Summitul de la Riga – dezamăgire sau așteptări prea mari? | publicatii - Politica La Est
riga-3-.jpg

Summitul de la Riga – dezamăgire sau așteptări prea mari?

 Vasile ROTARU

Peste mai puțin de două săptămâni capitala Letoniei, țară care deține președinția UE, va găzdui cel de-al patrulea Summit al Parteneriatului Estic (PaE). Evenimentul are loc într-un context internațional tensionat și ca și acum doi ani, (înaite de summitul de la Vilnius) analiștii și comentatorii se întrec în critici la adresa declarației care urmează a fi semnată la finalul evenimentului. Dacă în 2013 reproșurile aduse erau legate de nesemnarea Acordului de Asociere cu Ucraina, anul acesta principala nemulțumire este legată de lipsa vreunei referiri în declarața Summitului de la Riga față de o posibilă perspectivă de aderare a Moldovei, Ucrainei sau Georgiei la Uniunea Europeană. Desigur, mulți analiști s-au grăbit să pună această reținere a UE pe seama intimidărilor venite din partea Rusiei și a lipsei de coerență a politicii externe europene, dar prea puțini au încercat să analizeze dacă cele trei republici ex-sovietice sunt îndreptățite a pretinde în acest moment mai mult decât regim fără vize cu UE (Ucraina și Georgia) și susținere pentru implementarea reformelor structurale față de care și-au reconfirmat angajamentul odată cu semnarea acordurilor de asociere cu UE anul trecut.
Dacă luăm spre exemplu cel mai mare partener estic, Ucraina, nu e greu de observat că acesta se confruntă și cu cele mai mari probleme de la lansarea PaE. Acordul de la Minsk din februarie 2015 nu reprezintă decât un armistițiu fragil în războiul civil cu intervenție rusă din Sud-Estul țării. Securitatea granițelor sale estice este departe de a fi asigurată. Ucraina se confruntă cu grave probleme economice, iar Moscova a stabilit un precedent periculos în relațiile Kievului cu Bruxelles-ul reușind să împiedice implementarae Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv dintre UE și Ucraina până în 2016.
Republica Moldova înregistrează un recul în ce privește lupta anticorupție, cel mai problematic capitol al negocierilor sale cu UE. După alegerile din noiembrie 2014, țara este condusă de un guvern minoritar, format din Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) și Partidul Democrat (PD), susținut de Partidul Comuniștilor. Instituțiile statului sunt practic subordonate celor doi Vlad-oligarhi care conduc sau controlează partidele de guvernămând: Filat (PLDM), respectiv Plahotniuc (PD). Pe lângă problema separatistă din Transnistria, tendințele secesioniste au cunoscut recent un reviriment și în Găgăuzia, unde cu suținearea vădită a Rusiei pro-Eurasiatica Irina Vlad a câștigat în acest an alegerile pentru funcția de bașcan. Dar și mai periculoasă este “dispariția” miliardului de dolari (o optime din PIB-ul țării) din cele trei mari bănci (Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank) care scoate în evidență problemele de corupție gravă din mica republică ex-sovietică și care riscă să destabilizeze profund țara.
Georgia a depășit criza politică din noiembrie 2014, atunci când pro-occidentalul ministru al apărării, Irakli Alasania, a fost demis, iar Partidul Democraților Liberi a ieșit de la guvernare. Totuși, Tbilisiul a pierdut teren în fața Rusiei în eforturile de reintegrare a țării, atât Abhazia cât și Osetia semnând tratate de alianță și integrare care au adus cele două entități separatiste foarte aproape de o anexare de facto de către Rusia.
Celelatre trei state membre ale PaE sunt și mai departe de o perspectivă europeană. Armenia a anunțat “schimbarea taberei” încă în septembrie 2013, pe 2 ianuarie 2015 aderând oficial la Uniunea Economică Eurasiatica. Iar în ce privește Azerbaidjanul și Belarusul, acestea continuă politicile de balansare între Est și Vest, nici Lukașenko nici Aliev nefiind dispuși să riște fotoliul prezidențial în cadrul unor procese electorale democratice.
Desigur, este posibil ca la Riga să nu fie semnate nici măcar acorduri de regim fără vize cu Ucraina sau Georgia, ceea ce ar putea genera frustrare în rândul socității civile din cele două state și noi critici la adresa UE și a PaE. Dar chiar și cu aceste riscuri, nu ar fi oare mai periculos să se treacă cu vederea nerespectarea angajamentelor sau neîndeplinirea criteriilor de dragul geopoliticii? Orice derapare a UE de la principiile și valorile sale nu ar discredita în fond întreaga construcție europeană bazată pe reguli clar-definite? Dacă Bruxelles-ul ar face concesii unor state care nu-și respectă angajamentele asumate, mimează respectarea regulilor și a valorilor democratice nu ar face decât să transmită un mesaj de lipsă de verticalitate și seriozitate.
Pe de altă parte, UE nu a fost împiedicată să semneze Acorduri de Asociere cu Ucraina, Moldova și Georgia și după Summitul de la Vilnius câtă vreme aceste state au demonstrat că își doresc o apropiere mai mare de UE.
 
12.05.2015

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.