REINVENTAREA STANGII EUROPENE ? | publicatii - Politica La Est
globe-old.jpg

REINVENTAREA STANGII EUROPENE ?

M. HARESHAN
 
       Este indiscutabil ca in ansamblul stangii traditionale europene au loc azi mari mutatii ideologice. Si-asa cum se intampla in ere ale marilor mutatii, fie ele tehnologice, sociale sau ideologice- acest fenomen este insotit de ample dezbateri si de luari de pozitii nu arareori ireconciliabile.
Istoria reinventarii stangii  este oarecum scurta. Nu insistam asupra cauzelor/determinarilor lui , dar ne gandim ca  la mijloc este o uriasa frustrare  fata de dominatia prelungita a dreptei pe scena politica a continentului cu consecintele economice sociale si culturale inevitabile  asociata cu impactul noilor tehnologii comunicationale care au pulverizat traditionalele cai de a face politica largind uluitor numarul celor implicati direct in conceptia si implementarea acesteia , asadar schimbarea colosala a rolului opiniei publice. Dar lansarea acestui process de introspectie  al stangii il putem fixa dupa declansarea crizei din 2008, cand asaltul “ austeritatii” bugetare   ca mijloc de iesire din marasmul economico-financiara a determinat si o polarizare acentuata a societatii , prapastia intre bogati si saraci crescand exponential, iar tensiunea sociala  atingand cote alarmante ( sa ne amintim de variantele numeroase ale  miscarii globale “noi sunt 99 la suta “ or aparitiile unor partide organizate pe noile tehnologii comunicationale precum cele din  Italia sau  Germania  ). Reflectia asupra marilor transformari a generat la stanga politica  aparitia unor manifeste programatice, avand ca tinta inlaturarea dominatiei “neo-liberalismului” si consecintelor sale societale si internationale. Iar cartea economistului francez Thomas Piketty despre evolutia capitalului  in conditiile contemporane, care  a tinut luni intregi de la aparitia sa in 2013 prima pagina a mediei globale, dominand dezbaterile economice , dar si evolutii in crize recente, cum a fost cazul inca neincheiatei  “Grexit”, a devenit un program in sine al stangii transnationale . In mod cu totul logic era de asteptat sa apara si expresii politice nationale  ale noilor achizitii doctrinaire- careia Piketty i-a fost doar “varf” ( nu arareori a fost comparat cu K. Marx) – sau cel putin sa se iveasca in sanul partidelor politice ale stangii traditionale aripi care sa fie partizane ale “noului val”.  Este ceea ce constatam azi in Marea Britanie, dupa infrangerea neasteptata si de proportii  a Labour Party in legislativele din mai 2015, iar apropierea momentului de decizie a noii echipe conducatoare a partidului a decantat in infruntarea interna o aripa revolutionara.
            Noua stea a laburismului britanic se numeste Jeremy Corbyn, iar alegerile viitoare- in toamna acestui an- ar putea sa-i confere titlul de lider. Este interesant  ca in ultimul timp – asa cum de altfel este normal- in fata ascensiunii si popularitatii sale s-a interpus un baraj de intrebari referitoare la pozitiile sale atat in domeniul politicii interne si externe. . Cu deosebire, orientarile sale in exterior au atras atentia , au devenit extrem de  dezbatute si au si provocat luari de pozitie ale unor personaje extrem de influente si cu trecut insemnat in istoria laburismului britanic.
            Jeremy Corbyn insusi este presedintele ( chair ) unei asociatii  ( care administreaqza si un site ) - Stop the War Coalition- http://www.stopwar.org.uk/- care face o intensa propaganda in preajma alegerilor noii conduceri laburiste la conferinta nationala din 19 septembrie 2015. Coalitia a fost formata pentru a se impotrivi razboiului din Irak ( 2003) si a organizat numeroase manifestari publice de protest cu acest scop ( la aproape toate ,  Corbyn a fost unul dintre principalii vorbitori ). Deopotriva, asociatia  s-a impotrivit interventiei in Siria in 2013, cum se stie “sabotata” de un vot potrivnic in parlamentul britanic , urmata de retinerea Washingtonului.  Jeremy Corbyn a fost implicat si in alte campanii pentru pace si impotriva razboiului ( este vice-chair al Campaign for Nuclear Disarmament  si partisan implicat in Palestine Solidarity Campaign ). Pe site-ul organizatiei sunt publicate texte ( interviuri, declaratii etc. ) care argumenteaza candidatura lui Corbyn la postul cel mai inalt in Labour Party. Iata titlurile catorva dintre ele: War criminal Tony Blair leads desperate attempts to stop Jeremy Corbyn victory ; If Jeremy Corbyn becomes Labour leader will shockwaves include trial of Tony Blair?  ;Is Jeremy Corbyn about to change the face of British politics?  ;Jeremy Corbyn: Why I support the campaign for Palestinian human rights Why Jeremy Corbyn is the most dangerous man in Britain ; Why Jeremy Corbyn is the most dangerous man in Britain ; The last thing Labour needs is a leader like Jeremy Corbyn who people want to vote for; Families demand to know why Tony Blair sent their loved ones to kill and die in Iraq ; Nato masters of war learn nothing from past disasters in Afghanistan and Libya ; Why the United States launched its proxy war against Russia in Ukraine.; Is killing more civilians in Iraq and Syria the way for the US and Britain to defeat Isis?; Who are real marauders inflaming fear and loathing towards migrants and refugees? ;What were the 'Labour values' that justified Tony Blair's illegal invasion of Iraq?. Titlurile acestor texte spun ele insele aproape totul despre anumite orientari ale acestui candidat laburist, dar sunt deopotriva interesante reactiile care vin din partea expertilor in politica internationala sau altor lideri politici la asemenea pozitii ,sa le numim iconoclaste. Pentru ca , trebuie stiut, Corbyn are idei extravagante privind criza din Ucraina ( ar fi “produsul” interventiei americane ) sau despre viitorul NATO ( alianta trebuie abandonata de UK pentru a-i determina prabusirea ) sau sumarizand printr-un citare a unui comentariu imprumutat  unui  ziar  britanic : “ his repeated association with anti-Semitic figures or his anti-NATO, pro-Russia, pro-Hamas, pro-Hezbollah stances“ (http://www.theguardian.com/commentisfree/2015/aug/12/even-if-hate-me-dont-take-labour-over-cliff-edge-tony-blair?CMP=share_btn_tw ).  In randul expertilor  as cita uimirea editorialistului de politica extrena al respectatului “ Financial Times” , Gideon Rachman , care a scris ieri ( 13 august )  pe twitter ceea ce poate parea o erezie in spatiul establishmentului anglo-saxon: @gideonrachman " ‘America is the world's leading terrorist state and proud of it’ says the Stop the War coalition, chairman Jeremy Corbyn” . Imediat, Ben Yudah, autorul cartii “Fragile Empire: How Russia Fell In and Out of Love With Vladimir Putin, aparuta in 2013,  a intrebat : @b_judah where did he say that ? raspunzandu-i-se : “@b_judah Its on the Stop the War homepage. Last article. But there is loads in similar vein “ . In comentariile care au urmat la instiintarea lui Rachman  , venite din partea unor specialisti , mai mult sau mai putin cunoscuti in relatiile internationale sau simpli  observatory ai realitatilor pozitia asumata de Corbyn a fost anatemizata. De la precizarea  ca defintia data de el SUA este imprumutata lui Noam Chomsky-  lingvist si filozof american reputat pentru asertiunile sale iconoclaste- la zeflemeli precum “whoever said that, he should try getting a job in North Korea or, possibly, Russia.An english-speaking p-secretary” ;  de la remarci rautacioase de genul : “Putin has helped finance FN in France and other nutty parties in West. Perhaps Corbyn angling for same for Labour?”   la  parelnica solidaritate cu asertiunea : “i must put my specs on to find wrong with that” ( venita din partea unui correspondent cu nume slav ortografiat chirilic) .
            In ce priveste politicienii,  neaparat trebuie mentionata pozitia neta luata de fostul premier laburist – vreme de 13 ani- Tony Blair, intr-un articol publicat  in “The Guardian “ la 13 august (  “ Tony Blair : Even if you hate me, please don’t take Labour over the cliff edge” ). Teza centrala a articolului este ca “The Labour party is in danger more mortal today than at any point in the over 100 years of its existence.”,  intrucat cu “ Corbyn as leader it won’t be a defeat like 1983 or 2015 at the next election. It will mean rout, annihilation” . Articolul sau merita citi pentru ca ofera  o gama de argumente pozitiei adversarilor lui Corbyn l, neindoielnic utilizate intens in aceasta decisiva campanie electorala pentru stabilirea liderului laburismului britanic.
            Iconoclasmul candidatului ( deopotriva membru al Camarei Comunelor )  Corbyn poate fi inscris  deopotriva in fenomenul larg al redefinirii ideologice a stangii europene  declansat relativ recent  si permisiv vocilor politice surprinzatoare si anti-sistem ,  dar si in miza pe sensational si orientare non-traditionalista pentru a dobandi voturile in crucialul vot din septembrie 2015 pentru Labour Party. Daca asemenea pozitii s-ar transforma in politica guvernamentala ( sa tinem cont ca Anglia este unul dintre cele cinci state cu drept de veto in Consiliul de Securitate, mare putere nucleara , cu o economie aflata in primele 10 ale lumii )  am avea de-a face cu o incredibila  rasturnare globala de proportii si  o redefinire fara precedent a scenei politice internationale.  La urma urmei , arata in articolul sau Tony Blair, vocatia Labour Party este sa castige alegerile sis a guverneze. Cu Corbin la carma acestui partid la ce ne putem astepta ?
 
 
MIHAIL E. IONESCU
 
14 august 2015
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.