De mai bine de zece zile se multiplică semnele că situaţia din  Estul Europei , la graniţa dintre Rusia si Ucraina , cunoaşte o deteriorare in  creştere. Mai întâi au fost ştirile potrivit cărora Rusia ar muta însemnate forţe militare ( blindate indeosebi ) din Siberia  (Novosibirsk ) către frontiera ucraineană. Trenuri încărcate cu tancuri T-72 au fost depistate a fi fiind transferate cu această destinaţie de către specialişti din Moscova în urmărirea traficului feroviar. Concentrarea de trupe ruse la frontiera  ucraineană a atras atenţia observatorilor internaţionali care au început să se întrebe dacă Rusia are planificată o nouă acţiune ofensivă in zona Donbass sau către Odesa pentru a smulge teritoriul  numit acum mai bine de o sută de ani Novorussia şi astfel să procedeze prin agresiune militară sau altfel ( ameninţare cu utilizarea forţei sau prin război hibrid )  la o nouă anexiune din teritoriul ucrainean.

On March 17 a.c. in the organization of several non-governmental institutions in Romania (including the Aspen Institute), as well as the Japanese embassy in Bucharest, a meeting of experts was held online dedicated to the anniversary of a century of diplomatic relations between Romania and Japan (practical 100 years  since the opening of the Romanian legation in Tokyo in June 1921, because the mutual agreement in this regard dates from 1917). The central element of the meeting was the conference given by the Tsuneo expert "Nabe" Watanabe entitled "Politics and Diplomacy of Japan and the United States".

In Europa de Est evolutiile geopolitice  în curs  au început să se schimbe încă din 2008.  Punctul de inflexiune a fost ”războiul de cinci zile” din Georgia. Aici Rusia si-a spus decisiv cuvântul in ce privește lărgirea spre Est  a NATO, afirmând militar că se va împotrivi oricărui nou pas al acestei organizații  in fostul spatiu sovietic. Este greu de evaluat daca , in acel moment, când la sfârșitul războiului Rusia s-ar fi aplicat  un nou tratat de securitate european ( propus  în  septembrie 2008 prin presedintele D.  Medvedev ), înaintând si un proiect al acestuia, iar  propunerea ar fi fost  acceptată  de  Vest, lucrurile ar fi luat o altă turnura in Estul Europei.

Indiscutabil, una dintre paginile ‘fierbinti’  al actualitatii internationale este viitorul relatiilor Rusiei cu UE . In pofida a ceea ce parea o realizare de intarire a relatiilor reciproce intre cei doi mari actori globali, anume finalizarea si operationalizarea  conductei de gaz North Stream -2, in pofida puternicei opozitii a SUA , dar si a unei aripi a establishmentului politic german- fara a mai pune la socoteala statele direct pagubite de acest proiect economic ruso-german-  ‘dosarul Navalnai’ a avut un efect neasteptat si  napraznic.

In etapa actuala a evolutiei  sistemului international de state putem observa fenomene cu  care expertii  ne familiarizasera  in anii imediat post- Razboi Rece, dar si cu altele care reamintesc  de evolutii  de acum 50 sau 100 de ani in configuratia sistemica si in comportamentul marilor puteri .  Este un fapt care nu poate fi negat de nimeni ca  putem observa sistemic  coagularea-precum in secolul XX , mai intai in era interbelica si mai apoi, in cewa postbelica, apoi dupa consumarea  episodului  scurt al ‘unipolarismului’ ( Pax Americana)  , a unei noi competitii la ‘ varful’ sistemului intre puterea hegemonica si urmaritorul , constient sau nu,  al acestuia , asa cum se petrec azi  lucrurile in relatia SUA – China.