Prilejul de a face din conceptul “ autonomiei strategice” a UE un  subiect de dezbatere a venit pe neasteptate dupa publicarea de catre ziarul ‘Financial Times’  a unui articol  intitulat “  Adeptii comertului liber din UE se impotrivesc  sloganului autonomiei strategice “  semnat de  corespondentul ziarului la Bruxelles, Mehreen Khan,   la 2 octombrie 2020[1] . Subtitlul articolului vorbeste integral despre conceptia autorului: “ Emmanuel Macron este marele preot al autarhiei UE in orice domeniu, de la aparare la materiile prime” . Trebuie precizat ca articolul a aparut  a  doua zi dupa  reuniunea  Consiliului European , autorul facand precizarea ca aceasta a fost ocupata practic despre evolutia UE catre “ autonomie strategica” . Referind la pozitia déjà exprimata anterior de presedintele Consiliului Europen, Charles Michel , privind acest concept, Khan remarca faptul ca unul dintre sprijinitorii notabili ai acestuia este  “ presedintele Frantei, E. Macron , marele preot al actiuniiUE de dobandire a autarhiei in domenii care include armamenteul si materiile prime. Presedintele francez a petrecut o parte  a acestei saptamani  intr-un turneu in Letonia si Lituania, unde a avertizat ca este timpul ca  europenii sa puna capat ‘ dependentei fata de armamentul american’ si sa-si ‘asume un rol mai independent si asertiv in lume, nesubordonat nici SUA si nici Chinei’ ”

Acum la inceput de octombrie 2020  sunt ‘miscari  bizare’ pe arena internationala, de care trebuie tinut seama , chiar daca boala de Covid – 19 contractata de  cateva zile  de presedintele SUA, D. Trump, aflat acum in spital ( este anuntata iesirea azi, 5 octombrie ) , tine incordata atentia opiniei publice globale si deopotriva a expertilor in relatii  sistemice .

De la declansarea pandemiei Covid-19, dar mai ales dupa evenimentul din 25 mai – moartea barbatului de culoare  Floyd in Minneapolis- lucrurile au inceput sa ia o turnura neprevazuta -si deopotriva foarte periculoasa-[ in SUA. Superputerea globala , hegemonul sistemic pare ca dezvolta o criza interna de magnitudine fara precedent de la sfarsitul anilor ’60 ai secolului trecut , cand pe fondul razboiului din Vietnam si al luptei  interne pentru drepturi civile, America a trecut prin clipe foarte grele. Spre deosebire insa de referinta din trecut, cand protestele interne- si impotriva razboiului din Vietnam si pentru afirmarea egalitatii in drepturi a minoritatilor rasiale sau de gen ( o revolutie sexuala de un tip aparte a insotit acesti ani de criza  americani)- au gasit o compensatie in performante externe- aselenizarea, de pilda-, ceea ce se intampla azi pare a fi o contestatie ampla a chiar fundamentelor existentiale ale republicii nord-americane.

Desi in ultimele luni situatia din Estul Mediteranei a devenit preocupanta pentru Romania, fiind asadar un teatru de infruntare foarte apropiat geografic, in care sunt implicati vecini aliati sau nu , mari puteri aliate sau nu, inclusiv  cu reflexe  de alianta obligatorii – NATO, intai de toate – dar  si altminteri ( parteneriate strategice, traditii istorice ) – Bucurestii au stat linistiti asteptand desfasurarea evenimentelor

De aceasta data, un altfel de debut de articol consacrat relatiilor international , anume o amintire personala din cariera de oficial al Ministerului Apararii .
            Episodul  pe care il relatez evoca  discutia avuta la in vara  anului  1998    la Washington cu fiul fostului Secretar de Stat al  SUA ( intre 1949 si 1953 )  ,  Dean Acheson, la un dinner la ambasada Romaniei la Washington.