atinge scopul urmarit ( aminteam ca SUA se afla in campanie prezidentiala , iar precedentele doua termene prezidentiale detinute de democrati sunt deja prea mult   pentru republicanii pasionati ), asadar inclusiv – chiar daca  este vorba de o saptamana doar- sa spui ca tratamentul este gresit inainte  de a vedea rezultatul lui. Nu putea ghici McCain duminica 14 februarie 2016 ca , la sfarsitul saptamanii care incepea,  acordul de incetare a focului nu avea sa fie  incheiat,  chiar daca  eventuale complicatii in Siria ar fi motivat acest lucru. Iar complicatiile nu incetau sa fie prevestite prin presa sau declaratii belicoase oficiale sau nu ale reprezentantilor puterilor pe care aceasta diplomatie avansata de Kerry si Lavrov putea  sa le scoata de pe tabla de sah  a  puterii post-Assad din  Siria sau care se simteu inlaturate din desfasurarea  jocului . Chiar la Munchen, asemenea declaratii s-au facut auzite, iar in zilele urmatoare din Arabia Saudita si din Turcia au fost emise   frecvent amenintari  despre iminenta intrare a trupelor terestre proprii in N Siriei,  artileria turca a lovit peste granita cu Siria fortele kurde aflate in ofensiva de-a lungul frontierei impotriva fortelor Daesh , aviatia rusa a fost acuzata  , in pofida negatiilor oficiale , a fi lovit obiective civile in zona  ( spitale, etc. ) , ceea ce putea fi chiar adevarat .
Zilele urmatoare reuniunii de la Munchen MSC-52- incheiate la 14 februarie- urmau sa aduca insa  anumite clarificari, unele chiar foarte importante. 

Sursa foto:  https://www.securityconference.de/en/activities/munich-security-conference/

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.