TARA UNEI PENINSULE-I | publicatii - Politica La Est
coreea.jpg

TARA UNEI PENINSULE-I

MIHAIL E. IONESCU
 
       Este bine stiut ca peninsula Korea este azi unul dintre principalele puncte fierbinti ale planetei. Politica Pyongyang-ului in domeniul nuclear, comportamentul eratic, impredictibil si maladiv al liderului comunist din Korea de Nord, nu numai ca interzic reunificarea celor doua state coreene , dar creaza un hotspot de amploare in ansamblul securitatii internationale . A fost astfel o data  declansarea razboiului din Coreea in 25  iunie 1950, prima incercare comunista de a testa marea strategie Americana a containmentului, a fost la fel , pe tot parcursul Razboiului Rece, iar dupa incheierea acestuia , cu scurte perioade de relaxare,  a continuat sa reprezinte un dosar  nevralgic nu doar in Nord-Estul Asiei , dar in tabloul global de securitate. De ce ?
       Cea mai izbitoare circumstanta care impune imediat  un raspuns este faptul ca aici in  peninsula Koreea  , se intersecteaza interese substantiale ale unor mari puteri regionale si globale. SUA, pentru a incepe cu liderul “ Pax Americana” instalata la sfarsitul celei de a doua conflagratii mondiale a secolului XX,  are inca de la sfarsitul razboiului coreean, in iulie 1953,  trupe in peninsula si a dislocat  armamant greu conventional, precum si ogive nucleare in Sud. Aceasta desfasurarea costisitoare de forte militare ale  SUA, vreme de decenii,  a fost necesara  pentru a mentine un echilibru necesar competitiei  de putere dezvoltata  si aici , precum si in alte zone ale perimetrului global al aplicarii strategiei de containement a comunismului , de la sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial si armistitiul din Coreea din 1953, pana la sfarsitul Razboiului Rece ( 1990-1991 ), dar si dupa aceea . China- campiona indiscutabila a unei cresteri economice fara precedent istoric, care a facut ca in  30 de ani sa devina liderul economiei globale ( ca volum) surclasand in octombrie 2014 SUA – este vital interesata in existenta Nordului comunist al penisnulei ca un buffer state in aceeasi competitie de putere cu rivali extrem de puternici in Nord-Estul Asiei. Beijingul are in tratat de garantie a identitatii Republicii  Populare Democrate Coreene ( RPDC ) , similar in substanta cu alianta care uneste ROK cu SUA. Alte doua puteri regionale- Rusia si Japonia- invecineaza direct ( terestru  si/sau  maritim) peninsula si afirma, la randu-le interese consistente in evolutia acesteia. Rusia, prin traditie istorica si implicare in Nord, Japonia prin trecutul colonial , cu rezonante tragice  pana in ziua de azi in mentalitatea natiunii coreene in totalitatea ei, raman interesate in destinul  celor doua state coreene ale peninsulei din motive proprii .
       De altfel , aceasta situare geopolitica- asemanatoare , in anumite privinte , spatiului politic romanesc la sfarsit de ev mediu si inceput de epoca moderna,   practic pana la Primul Razboi Mondial- , definita prin vecinatatea impunatoare si primejdioasa a unor mari puteri cu interese in peninsula a modelat in timp cultura politica si strategica a natiunii coreene. Raspunsul dat de ea istoric diferitelor provocari din vecinatatea imediata a modelat pattern-uri de comportament care pot fi identificate in pozitii contemporane fata de anumite evolutii de evenimente care implica spatiul peninsulei sau legat de acesta . Am citit , dupa intoarcerea din calatorie , notatii interesante fata de aceasta realitate intr-un articol in revista americana “The Diplomat”. Acesta sublinia faptul ca peninsula are o lunga istorie a relatiilor cu marile puteri vecine, fiind frecvent  o victima a acestora, practic un pion in jocul de  mare putere. Cultura strategica coreena forjata de-a lungul secolelor este influentata de conceptul   “teojinda”, sintetizat de proverbul local: “inclestarea dintre balene sfarama  crevetii”. Autorul evidentiaza ca ‘teojinda’ ( spargere, sfaramare ) este parte a conceptiei despre lume coreene si a modelat cultura sa strategica.[1] 
 
       In al doilea rand, nazuinta spre refacerea unitatii natiunii coreene, sfaramata dupa al Doilea Razboi Mondial si mai ales dupa razboiul intercoreean , prin permanentizarea divizarii peninsulei in doua state de-a lungul liniei armistitiului din iulie 1953 ( paralela 38 )  intra in coliziune cu nu putine interese ale marilor puteri mai sus mentionate. Fie ca este vorba de realizarea reunificarii  prin forta militara , asa cum a vrut sa actioneze, in conditiile sfarsitului razboiului din Vietnam in primavara anului 1975, liderul comunist din Pyongyang, fiind cu greu oprit de aliatul chinez, fie ca amorsarea unei politici de engagement de catre ROK  ( Republic of Korea , statul sudic ) a RPDK  ( Republicii Populare Democrate Coreene , statul comunist din Nord )  dupa anul 2000, care  vrea sa netezeasca – in conceptia Seul-ului - calea catre reunificare, asadar optiunea pasnica , sunt optiuni fundamentale  care determina pozitionari diverse, frecvent ostile, din partea statelor mari vecine.
       In al treilea rand,dar nu in ultimul, insa  cu siguranta cel mai important in ordine politica, este comportamentul impredictibil al guvernului comunist din Nord. Daca in 1975 avea in vedere un atac in Sud si realizarea astfel a unitatii nationale, dar si comunizarea ei dupa standardele vremii , dupa 1990  Pyongyang-ul a angajat un program nuclear pe care l-a gestionat  pe plan international cu destula subtilitate pentru a  naviga printre interese contradictorii si sa ajunga sa  detina azi un arsenal nuclear ilegal,  dar si aflandu-se sub sanctiunile ONU din acest motiv. Aceasta orientare politica externa a Nordului , despre care ne vom ocupa pe larg, este subiectul unui dosar international extrem de complex asemanator celui inca neincheiat la Iranului ( la vremea cand publicam aceste randuri, termenul atingerii unui acord fiind 30 iunie 2015 )  or celor deja finalizate ale altor , initial, ilegali, precum India  ( cazul Pakistanului or al Israelului sunt excesiv particulare si ar necsita o lunga digresiune in acest text ).
 
       Vizita in ROK, la amabila invitatie a ambasadorului ROK in Romania, E.S. domnul  Hyo-Sung Park , un neobosit promotor al relatiilor bilaterale si cel care a consolidat un veritabil lobby pro-sud-coreean in Romania in ultimii ani, am inceput-o  la 15 iunie 2015 , impreuna cu colegul de catedra de la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative ( SNSPA ) Vasile Secares, veritabil ctitor al acestei universitati in 1990 ,   si speram sa aflu la fata locului, de la specialisti in domeniul relatiilor internationale cu care urma sa avem intalniri , modul in care se percepe dinamica de securitate a peninsulei astazi. Chiar daca Nordul este un ‘hermit kingdom’, asadar de unde nu sunt livrate informatii cat de cat credibile, iar cele obtinute altfel sunt afectate de comportamentul inselator al regimului comunist consolidat de o elita pentru care acum principalul obiectiv este supravietuirea, in ROK exista o scoala de politica externa, rafinata in  decenii de convietuire cu un pericol iminent si care are neindoielnic primatul in intelegerea situatiei complexe a peninsulei. Informatii relative la raceala accentuata intervenita intre Nordul comunist si patronul sau chinez dupa instalarea  noului presedinte Xi Jinping in martie 2013 la Beijing au fost, de pilda,  confirmate nu doar de vizita istorica a acestuia la Seul in acelasi an, dar si de intrezarirea unei ferestre de oportunitate privind reunificarea , nu pot fi evaluate credibil  decat de sau sprijinite de catre  diplomatia ROK . Aceasta diplomatie , servita de un corp de specialisti -pregatit la o scoala celebra din Seul, Academia Diplomatica Nationala Koreana ( Korean National Diplomatic Academy )  , unde urma sa avem intalniri -  a dezvoltat un acut simt al primejdiei izbucnirii unui nou conflict peninsular , dar si al ocaziilor de promovare a intereselor comune natiunii coreene , care lipseste  altor cancelarii , fie ele chiar ale unor mari puteri cu traditii in domeniu.
       O scurta paranteza. Desigur, faptul ca noul presedinte chinez, Xi Jinpin, a efectuat prima sa vizita in peninsula la Seul ( 3-4 iulie 2013 )  si nu la Pyongyang , cum era traditia diplomatica confirmata de ultimele decenii, a putut fi interpretat de toate capitalele interesate , precum si de presa internationala, ca un semn ca relatiile intre China si aliatul sau nord-coreean nu sunt in regula . Noul lider nord-coreean  ( al treilea in ordinea ...dinastica a familiei Kim ) incercase sa viziteze Beijingul, dar aici se dezvoltase o atmosfera de neincredere fata de Pyongyang in urma faptului ca in anul precedent, ignorand sfaturile chineze, RPDK procedase la o noua experienta ( a treia ) cu arma  nucleara. Pe de o parte, s-a apreciat atunci in cercurile diplomatice, China a dorit sa invete noul lider nord-coreean , prin efectuarea vizitei la Seul, sa arate deferenta necesara aliatului sau major, dar, pe de alta parte, semnala si o posibila schimbare in  politica Beijingului  in peninsula. Este oarecum limpede ca  – s-a apreciat la Seul, iar diplomatii experimentati  au facut desigur remarca necesara- China nu se poate sa nu fi observat ca ROK are o viziune cvasi-similara  cu a Beijingului in privinta istoriei recente si  atitudinii fata de Japonia, precum si deosebirile  intervenite intre presedintele ROK , Park Geun-hye , si premierul japonez Shinzo Abe privind chestiunile istorice contondente  si implicatiile lor asupra relatiilor bilaterale  . Un bun prilej deci pentru ca vizita la Seul a presedintelui Xi  sa semnaleze ca aceasta capitala poate avea o alta politica fata de China, chiar daca este un aliat fidel al SUA, si astfel legata geopolitic de  Japonia. Cum au observat atunci analistii independenti, desigur informati de amanunte ale vizitei si atmosfera acesteia :”South Korea remains a staunch U.S. ally and hosts 28,500 American troops on its territory, but Seoul is wary of closer military cooperation with Japan and shares China's dislike of Mr. Abe's stance on his country's war record.” [2]

Vizita istorica a  presedintelui Xi Jinpin la Seul ( iulie 2013 ) la invitatia omologului sau din ROK, doamna Park Geun-Hye

O ecuatie geopolitica de o extrema complexitate, dar care dezvaluie ca istoria nu este statica, mai précis ca lucrurile nu pot ramane vesnic asa cum au fost statornicite acum doua sau mai multe decenii si ca sistemul international de state are resurse majore de  reformulare. Inclusiv in peninsula Korea , ceea ce la Seul – si nu numai – a fost corect perceput.
       Cand am sosit la Seoul la 15 iunie dupa-amiaza , dupa un zbor indelungat de 10 ore pornit din Istanbul cu Turkish Airlines, am parcurs cu rapiditate presa locala de limba engleza, pentru a lua “pulsul “ local.  M-am adresat, mai intai, cum aveam s-o fac in fiecare dimineata in rastimpul calatoriei, ziarului  “Korea Joongang Daily”- aflat in asociatie cu “International New York Times”  . Stiam din lecturile pregatitoare vizitei ca exista  o epidemie MERS ( Middle East Respiratory Syndrome) – pe drumul  de la aeroportul ultramodern  la hotelul “ Lotte” am putut deopotriva dantelaria uimitoare a lucrarilor de infrastructura, inclusiv un pod cu o lungime de peste 26 Km.,  dar si numerosi trecatori ai strazilor ultra-curate ale Seulului purtand lejere masti de protectie a aparatului respirator-  , astfel ca primul gand mi-a fost la stirile referitoare la  acest risc. Ceea ce am citit in ziar mi-a dat o prima impresie despre complexitatea extraordinara a tarii in care am intrat. Preocupat de MERS , ceea ce era in atentia presei nu doar autohtone, dar si internationale, ziarul relata   din Washington ca  “It was discovered that a U.S. military laboratory accidentally shipped live anthrax samples to 70 research centers and military bases over 10 years. No one noticed the mistake until a laboratory reported it, and more sites were found to have received deliveries by accident, pointing to lax management.”  Raspandirea de anthrax , identificata ca atare   in ROK in urma cu multi ani , ramasese un mister. Or, aceasta descoperire, recunoscuta de autoritatile americane,  facea ziarul sa  se intrebe daca “ whether other biological weapons are managed safely.” Or, intregul episod prilejuia rememorarea unui incident legat de armele nucleare americane, consumat  in 2014: “The Department of Defense’s expensive inspection resulted in more than 10 commanders being discharged. Seventeen officers at a North Dakota unit were stripped of their authority as they did not know the launch code. A general was removed for a drinking-related incident and gambling. It was also confirmed that there had been cheating in the regular nuclear weapons test. Some officers allegedly possessed illegal drugs. American media pointed out that as the Cold War ended and the possibility of using nuclear weapons lessened, discipline in the military forces was undermined. The slack management of anthrax samples could be one of the results.”[3]

       Aeroportul Incheon din Seul
 
        A fost cea dintai perceptie a calatoriei mele in ROK si care mi-a fost confirmata repetat in cursul zilelor de calatorie in peninsula. Ma aflam in linia intai a “frontului” real ,practic la cateva zeci de Km. de acesta ,  in care armele chimice puteau sa determine,  printr-o gresita manipulare, o epidemie de proportii, asadar acolo unde razboiul se insinua in cele mai felurite chipuri. Era oare MERS o astfel de greseala a laboratoarelor specializate, iar oamenii pe care ii vedeam pe strazile curate purtand mastile protectoare pe figura- o bucata de panza ocrotitoare - experimentau astfel ceea ce oricand putea deveni un imperativ absolut al supravietuirii proprii ?  Ziarul continua avertizarea care parea sa fie una obisnuita- dar calatorii din alte continente sau din locuri mult mai pasnice aveau bineinteles dificultati de intelegere a mesajului- privind epidemia de MERS :” The United States is an undisputable military super power. As the ‘police of the world’ it is deeply involved in various security issues around the globe. It was the United States that set a red line against Syria’s use of chemical weapons. America’s nuclear and biochemical weapons capacity is the best in the world. But we were not worried because we believed that the weapons were for defense, not attack, and were managed safely and systematically. When trust is shaken it could lead to another tragedy.
       Asadar, sosisem intr-o tara in care razboiul era o prezenta omniprezenta, mai bine spus posibilitatea izbucnirii lui in orice moment era mai mult decat reala, iar masurile de protectie se cereau luate tocmai pentru a raspunde viguros calamitatii. Am inteles ca MERS este  mult mai mult decat o problema medicala a fi tratata in consecinta, ci ca in spatele acestei energice si robuste activitati nationale- sedmnele ei erau pretutindeni:  trafic intens dar ordonat , macarale strapungand norii, vibratia trotuarelor intr-o perceptibila ordine a actiunii eficiente , privirile vigilente ale bodyguard-ilor cladirilor oficiale sau nu , politetea celor care deservesc oriunde e nevoie publicul- se afla umbra permanent prezenta, dar continuu confruntata a unei eventuale ridicari in arme la o chemare oricand posibila .  Era pulsatia unei natiuni sub povara istorica a unui conflict caruia trebuie sa-i gaseasca rezolvarea.
 
       Editorialul acelei zile de 15 iunie 2015 , cand am poposit in capitala ROK, al unui alt ziar de limba engleza-“Korea Herald”- marturisea o alta preocpuare majora a acestei natiuni: trecutul . Intitulat “Progress at last”  , editorialul facea referire la un interviu acordat de presedintele ROK, doamna Park Geun-hye , ziarului “ The Washington Post”  cu referire la sansele unei normalizari a relatiilor cu Japonia .  Doamna presedinte Park a spus ca Seul si Tokio sunt in stadiul final al negocierilor , ca "there has been considerable progress on the issue of comfort women," cu referire la femeile coreene fortate la sclavaj sexual  de catre autoritatile militare japoneze in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial . Cel mai inalt magistrat al ROK exprima speranta ca “we can expect to look forward to a very meaningful 50th anniversary of normalization of diplomatic ties."  Intrebata daca premierul Japoniei , Shinzo Abe, intentioneaza sa exprime regretul fata de acest episod cu un puternic impact emotional asupra natiunii coreene,  doamna Park a raspuns: "It behooves Japan to bring healing to their wounds and to bring honor to them before another comfort woman passes away." [4] Doua femei utilizate atunci ca “comfort women” decedasera de curand.  Numarul celor aflate in viata se mai cifra la circa 50, iar 50 de ani de la normalizarea relatiilor dintre cele doua state se implineau o saptamana mai tarziu , la 22 iunie 2015. Pana acum, autoritatile de la Tokio se aratasera putin dornice sa exprime astfel de regrete si sa plateasca despagubiri , in acest dosar complicat deja fusesera consumate opt runde de negocieri . Numai ca acelasi editorial consemna ca declaratii recente ale oficialilor japonezi sunt putin optimiste privind o atitudine pozitiva a guvernului de la Tokio in acest dosar.
 
       Dezbaterea asupra acestei probleme preocupa demult guvernul de la Seul ( nu mai putin si Pyongyang-ul, dar cu nuante/ motivatii diferite ). Este in fond preocuparea aproape obsesiva cu trecutul, in care mari puteri au umilit natiunea coreana, Japonia,  intre acestea, ocupand intrega peninsula in 1910 si aplicand un dur sistem de exploatare coloniala, sfarsita abia o data cu victoria Natiunilor Unite in 1945. In acelasi timp cu eforturile presedintelui tarii pentru a obtine satisfactiile cuvenite in dosarul “damelor de consumatie”  ( confort women ) pentru soldatii japonezi, ministrul de Externe al ROK era intr-un turneu in Germania si Croatia  cu preocupari asemanatoare. De aceasta data  era vorba de expunerea pozitiei ROK fata  propunerea Japoniei supusa UNESCO ( World Human Heritage )  de a fi inscrise pe lista monumentelor apartinand patrimoniului universal aproape 100 de asemenea repere apartinand epocii Meiji , rastimp al uluitoarei modernizari  a Japoniei in a doua jumatate a secolului XIX. Guvernul de la Seul solicita ca la unele dintre acestea sa fie mentionata utilizarea muncii fortate a coreenilor ( in numar de zeci de mii ) , aflati sub stapanirea coloniala a Japoniei. Potrivit presei japoneze, negocierile in aceasta privinta incepusera intre cele doua parti inca din luna mai , dar trenau in identificarea unei solutii : “In a three-hour meeting at the Foreign Ministry in Tokyo, Japanese officials lobbied for the proposal to list 23 assets in eight prefectures, but Seoul remained skeptical due to their ‘negative (wartime) legacy,’ according to a Japanese official. In seeking the sites’ preservation under World Heritage status, Tokyo argues that the value of the sites lies in the fact they exemplify Japan’s Meiji Era industrial revolution, which is viewed as the world’s first successful example of industrialization outside the West. The revolution was achieved over a short span of about 50 years from the 1850s to 1910, it says.” [5]
       Intors la Bucuresti am fost curios in ce priveste evolutia acestei problematici. La 22 iunie se implineau 50 de ani de la restabilirea relatiilor diplomatice intre ROK si Japonia, iar conciliabule pentru un dezghet al relatiilor fusesera frecvente in lunile din  urma. Cu dosebire un Summit era considerat ca faptuirea “dezghetului”in relatiile coreano-nipone. M-am adresat din nou ziarelor coreene de limba engleza si deopotriva anunturilor MOFA, adica ‘newsletter”-uri ale Ministerului de Externe al ROK, care cuprind informatii detaliate despre actiunile diplomatice in curs. In chiar ziua celebrarii a jumatate de veac de la normalizarea relatiilor dintre cele dou tari, ziarul publica un editorial , care merita citat abundant. Intitulat ‘ Both Leaders Must Move Forward’, ziarul consemna ca “Though it is a moment for celebration, ties have probably reached their worst level” si zugravea sugestiv cum arata acest nivel:”Nearly two and half years after President Park Geun-hye took office, no summit meeting has been held with Japanese Prime Minister Shinzo Abe. According to a survey, only 6 percent of Koreans - and 10 percent of Japanese - have warm feelings toward each other. Needless to say, such bad ties are a loss for both sides. “ Liderii celor doua tari erau chemati sa  “undo the knot they tied” , pentru ca este datoria lor  sa identifice “a breakthrough toward a new era of reconciliation and cooperation, and they must do it now.” Si iata, in conceptia editorialistului,  ce trebuie sa intreprinda cei doi lideri ai ROK si Japoniei :“ They must first wrap up the chapter on the past involving Japan's recruitment and exploitation of Korean women as sex slaves during World War II, which 73 percent of Koreans still regard as a key to improving ties. Foreign Minister Yun Byung-se's June 21 visit to Tokyo -- the first of its kind since he took office -- to discuss the matter with his counterpart, Fumio Kishida, testifies to the significance of the issue. There is no one-sided victory in diplomacy. With only 50 ‘comfort women’ alive, the clock is ticking fast. If Japan sincerely admits its culpability, apologizes and compensates on a national level, we can expect a grand bargain with no room for renegotiation. Another issue is what Abe will say in his speech on the 70th anniversary of the end of World War II. Despite Japan's agony over the content of his remarks, Abe must explicitly express a sincere apology and remorse for Japan's aggressions and colonial rule so Koreans can no longer raise the issue by resorting to the Kono Statement or Murayama Statement. Only then can Korea and China accept it. We expect both leaders to hold a summit for a new start based on that very spirit.[6] Potrivit unui sondaj publicat de ziar, 87 la suta dintre coreeni ( in ROK) si 84 la suta dintre jaonezi apera ca relatiile bilaterale se vor imbunatati. A doua zi, in editorialul intitulat “ Time for prudence, again” se facea o trecere in revista a celor intamplate in cele doua capitale in ziua precedenta cu ocazia celebrarii normalizarii relatiilor, specificandu-se ca liderii , doamna Park si premierul Shinzo Abe , au schimbat mesaje la receptiile desfasurate la ambasadele respective din Seoul si Tokio.
 
President Attends Reception Marking 50th Anniversary of Normalization of ROK-Japan Diplomatic Relations

       Editorialul consemna o scurta istorie a relatiilor bilaterale  : “Over the last 50 years, the two countries have plodded their way through an intersection of love and hatred. Ties ebbed to the lowest point when Kim Dae-jung, an opposition leader at the time, was kidnapped in Tokyo in 1973. After 1990, however, bilateral relations reached a peak thanks to vibrant cultural exchanges starting with the onset of the Korean Wave. But the euphoric state in the postwar era suddenly came to a halt in 2012, after Japanese Abe regained power, due to longtime disputes over the Dokdo islets, sexual slavery in the World War II era and other historical issues. Under these circumstances, Foreign Minister Yun Byung-se's state visit to Tokyo could herald a thaw in icy ties. “  Se exprima deopotriva speranta ca ambele state vor avea intelepciunea de a face din 2015 un punct de plecare a unui nou capitol al relatiilor reciproce.  Inceputul era promitator, Japonia fiind de acord sa mentioneze utilizarea muncii fortate a coreenilor la ridicarea  monumentelor erei Meiji pe care doreste sa le inscrie in patrimoniul umanitatii, dar ca ramane de solutionat dosarul “comfort women” . Ziarul exprima opinia ca, atat timp cat modalitatea de interpretare a istoriei relatiilor bilaterale nu se misca din punctul in care se afla,  o intalnire dintre cei doi lideri este “inappropriate” : “Our government must point out the problems with Abe's revisionist perspective on history, while at the same time seizing upon the chance to normalize ties. Abe's misleading views on history -- which foreign scholars and Japanese academics denounce as completely wrong -- must be corrected. That is our president's historical obligation.” [7]

“Comfort women”, un dosar in care ROK asteapta recunoastere, cainta  si compensatii din  partea Japoniei
 
       Pe de alta parte, la 23 iunie 2015 un editorial al ziarului japonez de limba engleza “Japan Times” consemna ca ,dupa 50 de ani, relatiile Japonia-ROK nu sunt defel “mature”, ba chiar “reci” . Retrospectiva scurta facuta relatiilor in ultimii ani este concludenta pentru acest diagnostic: “  Over the years the two countries have had disagreements over Japan’s 1910-1945 colonial rule of Korea as well as a bitter territorial dispute. But more troubling is the apparent lack of willingness on the part of both governments today to either resolve or set aside their differences and place priority on moving the relationship forward/…/Japan-South Korea ties turned sharply tense after Park’s predecessor President Lee Myun-bak visited Takeshima — a set of isles on the Sea of Japan that South Korea controls and calls Dokdo — in August 2012. Abe took office in late 2012 and Park the following year, but the two leaders have not held a formal one-on-one summit. Momentum for holding Abe-Park talks did not build even after U.S. President Barack Obama in March 2014 organized a trilateral meeting in the Hague out of concern over the troubled ties between the United States’ two key Asian allies.”  In mod diplomatic se mentiona asteptarea  ca ambele state vor gasi calea pentru a se orienta catre viitor intr-o stransa comuniune de valori si obiective, practic  aliati , editorialul consemnand si obstacolele care stau in calea acestei evolutii: “ The differences between the two countries over the past persist 70 years after Japan’s colonial rule ended and half a century after they concluded the treaty to normalize their diplomatic ties. It would be too optimistic to hope that an Abe-Park summit would resolve all the history-related disputes — such differences cannot be settled merely by one party making concessions to the other. What matters is the willingness on both sides to endeavor to tackle the thorny issues in earnest and move bilateral ties forward. There are disturbing views that Japan and South Korea may no longer need each other as much as they used to. Park has repeatedly appeared to take a joint stand with China — South Korea’s largest trading partner — on issues relating to Japan’s wartime aggression and colonial rule in Asia. Tokyo and Seoul should realize that they need to work more closely than ever — along with Washington — to respond to common challenges in East Asia’s rapidly changing economic and security landscape.” [8]

Grupul de “insule” Dokdo-Takeshima

       Evident pentru partea japoneza ca  dosarului istoric contencios cu ROK i s-a adaugat in ultimul timp si o “aplecare” a Seul-ului catre China, cel mai mare partener economic al sau.  La Tokio se evalueaza ca  a venit  momentul pentru cele doua state sa fie alaturi de Washington in a face fata provocarilor de securitate in atat de rapida evolutie in Asia de Est. Mentionarea acestui fapt in editorial semnifica atentia pe care Japonia o acorda peninsulei Korea, atitudinii acesteia fata de China , precum si aliantei ROK cu SUA ca o contrapondere la o eventuala orientare strategica  catre China.  Este oare aceasta ingrijorare a editorialistului japonez- pentru ca randurile sale transmit o asemenea pozitie in  legatura cu relatiile dintre ROK si Japonia - justificata ? Sunt oare intrunite conditiile unei veritabile apropieri dintre ROK si China , iar anumite pozitii ale Seul transmit acest fel de semnale la Tokio , unde vizibilitatea  tot mai proeminenta a Beijingului in afacerile regionale determina o modificare de substanta in domeniul politicii de aparare ? Este oare intarirea semnificativa a legaturilor militare dintre Japonia si SUA, consemnata la sfarsitul lunii trecute prin semnarea unui important document referitor la aplicarea  tratatului de securitate bilaterala , un semn ca in Asia de Est  lucrurile se “misca” mai rapid decat de obicei ? 
       Asupra relatiei dintre ROK si Japonia voi mai reveni in cursul acestei relatari de calatorie, practic un pretext pentru o incursiune cat mai ampla in peisajul de securitate al acestei framantate regiuni a planetei.
 
Iunie 2015
 
[1]  “South Korea has a long history of being victimized by great power competition. It sees itself as a recurring pawn in great power politics, giving rise to a famous proverb in South Korea that roughly translates to ‘In a fight among whales, it’s the shrimp’s back that gets broken (teojinda).’ In Korean though, the term teojinda is an emotionally violent expression akin to bursting or breaking. This emotion-laden notion of an existence as a shrimp among whales is part of the Korean worldview and shapes its strategic culture. Small wonder, then, that South Korea seeks to avoid any major disturbances to its foreign relations, especially with Beijing and Washington. When China proposed the Asian Infrastructure Investment Bank, Korea was famously caught in the middle, initially staying silent and joining only after a regional groundswell of support. When Beijing counseled South Korea against hosting the Terminal High-Altitude Area Defense (THAAD) ballistic missile defense system that U.S. Forces Korea Commander GEN James Thurman once publicly called for, South Korea bristled, but has still not rendered any kind of decision about THAAD—even though THAAD is principally about North Korea, not China. Any time its two largest foreign partners have competing preferences, South Korea gets stuck in the middle. Korean history weighs heavily on its strategic culture, and that has meant that anything seen as a strategic foreign policy choice risks becoming a hotly debated, overwrought, and ultimately paralyzed decision.” vezi-
 Van Jackson, for The DiplomatThe South China Sea Needs South Korea, ‘The Diplomat’,  June 24, 2015- http://thediplomat.com/2015/06/the-south-china-sea-needs-south-korea/
 
 
[2] Jeremy Page ,Alastair Gale , China President's Visit to South Korea Before North Seen as Telling Xi Jinping Breaks With Tradition, Reflecting Beijing's Frustration with Kim Jong Un, The Wall Street Journal”  June 27, 2013 http://www.wsj.com/articles/chinas-president-xi-to-visit-seoul-1403858327
 
[3] Lee Sang-Bok , Trust is shaken after anthrax case, in  “JoongAng Daily”, June 15, 2015-http://koreajoongangdaily.joins.com/news/article/article.aspx?aid=3005392
 

[5] Masaki Kameda, Tokyo, Seoul make little progress in resolving UNESCO heritage feud, in “Japan Times”, May 22, 2015 http://www.japantimes.co.jp/news/2015/05/22/national/history/tokyo-seoul-make-little-progress-in-resolving-unesco-heritage-feud/

 
[7] Time for prudence, again, June 23, 2015- http://english.yonhapnews.co.kr/national/2015/06/23/0301000000AEN20150623001000315.html
 
 
[8] Time to move  bilateral ties forward, June 23, 2015, “Japan Times”, http://www.japantimes.co.jp/opinion/2015/06/23/editorials/time-move-bilateral-ties-forward/
 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.