S300 for Iran - does it help stability? | publicatii - Politica La Est
hands-earth.jpg

S300 for Iran - does it help stability?

Chiar crede Putin că livrarea rachetelor S300 
Iranului, nu va destabiliza Orientul Mijlociu ?
Ivan Lungu

Anunțul președintelui rus Vladimir Putin că a liberalizat vânzarea rachetelor S300 către Republica Islamică  a avut darul să surprindă (neplăcut) nu numai Israelul, ci în bună măsură și Statele Unite, poate chiar și Europa Occidentală. Anunțul a fost făcut în ajunul sărbătorilor religioase pascale, atât evreiești cât și creștine.

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe semnăturile de la Lausane că Kremlinul s-a și grăbit să anuleze sancțiunile către Teheran, desigur în primul rând cele militare. Vânzarea acestor rachete a fost suspendată  de Dimitri Medvedev în toamna anului 2010. Știți, cel cu care Putin a făcut rocada la președenția statului.

Explicația oferită de conducătorul de la Moscova, cu ocazia spectaculoasei conferințe de presă televizate, de săptămâna trecută, este că Rusia a decis "ridicarea interdicției de a livra Iranului baterii sol-aer S300", decizie justiifi-cată de încheierea, la începutul lunii, a acordului în privința programului nuclear Iranian, între grupul celor "5+1" și Teheran și a "flexibilității" manifestate de partea iraniană la aceste negocieri. Fără comentarii!!

Se pare că nici îngrijorarea israeliană față de această hotărîre, exprimată de către premeirul Netaniahu față de Putin, considerând că această inițiativă va crește pur și simplu "agresivitatea" Iranului în regiune, precum nici "îngrijorările" americane, exprimate de purtătorul de cuvânt al Casei Albe, nu au avut vreun efect asupra lui  Putin. Președintele rus a continuat  să afirme că aceste baterii antiaeriene rusești S300 au "doar un scop defensiv, de apărare" și că "nu reprezintă nici un pericol pentru Israel sau pentru vreo altă țară din regiune". 
Mulțumim pentru explicații Vladimir Vladimirovici !!

Din păcate, trebuie spus că Rusia nu ține cont decât de propriile-i  interese. Cu alte cuvinte este foarte interesată în a livra cât mai rapid "bunuri", adică aceste rachete ultramoderne Iranului în schimbul petrolului iranian, de care Rusia are nevoie. Decretul semnat de Putin lunea trecută, chiar în a doua zi a Paștelui Ortodox, prevede "intensificarea schimburilor economice între Rusia și Iran", acestea incluzând în mod specific și vânzarea sistemului de rachete rusești.
Numai că așa cum notează, de altfel și o seamă de observatori "aceste rachete nu sunt o marfă oarecare. Ele modifică raportul de forțe în regiunea Orientului Mijlociu" și Rusia știe prea bine și este conștientă de acest lucru. Ori asta indică tocmai faptul că înțelegerea ruso-iraniană se înscrie, de fapt, pare-se, foarte bine în politica Moscovei față de această regiune. Mai mult, Rusia vrea să exercite influență peste tot  în regiunea Orientului Mijlociu și nu doar în prezent , ci pe termen lung, cea ce explică remarca unor comentatori că "în acest mare joc, Rusia a pus pe masă, prin decizia de a livra rachete Iranului, un atu care nu poate fi ignorat. Ei bine,tocmai acest "atu" ne îngrijorează pe noi !!
Dar odată cu rachetele, Rusia mai transmite și un alt mesaj colectivității internaționale: sancțiunile sunt contrapro-ductive și trebuiesc înlăturate. Și, evident, nu întâmplător: este punctul de vedere al unei țări care se confruntă ea însăși cu sancțiuni din partea SUA și a Uniunii Europene, pentru ocuparea Crimeei și criza ucraineană și care se teme că acestea ar putea fi înăsprite (lucru aflat chiar în discuție).

Și încă un lucru demn de notat. Anulând interdicția de vânzare a acestor rachete, Putin le-a mai demonstrat liderilor de la Teheran că dintre toți membrii acestui grup de negocieri (adică cei 5+1), Rusia este cea mai hotărîtă să îmbunătățească relațiile (economice, dar nu numai) cu Iranul și asta chiar cât mai repede. Celelalte țări din grup (poate cu excepția Chinei ?!) vor aștepta probabil ajungerea la o înțelegere finală, înainte de îmbunătățirea relațiilor cu Iranul. Și evident că acestea merg pe formula "ridicării treptate a sancțiunilor", cea ce Rusia a și început deja să facă practic.
Numai că Tehranul cere imperios, ba aș zice chiar obraznic, anularea imediată în totalitate a sancțiunilor și nicidecum în mod treptat. Desigur situația economică în Iran este mai mult decât catastrofală, numai că ei nu vor să renunțe, nici măcar în condițiile acestei "săbii a lui Damocles" la centrifugele lor și la tot programul lor nuclear pe care-l declară a fi "exclusiv pașnic". Ayatollahul Ali Hamenai, conducătorul suprem al Iranului a declarat categoric că țara sa "nu va semna nici un acord dacă: 1) toate sancțiunile economice nu vor fi ridicate în ziua semnării și 2) dacă zonele  militare  (care??) nu vor fi exceptate de la inspecții". Adică să fie clar pentru toată lumea!! Nu pot să nu remarc că, din nou, președintele Obama a dat dovadă de slabiciune. În cadrul conferinței de presă, de vineri de la Casa Albă, cu premierul italian Matteo Renzi, Obama a încercat să sugereze că "vor trebui găsite formule convenabile care să permită ambelor părți să facă prezentarea înțelegerii cât mai acceptabilă". Cu cuvintela mele aș spune că, de fapt, asta însemană găsirea până la 30 iunie  (data acordului final în aceste negocieri) a unei soluții care să răspundă imperativelor Teheranului. Desigur nu putem decât să așteptăm !!   

Fiecare dintre țările Orientului Mijlociu are o agendă de acțiune nu numai vizavi de vecinii săi imediați, ci și o  privire generală asupra întregii regiuni. Turcia care aspiră la o politică activă cu serioase nuanțe neo-otomane, Egiptul care aspiră la o nouă hegemonie regională antiislamistă, Arabia Saudită care se confruntă ( momentan, intre altele) cu protestele din Bahrein și cu șiiții Houthi din Yemen, ca să nu mai vorbim de Iran, care (așa cum s-a exprimat recent președintele turc Erdogan), încearcă să "domine regiunea" prin agenturile sale din Irak, Siria, Liban, Yemen, Hisbolla, Hamas, etc.
Aș vrea doar să adaug aici speranțele Arabiei Saudite în sensul că prețurile scăzute ale petrolului vor diminua dras-tic finanțele iranienilor și abilitățile acestora în privința sponsorizării unor războaie locale. Vom vedea acest lucru și în ce privește vecinii noștrii din sud și din nord. Nu sunt chiar convins, mai ales după aceste ultime evoluții.
În orice caz, în ce privește stabilitatea în regiunea Orientului Mijlociu și chiar și în zona  Africii de Nord, s-ar părea că granițele ar putea "intra sub presiune" (după expresia unor comentatori) din cauza "prăbușirii" unor state și a violen-țelor din zonă. Numai că haosul produs de violențele intergrupări reprezintă, s-ar părea, o oportunitate pentru avansarea propriilor interese ale unor state.  Nu este de mirare dacă vom asista la continuarea alimentării de către acestea a conflictelor regionale, ba chiar intervenind direct. Și fără îndoială aprovizionarea directă sau indirectă a forțelor antagoniste din regiune cu armamnet și, în unele cazuri, cu muniția necesară nu poate duce decât la o dezechilibrare a regiunii.
Aceasta este starea de fapt pe care, totuși, în fel și chip, se caută a se evita, desigur nu numai de conducătorii noștri, ci și de alte elemente de conducere din lumea civilizată, pentru a se evita ajungerea la un conflict local, sau, evental, chiar la conflicte internaționale.

Sâmbătă s-a sărbătorit Ziua Armatei în Iran. Cu ocazia aceasta a avut la Teheran o uriașă paradă  militară la care a fost prezentat și sistemul antirachetă "Bavar 373" de construcție locală, pandantul rachetei S-300, care va fi livrată până la sfârțitul anului de către ruși iranienilor. Și tot cu această ocazie, președintel iranian Hassan Rohani a decretat că "opțiunea de război a apusenilor" nu mai este de actualitate deoarece, vezi Doamne, "Iranul acum este puternic". Și dacă adăugăm aceste expresii la "asigurările" lui Obama, în contextul ultimelor evoluții, avem o imagine clară situației care DA și încă cum trebuie să ne preocupe. 
 
 
                                                 

Comentarii

Nu exista niciun comentariu

Postarea comentariilor dupa trei luni a fost dezactivata.