FLASH 16 februarie 2016 | publicatii - Politica La Est
msc.jpg

FLASH 16 februarie 2016

John Kerry:"This moment is not as overwhelming as we think it is“-II
 
                                                                        Mihail E. Ionescu

 

            O referire la absenta unei strategii europene  actuale pentru a se masura cu amenintarile izvorate din evolutia dosarului sirian si, in general, din Orientul Mijlociu aflat in fierbere inca de acum 5 ani , de la inceputul asa numitei “primaveri arabe”,  trebuie neaparat facuta. Este vorba nu atat de criza refiugiatilor, care banuita a fi posibila mult inainte de declansarea ei , nu a fost insa suficient sa constituie imbold de actiune potrivit unei strategii elaborate atent si urmarita perseverent. Cat de faptul ca a lipsit o strategie generala a UE , care s-a multumit sa in 2014-2015 sa dea intaietate Estului- ocupandu-se prin “formatul Normandia” de criza ucraineana, unde Rusia actiona  primejdios pentru intregul continent-, neglijand ceea ce se intampla pe intinsa sa frontierea sudica, dincolo de Mediterana , de unde se inmulteau semnele unei crize de proportii. In 2014-2015 presa a mentionat frecvent ca  Marea Mediterana este trecuta ilegal de nave cu refugiati  ghidate de traficanti profesionisti, care pareau ca asculta ordine oculte, aglomerand centrele de primire din Italia si Grecia. Dar mai marii  UE  au preferat  sa acorde importanta dosarului datoriilor grecesti si sa fluture “pedeapsa” Grexit,   astfel sa se maturizeze si explodeze criza refugiatilor. Cand stirile de la sfarsitul verii  2015 au inceput sa dea masura avalansei umane care se scurgea catre centrul continentului s-a preferat a se adresa laude Macedoniei sau Serbiei .care stapaneau suvoiul care avea alte tinte de popas, si critici Ungariei , dornica sa-si salveze teritoriul si societatea de o imensa maree umana greu de controlat. Iar cand tintele  navalirii pasnice au devenit evidente- Germania si statele nordice-, cancelarul german s-a declarat bucuros  de cele intamplate si a anuntat ca poate gazdui circa un milion de refugiati. Abia cand tara sa a fost coplesita  de greutatea acomodarii intr-un timp atat de scurt a unui numar atat de mare de refugiati, cancelarul german a luat initiativa unei calatorii in Turcia pentru a acomoda un plan de tratament la “sursa” a ceea ce se intampla. Pana atunci insa s-au facut planuri , care s-au discutat si refinisat pentru relocarea refugiatilor in tarile componente ale UE, ceea ce a facut de altfel sa fie dezgropate si biciuite contradictii mocnite in legatura cu diferentele de stadiu economic intre Vestul si Estul continentului, si pentru dezamorsarea corora va fi nevoie de timp,probabil  mult dincolo de resorbirea crizei actuale . Dar, in absenta actiunii Europei , la inceputul toamnei anului 2015, s-a contursat un raspuns la criza care afecta batranul continent, dar el a venit din afara lui .
            La 10 septembrie , in plina desfasurare a invaziei refugiatilor in Europa,  scriam sub titlul “Migratia siriana in Europa “ : “De obicei se considera ca ‘primavara araba’ s-a declansat la finalul anului 2010 si a cuprins mai intai Tunisia , apoi Egiptul si Libia, continuand cu Yemen si Bahrain. In 2012 , acest fenomen  inca neelucidat ca geneza si evolutie contradictorie, dar aflat  inca in desfasurare,  nu cuprinsese integral  inca Siria, desi semne de tensiune interna existau indeajuns. Multi observatori politici se intrebau care este secretul rezistentei regimului Assad in fata acestei atotcuprinzatoare tulburari a spatiului etno-politic arab, care a maturat rapid regimuri autoritare , a initiat in unele cazuri  alegeri democratice ( in altele a determinat o stare de haos inca neresorbita cum este in Libia ) si a esuat apoi sa permanentizeze o schimbare de regim catre o democratie veritabila.  Apoi, tumultul a cuprins aceasta tara,un veritabil razboi civil pigmentat de interventii externe de o parte sau alta ( intre adversarii regimlui exista o scala larga de orientari politice ) .  Astazi vedem consecinte ale acestei evolutii contradictorii a razboiului civil din Siria  in Europa , manifestate in invazia consolidata in ultimele saptamani, in care alaturi de migranti sirieni, care reprezinta  majoritatea,  se afla si altii din alte state in stare de razboi sau instabilitate marcata( Libia, Afganistan,Somalia etc.) . Aceste consecinte sunt inca nedefinite integral-asadar este posibila aparitia altora la fel de preocupante si primejdioase  pentru Europa pe care nici nu le banuim-, iar cele in curs nu sunt inca  deplin consumate  . Din ultima perspectiva sunt predictii de continuare si amplificare a actualei ‘ invazii’ in  viitorul mai mult sau mai putin indepartat  ( unele prognozeaza  valuri succesive masive  de migratori pe o perioada de cativa ani ) . Nu sunt putini dintre cei care s-au intrebat anul trecut, cand presedintele Obama a facut o ierarhie a amenintarilor globale si a mentionat intre ele  ‘ statul islamic’, primejida pentru securitatea globala reprezentata de acesta fiind depasita  acesta  in a doua jumatate a anului 2014 de mortala epidemie Ebola, care din fericire a putut fi zagazuita curand, dar si de Rusia  . In speech-ul rostit la adunarea generala  de toamana ONU, presedintele  Obama l-a uluit pe ministrul de Externe rus, S. Lavrov, mentionand ca amenintari globale : ‘ deadly Ebola virus top, followed by so-called Russian aggression and ISIS in Syria and Iraq  third’.  Ce era  ISIS ?  Un asa- zis stat/ califat  proclamat pe teritorii cucerite in Siria si Irak de o factiune desprinsa de  Al Qaida, care  curand a subordonat majoritatea organizatiilor jihadiste sunnite nu doar din tarile mentionate,  dar si altele tot mai numeroase in lumea islamica din Algeria si Nigeria pana in Pakistan, Afganistan si Indonezia, si a proclamat renasterea califatului istoric ( unitate globala  a credinciosilor musulmani ascultand de  un urmas al profetului). S-a  vadit ulterior ca aceasta organizatie , care aplica metode teroriste verificate de intimidare la nivel de masa- decapitari postate pe retelele de socializare  si masacre in masa ale ‘ necredinciosilor’ , recruta adepti dintre jihadistii europeni si beneficia de sprijin ocult din regiunea Orientului Mijlociu  nici azi indeajuns lamurit . Actualul val de migranti reprezinta doar o mica parte dintre cei peste patru milioane de sirieni care au fost nevoiti sa fuga din calea razboiului civil in cei circa cinci ani de lupta intre regimul Assad si inamicii acestuia. Acestia s-au refugiat in Liban, Iordania , Turcia si Irak , astfel Siria fiind rezervorul cel mai important de refugiati din regiune , chiar la nivel global . Situatia in interiorul Siriei este mai dramatica, iar o infatisare a acesteia releva tragedia pe care o strabate  aceasta natiune. In 2011 , Siria avea 22, 4 milioane de locuitori, iar dupa mai bine de patru ani de lupte circa o jumatate dintre acestia au fost ucisi ,  nevoiti sa se refugieze intern ( displaced ) ori obligati sa paraseasc tara refugiindu-se initial in statele vecine. Potrivit ultimele calcule ale agentiilor de specialitate ONU,persoanele diplaced ( 7,6 milioane ) aflate  in tabere din Siria sau cantonate la rude sau prieteni , refugiate ( 4 milioane ) sau ucise ( 250 000 ) insumeaza 10,7 milioane oameni, restul de 10,6 milioane continuand , cel putin pentru moment, sa locuiasca in casele lor. Cifrele dau, cu toata ariditatea loor, dimensiunea uriasa a tragediei  acestei natiuni aflata in  valtoarea unui razboi a carei continuare reprezinta si  un esec al politicii internationale de interventionsim liberal. Din cele patru milioane de sirieni care au fugit din Siria de razboi intrand in categoria refugiatilor, circa 1,9 milioane si-au gasit adapost in Turcia, 1,1 milioane in Liban ( intr-o tara de 4,4 milioane de locuitori) , peste 600 000 sunt in Iordania ( unde se gasesc alti peste 2,4 milioane  refugiati ) , iar circa 400 000 s-au refugiat in Egipt , Irak  sau alte state din Africa de Nord. Cum se poate lesne intelege,  in anumite state acesti refugiati sirieni constituie o povara uriasa asupra resurselor ( Liban , Iordania ) , dar si amenintare a echilibrului politic fragil existent intre diversele comunitati locale ( Liban ).
Valul actual de migranti in Europa, definit consistent in ultimii doi ani, este constituit asadar in special de catre sirieni, iar refugierea acestora catre Europa a antrenat si alti migranti din zonele invecinate sau nu de conflict . In 2015 din cei 160 ooo de migranti sositi in Grecia, 63 la suta sunt sirieni. Este interesant ca acestia se numara printre cei doritori de migrare in Europa care si-au putut permite sa plateasca traficantilor sumele considerabile solicitate in acest sens ( 5-6 000 de dolari SUA per persoana ), iar interviuri luate acestora scot in evidenta ca doar cei cu o situatie buna materiala anterioara delansarii razboiului  au putut sa faca acest pas. Cu alte cuvinte, actualul val este constituit din reprezentanti ai clasei mici si mijlocii , cu educatie si spirit intreprinzator. O nota interesanta in ce priveste amplitudinea acestui val care tinteste Germania si Nordul Europei: cei mai multi s-au grabit sa ajunga in Ungaria, inainte ca aceasta sa completeze zidul la granita cu Serbia destinat sa opreasca migratia.
            Desigur,  suvoiul  de migranti ameninta nu atat stabilitatea europeana, cat testeaza trainicia institutionala a Uniunii Europene. Deja sunt cateva luni de la desenarea acestui val ( inca din martie a.c. ) migrator, iar Consiliul European  a discutat repetat privitor la masurile de luat , fara a ajunge la o decizie  ( unde sa se actioneze pentru a opri trecerea Mediteranei , in porturile de origine ale ambarcatiunilor de transport , in  statele in criza din Orientul Mijlociu – Libia, Siria, etc.- amplificandu-se eforturile de stabilizare politica si sprijin pentru persoanele dislocate si reinsertia lor societala; cum sa fie repartizati refugiatii deja ajunsi in Europa, prin cote voluntare sau prestabilite ; etc ). In fond – mentioneaza  cunoscuta experta in relatiile internationale ( Anne Applebaum ) – “This is, in essence, a security crisis. For years now, Europeans have chosen to pretend that wars taking place in Syria and Libya were somebody else’s problem. It’s also a foreign policy crisis: At different times and for different reasons, all of the large European states—the United Kingdom, France, Italy, Germany—have blocked attempts to create a common foreign and defense policy, and as a result they have no diplomatic or political clout. (http://www.slate.com/articles/news_and_politics/foreigners/2015/09/europe_refugee_crisis_the_eu_has_failed_to_confront_the_wars_in_syria_and.html#lf_comment=373744156 ).Deopotriva, actuala criza europeana determinata de ‘invazia’  siriana  are un corespondent in incapacitatea intregii comunitati internationale de a identifica o solutie la razboiul civil din Siria, practic detonatorul acestei tragedii siriene. Identificarea unei solutii prin amplificarea contactelor intre principalii actori interesati in aceasta zona si declansarea cooperarii necesare pentru eliminarea ISIL sunt urgente internationale, la care UE este obligata   sa-si amplifice substantial  contributia.” ( text aparut in limba engleza, sub pseudonimul Mihai Hareshan, in “Nine O’Clock”, September 10, 2015- http://www.nineoclock.ro/syrian-migration-in-europe/ ).
           
Asadar, inca de la inceputul lunii septembrie 2015,  lipsa de actiune a Europei fata de aceasta veritabila amenintare de securitate era evidenta . Ma refer la stabilitatea institutionala , vizand nu atat spatiul Schengen, cat chiar institutia organizatiei in sine, pentru ca devenise clar ca nu exista un consens de evaluare a ceea ce se intampla, atunci fiind posibile contradictii intracomunitare  si –ca rezultat final- absenta unei strategii viabile   de solutionare. Era extrem de vizibil faptul ca milioanele de refugiati sirieni in taberele din Iordania, Liban sau Turcia reprezinta o potentiala maree umana care se poate pune in miscare catre Nord- iar la ea s-ar putea adauga alte milioane din alte zone, din Afganistan in Libia sau alte state – amenintand stabilitatea UE , mai ales prin absenta unei viziuni coerente si consensuale de comportament .
Catre sfarsitul lunii octombrie, asadar dupa doua saptamani- in era noastra acest interval scurt altadata  de timp  este acum  o veritabila istorie - se conturau anumite evolutii care dadeau sperante . La 28 septembrie se consumasera evenimente care consemnau un alt trend decat pana atunci, iar aceasta zi am evaluat-o ca fiind istorica si am urmarit- pe...twitter, asa cum a fost ea cosemnata de personalitati ale vietii internationale ( desigur nu toate, poate nu cele mai importante, oricum cele mai accesibile ) . La 2 octombrie 2015 scriam poate chiar cuprins de sperante ca Europa se va asocia acestei dinamici de aparare a ordinei globale : Relatiile internationale, mai ales in aceasta etapa a unui majorate mobilitati  sistemice- analistii gasesc cauza principala fie in declinul puterii americane , fie in cresterea exponentiala a Chinei, fie in explozia erei informationale  ( a doua revolutie industriala ) si accelerarea deosebita a evolutiei evenimentelor plus comunicarea  instantanee a acesteia urbi et orbi, fie…-, prilejuieste nu arareori astfel de zile . Sunt zile, in aceasta etapa actuala a sistemului,  in care se comprima puternic timpul si se inregistreaza evolutii evenimentiale care , altadata, in timpul primei revolutii industriale, consumau ani ori chiar decenii pentru a avea loc. O asemenea zi a noii ere poate fi socotita ziua de luni, 28 septembrie 2015  a acestei saptamani. La Adunarea Generala ONU, obisnuita reuniune anuala, aureolata de aceasta data de sarbatorirea a 70 ani de existenta a institutiei internationale erau asteptati sa ia cuvantul liderii SUA, Chinei si Rusiei. Cu deosebire ceea ce aveau sa spuna Barack Obama si  Vladimir Putin a fost asteptat cu o nervozitate explicabila. Pozitiile adoptate aveau sa dea o anumita  doza de realitate zvonurilor ( analizele sofisticate semnate de nume mari nu au lipsit defel ) referitoare la un mega-deal intre cei doi, Obama si Putin,  privind dosarul sirian. Un dosar care, inaugurat in 2011, cand in Siria pe fondul ‘primaverii arabe’ revolta populara a fost intampinata cu  represiunea sangeroasa a regimului Bashar Assad. De atunci, cele doua foste superputeri ale Razboiului Rece s-au situat pe pozitii ireconciliabil opuse. Rusia a sprijinit regimul Assad , atat in virtutea pozitiei traditionale de decenii fata de orientarea acestuia, dar cu ingredientele aduse de timp: mentinerea bazei militare unice la Meditarana a Rusiei, la Tartus, in regiunea  Latakia, fief al regimului alawit; repozitionarea Moscovei in postura de jucator sine qua non in regiunea volatila a Orientului Mijlociu,asadar  o recuperare a unui loc pierdut o data cu prabusirea URSS; evitarea unei contagiuni in Rusia (cu o minoritate musulmana importanta) a islamismului militant care are acum  in Siria bantuita de razboi civil un teren fertil. Pe de alta parte, America , fidela angajamentelor sale si responasabilitatii de a proteja populatiile supuse unui regim dur de exterminare fizica , decisa sa inlature regimul Assad si sa asigure o guvernare inclusiva Siriei, ferita de multiplele forte teroriste , care au luat ocazia razboiului intern din aceasta tara pentru a prolifera masiv extinzandu-se in Irak , dar  si in tarile unde s-au refugiat milioane de sirieni ( Turcia, Liban, Iordania, Egipt ) si chiar, poate, in valurile de migranti catre Europa in aceste zile. Cand in august 2013, pe fondul unei acutizari a orientarii genocidare a regimului Assad , SUA erau pregatite sa intervina cu forte militgare terestre, Rusia a mijlocit dezarmarea Siriei guvernamentale de armele chimice de distrugere in masa, ceea ce a salvat regimul Assad. Aparitia in anul urmator a IS, asa-numitul califat islamic, calare pe granita dintre Siria si Irak a ridicat exponential temperatura in Orientul Mijlociu . Situatia s-a complicat enorm atat datorita pozitiei cirumspecte atat a Turciei , cat si Arabiei Saudite, adversare regimului Assad sprijinit puternic de Teheran si militiile Hezbollah din Liban sponsorizate de acesta, dar si politicii genocidare a IS. La sfarsitul anului 2014, jumatate aproape din populatia siriana, cca 10 milioane de oameni erau fie refugiati in propria tara, fie in strainatate ( aproape 5 milioane de persoane ) in Turcia ( 2 milioane ), Liban ( 1, 4 milioane la o populatie a tarii de aproape 5 milioane ) , Iordania, Egipt . Din primavara anului 2015, aceste mase de refugiati se pun in miscare catre Europa, astfel incat in august-septembrie cufunda, val dupa val de imigranti,  in  cea mai grava criza intreaga Uniune Europeana, neincheiata inca. O solutie trebuie gasita. IS trebuie atacat si distrus, coalitia formata de SUA se activizeaza, Anglia incepe bombardamente aeriene in Siria impotriva pozitiilor teroriste, la fel Franta. Intre timp Rusia se scufundase intr-o veritabila izolare fata de Vest, care a pedepsit-o pentru anexarea Crimeei si agresiunea din Estul Ucrainei cu sanctiuni economice care nu au intarziat sa-si arate coltii in economia rusa si in nivelul de trai al populatiei. Ridicarea sanctiunilor devenise imperativa , la fel ruperea izolarii practicate de Occident ( SUA si UE ). Nu mai putin preocupant devenise pentru Moscova si activismul jihadist in Caucaz , unde IS proclamase  o regiune componenta. Temerea de cei  care luptau alaturi de IS si se puteau oricand raspandi intre Urali si Atlantic a devenit comuna si Vestului si Rusiei. Pe acest fond evenimential, criza ucraineana intra intr-o etapa de stabilizare si iese de sub radarul opiniei publice , iar zbrobirea IS-ului devine un obiectiv comun. Este momentul- in prima decada a lui septembrie 2015- cand Rusia trimite propriile forte militare ( avioane de vanatoare bombardament si circa 2000 de militari ) in Siria, devenind combatanta alaturi de Vest impotriva IS. Cu deosebirea uriasa ca Moscova combate alaturi de Assad , iar Vestul alaturi de forte interne siriene si IS ( pe care il macina aerian insa) care lupta impotriva Damascului oficial ( Assad ). Un conundrum care nu putea dura. Zvonurile din ultimele zile se intetisera , mai ales ca se vorbea de o intalnire intre Obama si Putin la New York. Dar inainte de ea, a fost ziua de luni si cei doi lideri si-au rostit alocutiunile, iar apoi s-au intalnit intr-un tete-a tete demult asteptat si care nu a incetat sa fie chestionat in rezultate. Ce mesaje au avut ?
            Iata consemnari selectionate  pe twitter ale celor mai importante fraze si mesaje ale celor doi lideri direct implicati in dosarul sirian: “US ready to use force unilaterally when necessary: @BarackObama at #UNGA2015 Multilateralism takes hit! pic.twitter.com/Uml5heGxMP „ ;  "I stand before you today believing in my core that we...can not return to the days of conflict and coercion." -- Obama #UNGA2015 (tjholmes.net)”;    "No matter how powerful our military, how strong our economy...the United States cannot solve the world’s problems alone." —@POTUS #UNGA” ;   "We cannot stand by when the sovereignty and territorial integrity of a nation is flagrantly violated"@POTUS on Russia and Ukraine #UNGA” ;   "No matter how powerful our military, how strong our economy...the United States cannot solve the world’s problems alone."@POTUS #UNG” ;  Carl Bildt: “Important by Phil Gordon on Syria. Favours a policy shift, although there are numerous hurdles ahead then as well. politico.eu/article/syria-It’s time to rethink Syria:For years , I helped advise Pres Obama on Syria. It’s now clearer than ever that a new strategy is needed „  ;  "We cannot stand by when the sovereignty and territorial integrity of a nation is flagrantly violated" —@POTUS on Russia and Ukraine-@POTUS #UNG; John KerryHYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry" HYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry"‏HYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry"@HYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry"JohnKerryHYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry"  Sep 28 John Kerry Retweeted Department of StateAs @HYPERLINK "https://twitter.com/POTUS"POTUS said, we are willing to work with any nation –including #Russia & #Iran- to resolve conflict in #Syria. “ ;  HYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry"‏HYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry"@HYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry"JohnKerryHYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry"  Sep 28 Important comments from @POTUS this morning on #Iran. Nations succeed when they pursue peace within borders, work cooperatively beyond.; Ibid.:HYPERLINK "https://twitter.com/JohnKerry"  Sep 29 Eliminating ISIL will take time, but, as @POTUS said, #CVE Summit today marked emergence of movement united in degrading, destroying ISIL.;Ibid.: Sep 29 Eliminating ISIL will take time, but, as @POTUS said, #CVE Summit today marked emergence of movement united in degrading, destroying ISIL: Ibid.:  If #Russia's actions reflect a genuine commitment to defeat ISIL, we are prepared to welcome those efforts.; John Schindler Putin wants all countries to have their "own development model" and not feel pressured to conform to others. How about #Ukraine? #UNGA 9:08 AM - 28 Sep 2015 ; #UNGA Putin is being his usual Projecting Chekist self. Sadly, his critique of Obama & West on ME contains more than mere grains of truth.
9:12 AM - 28 Sep 2015John Schindler Putin's now going big in his appeal for a Kremlin-led "common values" coalition against ISIS. Compares it to the anti-Hitler coalition. WOW!; Ibid:  Putin made his position clear: Support Russia in "fixing" Syria and Iraq or we'll do whatever the hell we want anyway. Obama is powerless. 9:25 AM - 28 Sep 2015 ;Ibid.:, retweeted by Edward  Lukas :Putin mentions Yalta....because screw you, Eastern Europe 9:03 AM - 28 Sep 2015;Ibid:  Vladimir Putin Explains To The UN Why The World's Chaos Is Not His Fault Either - Live Feed zerohedge.com/news/2015-09-2…‏HYPERLINK "mailto:‏@DeptofDefense%20"@DeptofDefense HYPERLINK "https://twitter.com/DeptofDefense/status/648924584713015296"29 sept.In brief .@HYPERLINK "https://twitter.com/PentagonPresSec"PentagonPresSec announces following #UNGA, #HYPERLINK "https://twitter.com/hashtag/SecDef?src=hash"SecDef directed his staff to open lines with Russia to deconflict on Syria.
Evident ca ziua de 28 septembrie 2015 va ramane foarte importanta pentru istoria evolutiei sistemice. Este deja in functiune o cooperare in Siria intre doua mari puteri ( superputeri ambele ? ) aflate pana acum in evidenta contradictie in alte parti ale sistemului cum ar  in Ucraina ( s-a incheiat oare aici razboiul din Est, cum au anuntat separatistii ). Dar va dura oare aceasta cooperare  ? Va fi eficienta ?  Va duce ea la solutie in Siria ori Rusia deja s-a ‘supraextins’? Cum se racordeaza dosarul ucrainean la aceasta cooperare ?  Intrebari nenumarate sunt pe ordinea zilei post-Septembrie 28, 2015.    (Mihai Hareshan, A day like a year on Twitter,  “9 O’Clock ” , October 2,  2015- http://www.nineoclock.ro/a-day-like-a-year-on-twitter/ ).
            Inca de atunci, pentru ca nu perspicacitatea in a citi evolutiile globale este absenta la Bruxelles-ul conducerii europene, a devenit clar ca este necesar ca UE sa-si stabileasca cat mai curand o strategie de comportament pe plan international care s-o inlocuiasca pe aceea din 2003- recalibrata oarecum in 2008, dar care evident nu mai corespundea actualelor provocari . Procesul de elaborarea fusese declansat deja de Federica Mogherini, ministrul de Externe ( titlu neoficial dar evident echivalent  ,  mai simplu de scris decat cel official: Inalt Reprezentant …)  fiind menit sa consacre Europa ca actor global, similar altor actori de aceeasi categorie ( SUA, Rusia, China ) . Era momentul de a se grabi acest process inceput si  sa fie dotat continentul cu o strategie care sa-l faca in masura sa reziste provocarilor, oricare ar fi ele. Iar acum se intampla  sa fie provocarea valului de refugiati. Am scris atunci , la 15 octombrie, un text publicat despre acest imperativ: “Indiscutabil ca  lansarea unnui process de reflectie privind o noua strategie de securitate a UE este absolut necesara. Deja se poate sa fie prea tarziu. Este adevarat ca Federica Mogherini , High Representative of the EU for Foreign Affairs and Security Policy, Vice President of the EU Commission , a solicitat lansarea acestui proces de reflectie/elaborare a documentului inca acum cateva luni, dar pasi concreti nu s-au facut pana saptamana trecuta. Iar actualele crize carora are sa la faca fata Europa ar fi trebuit sa ne gaseasca nu doar in posesia acestui document, dar si deja a unui set de masuri aplicate pe potriva stipulatiilor lui. Astfel , cea mai recenta criza- a migrantilor, care inca nu a sfarsit sa fie o amenintare chiar pentru existenta UE-, dar deopotriva si in  prima jumatate a acestui an ,  criza greaca – cu alternativa ei amenintatoare,  GREXIT- , desigur pe alte dimensiuni de securitate, sau anul trecut, cand am trecut , fara s-o absorbim integral, prin criza ucraineana ar fi avut o altfel de evolutie decat cea inregistrata sau nici nu ar fi izbucnit. Nu facem aceasta afirmatie de dragul abordarii contrafactuale, ci pentru a sublinia faptul ca este regretabil inexistenta unui asemenea document , de la prima sa editie in 2003.  In absenta acestei strategii , UE nu  a gasit raspunsul potrivit  atunci cand Rusia a declansat agresiunea In Ucraina, anexand Crimeea ( martie 2014 ) .  In Ucraina, UE a organizat , este adevarat,  “formatul Normandia”pentru a se masura cu agresiunea rusa in estul acestei tari si  a reusit sa concretizeze doua acorduri ( Minsk- 1 si 2 ) , cel dintai esuat, iar secundul abia acum pe cale de implementare. Or, cu o strategie elaborata pe vremea lui Xavier Solana in 2003, updatata sumar in 2008, cu o Politica Externa si de Aparare Comuna – ESDP- , care trece inca de la inceputul acestui secol prin succesiuni de ‘headline goals’, ceea ce nu este satisfacator pentru dotarea UE cu instrumentul de ‘hard power’ necesar crizelor de la marginile  ( limesul ) UE, din Libia  pana in Siria , organizatia europeana a vadit slabiciuni de neiertat in domeniu. Desigur, nu este doar vina absentei strategiei de securitate a UE, dar existenta acesteia ar fi dat neindoielnic o masura de coeziune actiunilor intreprinse  pentru managementul crizelor intervenite, fara a fi nevoie ca Anglia si Franta , de pilda, sa bombardeze acum pe cont propriu IS In Siria, o forta aeriana a UE fiind absenta, iar la Marea Neagra , fara o  flota a UE sa trebuiasca sa vina sa echilibreze/ descurajeze  Rusia   , sub restrictiile depasite ale unui acord international vechi de aproape un veac, nave militare  ale SUA, Angliei, Frantei , etc.   Or , tocmai pentru a se confrunta adecvat cu astfel de crize ,  Mogherini a chemat la un proces de reflectie al carui rezultat sa fie o strategie globala, asadar  globala, pentru ca UE este , cumuland datele economice ale partilor componente  prima economie a lumii si ierarhiile de putere  in ultimii ani sconteza in urmatoarea generatie trei superputeri- SUA deja existenta – si UE si China , cu potentiale care au a fi  realizate insa. Ca si alta data in aceste editoriale , am sa adun informatiile oferite pe twitter de participantii la conferinta de la Bruxelles  a Institutului UE de Studii de  Securitate ( EUISS)   desfasurata saptamana trecuta ( 8-9 oct. ) pentru a despinde principalele trenduri evidentiate in  domeniu si a identifica pe ce cai se va dezvolta acest proces de reflectie. Astfel:
Federica Mogherini in alocutiunea de deschidere a dezbaterilor a exprimat urmatoarele idei, imediat preluate si raspandite pe twittere cu diverse hash-tag-uri: “We need an EU global strategy to protect our interests, that means also promoting our values”; 'an #EUGlobalStrategy cannot be drawn up behind closed doors' - the process is as crucial as the final document”; "Your ideas, the ideas of the European communities, are crucial to this debate and to the strategy"; „This it the moment to open up beyond the circle of Foreign Policy community and get everyone involved”; 'there are no magic solutions. Only hard work and partnership'; "We must embrace change and seek to shape a world order in which cooperation thrives over confrontation";'the strength of the member states can be the strength of the whole Union' - complementing not competing; In front of difficulties citizens ask ‚What is Brussels doing?’ This is positive! It's a demand for Europe”; „I am looking forward to engage with all of you in the months to come to shape together this common vision”.
 
            Dezbaterile din plenul reuniunii , la care au participat experti in domeniu din toate statele UE au largit scala ideilor exprimate pe twitter de participanti „la cald” :
„  Europe cannot be influential globally unless it plays stronger role helping to stabilise its neighbourhood”- Daniel Keohane; “  issues citizens care about - jobs, migration, terrorism, currency fluctuations, privacy - all linked to FP” – Nathalie Tocci ; “two priorities for the eastern neighbourhood are corruption and security sector reform” –Nathalie Tocci; I told #EUGlobalStrategy: no point in having global strategy if no political will to implement. Instead have framework to respond to threats”- Joos Hilterman;  “ EU defence policy now more about permanent structured reflection than permanent structured cooperation”-Daniel Keohane; Without a robust defence component, new global strategy will not amount to much - (couldn't agree more)- R Kionka; EU in comfort zone with comprehensive approach. #EUGlobalStrategy shouldn't be excuse to sweep defence under the carpet”-Daniel Keohane; Forging a genuine #EUGlobalStrategy, to include defence, has never been so urgent – and never so feasible -europeangeostrategy; “An EU global strategy for foreign and security policy… and even #defence-Ioanna Dementi; Does the #EU need an #EUGlobalStrategy? Brig.Gen. Jo Coelmont says yes, and here's why...European Strategy; “A more complex & contested world: @FedericaMog launches #EUGlobalStrategy consultation” –ECDPM; Towards an #EUGlobalStrategy - A Handbook on EU and Security to help you form your opinion”-On security/Lundin; “What was point of having defence policy discussion at Dec 2013 EU summit, producing grand plans, if no results by now?”- Daniel Keohane; 'We've let President #morsi down' says Nick Witney of @ecfr at @EU_ISS conference”-Florence of Arabia; “Ex EDA N Witney: Demographic boom in Africa= strategic priority 2 be addressed. Not very clear how in”-Damien Helly; “Politique étrangère : "On doit utiliser notre diversité comme notre force »-Nicolas Gros Verheyde ; "Our foreign policy can help reconnect our citizens to the European project": @FedericaMog on #EUGlobalStrategy” –Enrico Petrocelli. (citarile pot continua). Asadar,  procesul de reflectie si elaborare a strategiei globale de securitate a UE  a fost lansat. Asa cum s-a observat lipseste totusi o dimensiune esentiala a securitatii, care va trebui sa fie luata in considerare in viitor in acest proces  . Anume aceea a apararii,  a instrumentului ‘hard’al securitatii. Intr-o lume precum cea actuala, in care exista semne clare ca se incearca introducerea jocului de suma nula’( zero sum game )  in promovarea propriilor interese ale actorilor mari sistemici, a face abstractie de dimensiunea hard power ar fi mare greseala.  Ar insemna a nu tine cont de faptul ca lumea de azi este parte a sistemului westphalian, in  care statele – chiar daca UE nu este un stat inca in intelesul sistemic originar-  au a evolua intr-un mediu anarhic si astfel a  fi incapabile sa-si promoveze proprile interese si sa le apere la nevoie.”( Mihai Hareshan, EU global strategy: A necessary process of reflection, inNine O’Clock”, October 15, 2015 -http://www.nineoclock.ro/eu-global-strategy-a-necessary-process-of-reflection/)
Atat despre inceputul  dosarului refugiatilor deschis brusc , surprinzator, dar  deloc  neasteptat , pentru Europa anul trecut si ‘tratamentul” aplicat crizei o data cu sfarsitul lunii  septembrie 2015 si in care “medicii” curanti erau, departe de privirile publice sau ale cancelariilor interesate , SUA si Rusia. Consultarile intre acesti mari actori erau  febrile , ori de cate ori era nevoie- V. Nuland s-a intalnit vreme de sase ore , de pilda, la 15 ianuarie 2016,   la Kaliningrad, cu consilierul presedintelui rus, V. Surkov, comunicatul oficial anuntand ca asemenea reuniuni vor mai avea loc-  ,  de care altii trebuiau sa asculte chiar cand nu le convenea (  ceea ce s-a intamplat curand, cu derapaje costisitoare -doborarea bombradierului rus de catre vanatoarea turca la 24 noiembrie 2015- , care  pot costa  ce  s-a realizat public la 28 septembrie , anume apropierea SUA-Rusia ) . Dar ce s-a spus la Munchen de responsabilii europeni este important , mai ales ca devenise limpede deja ca SUA si Rusia tinteau sa atinga o incetare a focului in razboiul civil din Siria, deopotriva ca lupta impotriva Daesh necesita actiune ampla si consecventa cu aplicare de hard power la fata locului- si suficient pentru a obtine rezultate, asa cum a facut Rusia-, precum si o strategie adecvata pentru a indeparta pericolul care pandeste,  mai mult decat pe oricine altcineva.  Europa.
                  Exista un consens ca principalul actor al UE ( unii il numesc hegemon, dar asta inseamna aplicarea unor normative ale stiintelor politice, referinta fiind facuta  la parintele teoriei hegemonice, Joshua Goldestein ), anume Germania , trebuia sa dea “linia”. Care este aceasta ? A exprimat-o ministrul de Externe de la Berlin si deopotriva colegul sau de cabinet ministrul Apararii.   Dar de la inceput s-a vadit o diferenta de evaluare in “inima” ( core ) Europei. A vazut-o imediat un expert ( Jan Techau ) care a consemnat-o inital intr-un twitter  la 12 februarie -  „Striking, familiar difference: German Def Min talks almost only refugees, French Def Min only war against Daesh”, iar apoi a incercat s-o explice intr-un  text publicat imediat: „The first observation is the striking absence of U.S.-related talk on this first day of proceedings. The conference was opened by German Defense Minister Ursula von der Leyen and her French counterpart, Jean-Yves Le Drian. Neither of them cared even to mention the United States in what were in both cases very carefully drafted speeches”; „The second observation is how big the difference was in tone between the German and the French defense ministers’ speeches./.../, the strategic culture between the two countries still could not be more different.Von der Leyen, as expected, put the refugee crisis at the center of her speech./.../ Le Drian was very different. He began not with refugees—this is the issue that he chose to mention in passing—but with the French-led fight against the Islamic State, or Daesh.”  ( Jan Techau, American Absence and Franco-German Divides,  February 12, 2016,-  http://carnegieeurope.eu/strategiceurope/?fa=62756 ). Pentru ministrul de Externe al Germaniei,  Frank Walther Steinmeier,   “ Syria must be rebuilt as ‘secular, modern, globalized state.’ #MSC2016 “ dar aceste obiective nu tin defel loc de mare strategie.   Oficialul german, nu doar ministru de Externe al tarii sale , ci deopotriva si presedinte in exercitu al OSCE a relevant corect, in  cuvantul sau de deschidere a conferintei ,  ca Europa este cuprinsa de criza: “These are turbulent times/…/. A veritable concoction of crises is boiling over in Europe – the euro crisis, the economic crisis, rampant right-wing populism, the Brexit debate, the refugee crisis”. Iar un alt citat ne convinge ca este constient de dificultatile care stau care in fata unitatii Europei : “There is a great deal at stake. The forces pulling us apart in Europe are so enormous that we should show our resolve even here at the MSC and work hard together to ensure that we have the same EU at the time of next year’s MSC as we do today. This would be a great achievement. We need to fight for Europe – and we also need to fight for it at the MSC” (http://www.auswaertiges-amt.de/EN/Infoservice/Presse/Reden/2016/160213_BM%20Welcome%20MSC.html ) .  In panelul ministrilor “greilor”Europei, ministrii de Extrne ai Germaniei, Frantei si Germaniei, “linia” asteptata a fi definita  de Germania a fost cel putin neclara: criza refugiatilor nu trebuie sa fie un motiv pentru Germania de a se izola, “On the contrary, the refugee crisis should spur us on to be even more determinedly involved in international affairs “- dar sunt oare asemenea tendinte politice la Berlin ?-, “the massive refugee movement needs a response at many different levels – local, national and European measures “, ca problema trebuie atacata la radacina – “we need to help defuse and resolve the conflicts in the Middle East, particularly in Syria.  Without de-escalation, we in Europe will only be working on the symptoms of the problem, not on the causes.”   Dar nu se pomeneste nimic despre o solutie militara in Siria, dimpotriva : “.But let us not delude ourselves that a military victory over IS will be enough to bring about peace in Syria” ( Speech by FM Steinmeier at the “Ministerial debate on Current Crises” at the Munich Security Conference, 13.02.2016-http://www.auswaertiges amt.de/EN/Infoservice/Presse/Reden/2016/160213_BM%20Ministerial%20Debate%20EN%20MSC.html ). Calea principala tintita de Germania – in pofida faptului ca ia parte la actiunea militara din Siria, prin forte aeriene si inarmarea luptatorilor peshmerga kurzi- este procesul politic amorsat la Viena . Ceea ce este cu totul altceva decat ceea ce a mentionat omologul francez al sefului diplomatiei de la Berlin, pentru care continuarea razboiului impotriva Daesh pana la nimicirea acestuia- desi mijloacele de hard power lipsesc UE pentru atingerea acestui target -  este misiunea principala a Europei. Laolalta cu Jan Techau consemnam asadar ca „So no sign of a new culture of global strategic scope from Germany, and no acknowledgement of military and economic weakness from France. Germany came out of the speeches as a well-meaning helper currently absorbed by domestic worries, France as the glorious nation on which the future of civilization depended.” ( Jan Techau, op.cit. ) . Sa mai consemnam ca acelasi diagnostic a fost identificat  deschis la Munchen de ministrul Apararii israelian care- desi este de dezbatut motivatia  avansata- a aratat ca „US and Europe lack a grand strategy in the MiddleEast” (https://twitter.com/hashtag/msc2016?f=tweets&vertical=default&src=hash ).  Dar nu este mai putin adevarat ca, din tabara germana, au fost auzite si voci care au evidentiat cu luciditate ca ceea ce se intampla in Mideast este o chestiune de securitate nationala ( germana)  si ca  acest lucru cere actiune proprie si nu o „externalizare” a ei: „#Bundestag’s chairman of Foreign Affairs: Mideast is a nat’l security matter & we can’t rely on US. But US leadership essential #MSC2016-).
Sa fie total absenta Europa din marea inclestare in derulare in Mideast ? Nu exista o mare strategie europeana pentru a se masura cu o criza aflata in imediata sa vecinatate si ale carei consecinte le simte nemijlocit ? Consultarea agendei de intalniri a Inaltului Reprezentant al UE pentru Politica Externa , Federica Mogherini , contureaza o alta imagine, dar ale carei tuse se cuvin relevate ca semnificatie.  Referindu-se la acordul atins la 11 februarie in cadrul ISSG pentru incetarea focului in interval de o saptamana , Mogbherini noteaza ca „This is not an agreement on words, on principles, on political perspectives – we have already agreed on all this, after tough discussions, over the past few months. This is an agreement on what actions to take together, through coordination on the humanitarian, political and military level.” (http://www.federicamogherini.net/in-munich-for-syria-from-words-to-action/?lang=en ). Din pacate, este greu de intrevazut care poate fi contributia militara a UE la actiunile comune si care sunt acestea, absenta unui instrument militar adecvat la indemana Europei fiind una dintre lipsurile majore ale diplomatiei sale. Pe de alta parte, tot la Munchen , Mogherini a incercat sa relanseze procesul de pace arabo-israelian si, conform spuselor sale, exista sperante in acest sens. Diplomatul european a convocat “cvartetul Mideast”( ministrii de Externe ai Rusiei si SUA, preum si reprezentantul secretarului  general ONU ) in scopul identificarii unei solutii conflictului israelo-palestinian : “We have decided to immediately work together on a report, which will include recommendations for relaunching the two-State perspective. We will do this in coordination with the UN Security Council and with the main regional actors: Jordan, Egypt, Saudi Arabia – on the basis of the Arab Peace Initiative. And we will do this in strong coordination with the parties. This is why yesterday I called Benjamin Netanyahu and Mahmoud Abbas, who assured to me their willingness to engage in this new process.” (http://www.federicamogherini.net/in-munich-for-syria-from-words-to-action/?lang=en ). Prevalenta etajului politic se pare ca a determinat natura  marii strategii a UE in Mideast, regiune in care glasul armelor este precumpanitor. Aceasta determina orientarea ei strategica neadecvata ,  astfel gandita incat sa  nu puna accentul pe solutii militare, ci pe cele ce tin de soft power, orientare strans legata de actele sale fondatoare si de practica de pana acum. In pofida intelegerilor intervenite periodic de constructie a unui instrument adecvat staturii sale internationale, UE nu a reusit- nici dupa Saint Malo in 1997, nici dupa Helsinki -1999- sa atinga acest obiectiv. Cum a observat un expert prestigios urmarind desfasurarea MSC-52 ( J. Dempsey ): “/…/ the refugee crisis has shown Europe for what it really is: a collection of nation-states that are ebbing away from the idea of an integrated and strong Europe.And unless there is a fundamental change among European governments, Europe is also ebbing away from the transatlantic relationship. Europeans are still (selfishly) interested in the United States continuing to provide them with its security guarantee.”  (Judy Dempsey, Munich Hosts a Beleaguered West, February 12, 2016- http://carnegieeurope.eu/strategiceurope/?fa=62748&). Solutia este , arata acelasi expert , ca   „European governments took responsibility for Europe’s security and defense. That would put the transatlantic relationship on a new footing”, dar, din pacate , sunt prea putine voci pe continent care se aud sprijinind o asemenea evolutie a lucrurilor.
Dar revenind la problematica europeana- „trebuie sa luptam pentru Europa”, a spus la Munchen ministrul de Externe german facand aluzie la marile provocari care stau in fata  batranului continent in nacest an, de la Brexit la criza refugiatilor si noua editie a crizei grecesti- trebuie consemnate doua trenduri observabila si la reuniunea din acest an din capitala Bavariei. Cel dintai este constituit din perceptia la nivel european ca recent atentia acordata de catre  SUA  securitatii UE este in declin, ceea ce poate fi dedus din faptul ca marea putere nord-americana a fost extrem de putin prezenta in dezbateri. Inca din prima zi, unul dintre cei care au urmarit lucrarile au scis ca : „The first observation is the striking absence of U.S.-related talk on this first day of proceedings. The conference was opened by German Defense Minister Ursula von der Leyen and her French counterpart, Jean-Yves Le Drian. Neither of them cared even to mention the United States in what were in both cases very carefully drafted speeches. King Abdullah of Jordan, who came third in the running order, made a remarkable plea to the Europeans to include Europe’s Muslim countries (Bosnia and Herzegovina, Albania, and Kosovo) more in the continent’s architecture, but the United States had no place in his speech either.Perhaps even more striking was the absence of any kind of discussion about the biggest piece of transatlantic news in several years, the quadrupling of US defense spending in Europe that was announced by the Pentagon on February 2.”  ( Jan Techau, American Absence..... ).  Iar  istoricul Walther Russell Mead, de la Hudson Institute ( SUA )  constata:   “There’s not a lot of talk about how the United States can be part of the solution. We seem to be disappearing from their calculations/../ From the European standpoint, Putin has become somebody that like it or not that they have to deal with.” (Josh Rogin,Europe's Convinced U.S. Won't Solve Its Problems, February 13, 2016, -http://www.bloombergview.com/articles/2016-02-13/europe-s-convinced-u-s-won-t-solve-its-problems)
Desigur, concentrarea conferintei pe problematica Siriei in cele doua zile ramase a mai schimbat aceasta perceptie, dar perspectiva unui consens SUA-Rusia in aceasta privinta, devenita tot mai clara,  nu a contribuit decisiv la disiparea ei definitiva.
Secundul  trend refera la faptul ca se coaguleaza o idee la nivelul politic continental care rezuma problematica , atat a Europei , cat si a Mideast-ului in sintagma „avem nevoie de Rusia”,  ceea ce are consecinte importante nu doar asupra securitatii continentale, dar si asupra relatiei transatlantice. Fred Kemke de la ”Atlantic Council„  facea aluzie anume  la acest trend atunci cand constata ca  „Vladimir Putin wasn’t in Munich this weekend, but he still stole the show. The rough consensus at the just closed 52nd Munich Security Conference is that  Putin- through Russia’s bombing this week in and around Aleppo- has worsened Europe’s refugee crisis, has shored up murderous dictator Bashar al-Assad , has impressed Mideast powers with his military capabilities, and has increased Russia’s leverage at eace talks”. Iar expertul american continua in aceeasi nota mentionand ca „Whatever Putin's motivations, European leaders here are coming to  terms with what they call ‚the new normal: Russia's growing assertiveness,’ the Obama administration's continued caution, and growing anxieties about U.S. presidential elections following the New Hampshire primary victories of Donald Trump and Senator Bernie  Sanders. „ ( Atlantic Council, Inflections Points -http://view.s6.exacttarget.com/? ). Indiscutabil, daca expertii au sesizat un fel de victorie a politicii rusesti in Mideast in atmosfera de la reuniunea de la Munchen si , mai ales, dorinta liderilor europeni de a se acomoda „ cu noua normalitate: asertivitatea in crestere a Rusiei „ atunci referinta directa la trendul istoric condamnat de  „appeasement” nu este deloc prea departe.
            Iar Carl Bildt, fostul premier sudez,  s-a apropiat foarte mult de aceasta sintagma , atunci cand raspunzand intrebarii lui Kemke a aratat ca   " For all the talk about the need for dialogue and diplomacy -- a meeting of the NATO-Russia Council seems to be coming -- we should not overlook the fact that virtually everything depends on the nature of the regime in the Kremlin in the coming years.It's from there we have seen the surprises of the last few years -- Ukraine, Syria -- coming. And as long as that regime is there no one in his or her sane mind can exclude further surprises of the one sort or the other./.../Our ability to influence these events is minimal at best. We will have to deal with the Russia that emerges. But we have to be better prepared for surprises than we very obviously were during the last few years." Si tot el a evidentiat ca deja a scris din aceasta perspectiva , nu a concilierii , ci a necesitatii de a confrunta un rau care nu poate fi evitat , ca trebuie asumata o noua „linie„  politica fata de Moscova in plin puseu asertiv , care include atat amplificarea spijinului pentru Ucraina, consolidarea descurajarii fata de un eventual atac in Polonia si statele baltice, dar si „un nou calendar pentru apararea anti-racheta in Europa „  determinat de asumptia corecta  ca  „nu trebuie sa fim orbi la propiriile preocupari /de aparare/ ale Rusiei”. Iar acest nou calendar al apararii antiracheta ar include amanarea implementarii in 2018 a  celei de a treia faze planificate in domeniu in Polonia.Argumentul : Iran continues to develop ballistic missiles, but with ranges geared to its more immediate region, and without nuclear warheads: The threat to Europe has been reduced. Existing and soon-to-be-completed naval systems, as well as the fixed site in Romania, can, according to studies, counter an Iranian threat far greater than exists today.”  (ibidem )

Sursa foto:  https://www.securityconference.de/en/activities/munich-security-conference/
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.