Mai intai,  a fost un articol in NYT din 19 decembrie 2020 care relata  ca, in ziua precedenta,  la Casa Alba a avut loc o reuniune a ‘greilor’ administratiei Donald  Trump, cu presedintele in frunte, precum si cativa invitati, intre care generalul M. Flynn ,avocatii Sidney Powell si Rudolph Giuliani ( present la discutie prin telefon ).[1] Atat in acest articol, cat si pe contul de twitter al unuia dintre autori (Maggie Haberman ) erau relatate amanunte despre cele discutate.  Anume ce actiuni viitoare se pot planifica si executa astfel incat acuzatiile administratiei privind frauda electoral masiva  in alegerile din 3 noiembrie  sa fie dovedita si astfel  rezultatul general al votului  sa fie modificat in favoarea candidatului D. Trump. Articolul este semnat si de o cunoscuta jurnalista, corespondenta pentru Cas Alba a ziarului, care in trecut a ‘acoperit’  asa-numita Russiagate ( legaturile echipei de campanie  Trump in alegerile prezidentiale din 2016 cu Kremlinul )

La miezul penultimei zile a anului 2020, cand era in desfasurarea reuniunea pe zoom  europeano-chineza la “ varf”  privind incheierea CAI (China and the European Union on a Comprehensive Agreement on Investment )  un expert german,adversar al acestuia,  scria urmatoarele:
Întrebările cheie despre acordul de investiții UE-China (CAI) nu au fost încă discutate. Fir rapid./ Este oare adevarata concluzia ca , de fapt,  CAI este o mișcare strategică a guvernelor UE, condusă pe această problemă de cancelarul german Angela Merkel, sau este doar ‘business as usual’ dependent de evolutie ? 

In era globalizarii, comertul mondial joaca un rol capital pentru, deopotriva, cresterea prosperitatii generale a umanitatii si securitatea ei. Desfasurarea performanta a  comertului creaza bogatie- repartizarea ei, pe plan local sau regional si global  este de alt resort decat cel comercial-.  iar sincopele ridicate in calea acesteia este daunataoare pe toate planurile  evolutiei umane. Se ridica bariere greu de trecut in relatiile internationale, apar conflicte si razboaie distrugatoare, intemeiaza regimuri autoritare care sa distribuie saracia datorata izolarii .

Trebuie spus ca autorul articolului la care am referit in ultimul text nu se afla la prima abordare  publica  privind acest dosar complex al dosarului nuclear Iranian. Inca din luna august a acestui an, analizand pozitiile celor doi candidati la prezidentie in SUA, Donald Trump si Joe Biden, el  s-a aratat ingrijorat de pozitiile exprimate de ambii  in chestiunea relatiilor cu Teheranul . 

Mai intai o explicatie necesara . De ce ultimele doua analize ( precum cea de fata, de asemenea )  au purtat subtitlul “addenda la textul precedent ‘ Batalia pentru Europa’  “  ?
          Cititorii pot verifica imediat ca intentia in  textul “ Batalia pentru Europa” facea referinta la problematica exterioara batranului continent, deci ca era vorba de a stabili cine vrea sa stapaneasca  spatiul de la  Atlantic  la linia imaginara  Marea Baltica- Marea Neagra,  unde este dislocat dispozitivul NATO de descurajare strategica a Rusiei ( in linii mari UE si parteneri ai acestei uniuni de integrare  continentala  ).